2,002 matches
-
cheme domnul Hennessy, e doar o mașină Închiriată. Nu mă afectează financiar. — Firește. O să vă trimită alta de la firmă. Sau puteți să folosiți mașina fratelui dumneavoastră, e În garajul de la subsol. Echipa de criminaliști a terminat cu ea. — Mai vedem. (Fluierînd, l-am Însoțit pe Cabrera pînă la Seatul lui.) Directorul de la biroul de Închirieri din Fuengirola mi-a zis că incendiile spontane sînt lucru obișnuit pe Costa del Sol. — Exact ce ziceam. (Se Întoarse și mă privi cu atenție, nelămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sportiv, el pe bancheta din spate, iar cînd am trecut cu Citroënul pe lîngă Marina Players, s-a Întins printre scaune și a claxonat. Și-a fluturat șapca de baseball către Lejeune și colegii săi tîmplari de pe acoperiș și-a fluierat la cîrdul de neveste care băteau pînza În cuie. CÎnd Începeți să vindeți bilete? le-a strigat vesel. Hai să facem și-o versiune cu travestiți - eu o s-o joc pe Lady Bracknell... (S-a lăsat pe spate și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Purley, lucra la masa lui, modelînd din lut trupul nevestei sale blonde și cuminți. Ea, Într-un costum strîns pe corp, poza În chip de Lady Godiva pe un cal butaforic, zîmbindu-le cu gura pînă la urechi turiștilor care-o fluierau admirativ. — Bobby Crawford - a sosit! Una dintre doamnele tenismane se porni pe un țipat strident, cît pe ce să-mi pice paharul cu votcă și tonic de pe balustradă — Haide, Bobby, să-ți vedem fizicul! O autodubă a departamentului de știri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Pixul avea o mină neagră. Deșurubă pixul, scoase mina neagră de doi lei, o luă între degete ca pe o țigară, aruncă pixul înapoi unde-l găsise, căzut pe jos între scaune, apoi ieși din mașină trântind portiera zgomotos și fluierând, cu mina de doi lei între degete și cu gândul întors abia atunci la conversația pe care o avusese la telefon cu fratele lui. Ecuația, în mintea lui, devenise foarte simplă: Clara era altceva. Edi nu era altceva. Era un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-se fără grabă de mașina pe care luceau câteva boabe de rouă, ca niște urme de transpirație incitată, și aruncând țigările un minut mai târziu în poala unei cerșetoare negri cioase așezată pe treptele de la intrarea unui bloc anost. Plecă fluierând, cu mâinile în buzunar, și se întoarse acasă con tinuând să fluiere. Știa ce are de făcut ca să scape de amintirea chipurilor ironice care îl urmăreau nevăzute de pe pereții jupuiți. Acum știa. Seara târziu, spre mirarea lui, în cameră intră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca niște urme de transpirație incitată, și aruncând țigările un minut mai târziu în poala unei cerșetoare negri cioase așezată pe treptele de la intrarea unui bloc anost. Plecă fluierând, cu mâinile în buzunar, și se întoarse acasă con tinuând să fluiere. Știa ce are de făcut ca să scape de amintirea chipurilor ironice care îl urmăreau nevăzute de pe pereții jupuiți. Acum știa. Seara târziu, spre mirarea lui, în cameră intră domnul Scarlat. Intră și se opri în prag. Bobo îl privi înlemnit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
numerele disponibile ale firmei care-mi substituise portmoneul. Chemam o mașină acasă, pentru aceeași adresă ca destinație: o alee Îngustă din Micălaca. Pe drum nu trebuia să scoatem o vorbă, planul era să stăm pe bancheta din spate și să fluierăm. Atâta tot. Ajunși pe aleea din Micălaca, am plătit, apoi am făcut schimb de șoferi. Eu am trecut În mașina cu care călătorise Sorin, el În cea a Andreei ș.a.m.d. Din nou, am solicitat toți aceeași destinație: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fac văzute primele case răzlețe ale unui sat din apropierea capitalei. Brusc, sunt copleșiți de zgomotul puternic al unor avioane. În acea clipă, cu un bubuit îngrozitor, în stânga lor izbucnește o flacără portocalie, încadrată într-o pânză neagră de praf. Schijele fluieră ascuțit, perforând tabla caroseriei. Un cauciuc explodează. Mașina derapează violent, oprindu-se cu un scrâșnet îngrozitor în șanțul de la marginea drumului unde rămâne încremenită. Printr-un reflex de vechi combatant Marius se rostogolește în iarba înaltă. Întins pe burtă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
plăcerea voluptoasă a dușului, nu observă silueta măruntă care se strecoară silențios în umbra uriașilor castani de pe partea cealaltă a străzii, parcă legată cu un fir invizibil de el. Peste un sfert de oră, relaxat și răcorit, iese din baie fluierând bine dispus, înfășurat într-un halat imens și pufos. Face câțiva pași prin camera luminată de mica veioză cu abajurul în culoarea mierii, oprindu-se în fața micului aparat de radio și-l deschide. Se aude vocea lui Jean Moscopol spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de angajat al administrației, răspunzător, parcă, de bunul mers al treburilor comunale cît și de roadele pămîntului, pentru că străbătea cîmpia În lung și În lat, pe toate drumurile ei, ca-ntr-o permanentă inspecție, de sus de pe capra șaretei. Veacul fluiera alături, nepăsător de cîte aveau să vină; el Îi simțea adierea În aerul rece de dimineață din primăvara acelui an, numai că nu-și dădea seama ce se Întîmplă, de unde venea adierea aceea altfel percepută decît pală, obișnuită a vîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
adusei aminte de uniforma ei de elevă, de noi doi atunci, apoi de mine singur așteptînd-o zile În șir, În zadar, și deodată, primele bătăi de tunuri ce anunțau intrarea În cel de-al doilea război mondial. 30. Timpul trecu fluierînd. Veni iarna, ajunul Anului Nou. În noaptea aceea toți ai familiei ne aflam În casa părinților, chemați de tata, eram bucuroși de această „convocare” pentru noi și pentru bucuria pe care știam că i-o facem, dar după cele douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de Iași și tot în aceeași vreme, ni se pare, d. profesor Schiffner de la facultatea de drept din Cernăuți, care ține prelecțiuni asupra "dreptului romînesc", și-a permis a face observațiuni puțin cuviincioase asupra statului nostru, pentru care a fost fluierat de studenții români. Aceste sânt oare cauzele dizolvării "Arboroasei"? Nu discutăm dreptul guvernului vecin de a lua masuri contra abaterilor studenților. Puntul nostru de vedere, ca organ autoritar, ne învață că un stat face cu supușii săi ceea ce crede că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ei proces de "naltă trădare" fiindcă: 1. Comitetul trimisese telegrama sus-citată către primarul Iașului. 2. Că, cu ocazia unei mici serbări, membrii "Arboroasei" rădicară toaste în sănătatea românilor, a domnitorului Carol I și a vitezei armate române. 3. Că au fluierat în clasă pe profesorul de dreptul roman când își permise acesta să insulte națiunea română, și 4. Fiindcă Societatea "Arboroasa" a stat în corespondență cu Ministerul Instrucțiunei Publice din România spre a obține o subvențiune, ce i s-a acordat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe care-l avem când privim din colțul nostru o jalnică tragedie, jucată pe scenă. Și în priveliștea lumii aceștia oamenii se poartă după temperamentul lor. Cel melancolic plânge, cel vesel râde - cel născut cu caracter statornic și predispoziții skepticoase fluieră. [12 decembrie 1878] ["NU ȘTIM PENTRU A CÎTA OARĂ... "] Nu știm pentru a câta oară sîntem nevoiți a întreba pe guvern de ce ține ascunse toate neajunsurile ce le întîmpină în Dobrogea. Știrile de mai jos, pe care le-a primit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
plimbe prin hol...Uite cum stau boierii ăștia în vaste apartamente,. în timp ce muncitorii se înghesuie câte trei familii în trei odăi", rânji căpitanul. La acest subiect începură să șușotească. ,.Da, da, sigur", dădea militarul din cap și porniră prin odăi. Fluierau parcă a pustiu. Când să intre în dormitorul fetiței, Matilda se înspăimîntă și strigă: "NU intrați acolo, să-mi speriați copilul." "Lăsați, doamnă, că n-avem nimic nici cu dumneavoastră, nici cu copilul, spuse căpitanul cu același dispreț, mai au
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Da' zgârcit mai ești, dom' șef! se vaită el, păi să am eu banii tăi de la facultate..." Mă făcui că n-am auzit că mă tutuise și-i spusei bufetierului că eu vreau brânză, unt și salam de Sibiu. Țiganul fluieră a pagubă și se holbă la mine, dar fără respect, parcă ar fi vrut să spună că dacă am chiar atâția bani să comand salam de Sibiu, atunci ce dracu mai căutam acolo printre ei? Și se mai așezase și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că e un farseur, își bătea joc de noi, și numai la iubita lui nu ne era nouă gândul... Depărtarea și moartea umplu acum de viață, în amintirea mea, caricatura ființei lui... Ascultă iar cum sună..." Și repetai strofa. Ea fluieră și ieșind avu un gest pornind de la tâmplă în aer, spre nedefinit, spre îndoială, admirație? Formidabil, sau... Da, formidabil, sau... Ei? I se părea că mă descoperă? Mi se părea că nu știe nimic despre mine și vrea să știe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
faceți medicii egali între ei. Da, dar nu sânt fiindcă unul poate să omoare un bolnav cu zile, altul dimpotrivă, prin talentul lui îl smulge din ghearele morții. Asta se plătește. Cum adică, să plece ștabul de la mine sănătos și fluierând și să se urce în Mercedes, iar eu să mă urc într-un autobuz hodorogit și supraîncărcat? Fiți atent, zice, și nu vă îmbolnăviți, că veniți la mine și..." "N-o să viu la dumneata, zice ăla, mai sânt medici buni
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
începu să mă sărute, și nu mai înceta, dar sărutările ei nu aveau în ele nimic dramatic, erau fierbinți și neînfrînate... "Hm! gândii hotărât să nu prelungesc mult acest abandon, n-are imaginație, nu cunoaște moartea..." În acest timp vântul fluiera și mai întărîtat în văzduh și fulgii grei de zăpadă ne izbeau neîncetat sărutările, topindu-se de buzele noastre, care ardeau. Deodată înțelesei, sau, cum se spune, îmi pică fisa: Suzy văzuse scaunele, nu era în firea ei să pună
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
O nouă mișcare a mâinii. Spunkmeyer dădu din umeri și făcu stânga-mprejur. Bishop, ce om ciudat, își zise omul care pleca spre terenul de aterizare, împingând căruciorul prin culoarele pustii. Ce robot ciudat, Se corectă el zâmbind. Începu să fluiere și-și ridică gulerul. Vântul era moderat dar îi simțea mușcătura. Faptul că se concentra asupra melodiei îi ajută să nu se gândească la rezultatul dezastruos al expediției. Crowe, Dietrich, bătrânul Apone... morți. Nu-i venea să conceapă așa ceva, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ca să nu înțelegi; el nu era. Doar Maurer crezuse contrariul; imprudența asta îl costase șoldul, o jumătate de bazin și scaunul plușat de la prezidiul CC-ului. Mă pomeneam luând startul prin grădină și sărind în izmene gardul vilei din „Primăverii“, fluierat de securiști și fugărit de Aro-urile Miliției, arestat, bumbăcit și dus la anchetă și, finalmente, confruntat cu însuși „Gigantul Carpaților“ și vocea sa tremurând de astm și gelozie: „Tovarășe... Ce mi-ai făcut, nenorocitule?“. În realitate, corpul meu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un tablou de Brueghel (perioada târzie), materialul uman. Textura din care Mama Natură își alesese stofa când mă scosese la lumină nu părea foarte diferită de cea a prietenilor mei: aveam și eu păsărica mea, piticul supărător de pe creier, care fluiera al naibii de tare. Îmi plăcea să trag cu ochiul. Și vă asigur că nu după cărți mă uitam. Căutam marile catastrofe ale umanității. Prindeam canalul Discovery (chiar mai bine decât pe televizor) și mă așezam confortabil în scaun, cu sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
între ei; mai rar întâlneai un asemenea carnagiu. Am intrat ușor pe centură, cu 50, cum scrie la regulament. De la 170, la 50, e cale lungă; Nici începătorii nu circulă într-un asemenea hal. Mă depășea toată lumea, până și camionagiii fluierau și mă claxonau. Nimeni nu mergea sub 80. Dacă ar fi apărut vreun polițist, m-ar fi tras pe dreapta și m-ar fi amendat pentru viteză redusă în mod nejustificat. Vento-ul a dispărut pentru o clipă, apoi l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
totală și necondiționată, apoi veneau surorile, mătușile și bunicile, în general toate neamurile, supuse unei orgii amicale, până la a treia generație. Emisiunile de muzică stârneau și ele mari pasiuni, dacă se ridica o balerină și era dată peste cap, toată lumea fluiera, cu ochii sub fustă; când apărea grupul „3 T“, nu știai unde să te uiți mai întâi, la bluzele care plesneau sub apăsarea cilindrică a sânilor sau la cizmele interminabile, trase peste pantalon, de un negru sadic. Ceaușescu a bănuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe la casele lor, mormăindu-și nemulțumirea. Ultimii rămași trebuie să fi reținut farurile rotunde ale Fordului, ca două capace, și să fi auzit foșnetul roților pe zăpada proaspătă. Din noaptea aia, se zice că Mișu Leordeanu a învățat cum să fluiere fără doi dinți și cu un singur plămân. N-a trecut bine săptămâna și, chiar de Anul Nou, urâții cu fulare au dat din nou lovitura, la dispensar. De data asta, purtau și fesuri pe cap, iar unul cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]