1,681 matches
-
cad de pe ramuri noaptea, de parcă se sfiesc să le vadă lumea cum trec de la starea de vitalitate și frenezie curgătoare la cea de ușoară trecere în neființa neantului, cu un adânc și dureros efect nostalgic. Cu toții rămânem doar cu imperceptibilul foșnet al crengilor intrate în doliu. Ce lecție de tristețe demnă și ce model metafizic de integrare în circuitul vieții! Sau răspunsurile poeziei pot fi atât de criptice încât parcă vin de undeva dintre tainele textului ermetic sau din sensibilitatea care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Popular, Rădăuți Este pasionat de a-și petrece puținul timp liber de care dispune, în mijlocul naturii, la vânătoare sau la pescuit. Încă din copilărie, râul și Lunca Sucevei l-au atras, modelându-i sufletul, care vibra ori de câte ori asculta ore întregi foșnetul frunzelor de arini sau susurul valurilor... La scăldat, cu alți copii de aceeași vârstă, era fermecat de frumusețea meleagurilor noastre... Cel Atotputernic le-a binecuvântat familia cu doi copii, Adrian și Adriana, o pereche de invidiat. Sunt astăzi realizați, la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cei epuizați de efortul zilnic; există o vorbă printre băutorii de ceai: „poți să stai o zi fără orez, dar nu și fără un ceai”. Așezate pe tatami, ascultăm susurul apei înăbușite de ceainic, susur ce se contopește armonios cu foșnetul întrupat al crestelor muntelui ce străjuiesc ținutul. Odaia obișnuită devine sanctuar prin liniștea odihnitoare, dându-ne senzația unui început de lume, în care norii spumoși și simfonia pinilor fremătători ne aduc în suflet lumina, mângâierea și echilibrul interior. O stare
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
auzit mirabila polifonie a muzicii nocturne, interpretată magistral de artiștii îmbrăcați în fracuri ireproșabile, cărora indivizi cu vederi obtuze le reproșează anumite carențe privind latura materială a existenței, făcând aluzii transparente la niște împrumuturi contractate în sezonul hibernal... A auzit foșnetul liniștit al spicelor de grâu șușotindu-și în amurgul roșiatic aventurile lor, repetabile într-un ciclu infinit, din momentul intrării sub brazdă, până la îmbrățișarea letală a lacomei combine zgomotoase. ...Și a simțit, apoi, amețitoarea mireasmă a pâinii proaspete, scoasă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu la toate, am ecouri de la oameni pe care nu-i cunosc și care mă fac să cred că nu scriu în zadar. Dar e sigur că cititorii tradiționali, adică aceia care cumpără revista și cărora le place să audă foșnetul paginilor s-au împuținat. Acum mulți citesc pe internet, varianta electronică, iar cei mai mulți doar răsfoiesc, se uită la titluri sau citesc în diagonală. Calitatea cititului este cea care s-a modificat și s-a împuținat vizibil, în ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
doilea Diogene, de unde puteam să admir bolta Înstelată și să aud talanga turmelor de oi. Mergeam toată noaptea În pasul cailor, pe când acum o pană ar strica tot farmecul călătoriei. Și totuși pornim la drum. Somnul stepei e tulburat de foșnetul viețuitoarelor, care roiesc aici. În special mulți iepuri, care, atrași de lumina farurilor, se lovesc de aripile mașinii. La un moment dat, câțiva pui Înlemnesc, nu mai știu Încotro să se ducă. Opresc mașina, sting farurile și le dau posibilitatea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
luptă ale unui oarecare „profil” posibil uman, În care, dacă „totul” se Împlinește, se va topi și surpa sensul și „desenul” a mii și mii de „necunoscuți”. Care „vor alerga” la acel „izvor”, la acele pagini, la acele foi prin foșnetul insistent al cărora se aude vocea Înăbușită a scribului, a poetului, uimit și speriat el Însuși de sunetele profetice pe care le emite, le „desenează”, le aruncă buzele sale, deodată de bronz, gura sa de piatră vie prin care iese
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cuvinte și fraze românești. La fel cu germana și maghiara. Limba unui multilingv nativ se raportează la persoană și nicidecum la o situație generală. Când visez o câmpie cu multe flori, primăvara, cu zumzet de albine, susur de izvoare sau foșnet de copaci, atunci visez în culori și nu alb-negru, atâta timp cât visul nu mă duce într-un spațiu lingvistic. Atunci visez și eu ca toți cei crescuți într-o singură limbă. Aici trebuie să mai fac o paranteză și anume să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mea? Cugetam cu inima și cu lacrimi În ochi așteptam. Da, a sosit! A Întârziat Domnul dar nu m-a părăsit. A venit și azi la mine să mă ajute. Acum, când Îl aștept. Ce minune! Ce bucurie mare! Aud foșnet. Mi se Întinde pașaportul cu viza de intrare 30 de zile În Israel. Îmi curgeau lacrimi de bucurie, de fericire, aveam mari emoții. Mi-a mai dat un bilețel, pe care l-am Înmânat unei tinere care mi-a deschis
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
locații de lux, cu istorie și "patină". Cine a văzut filmele "Nașul" cu Marlon Brando și Al Pacino, "Scarface", cu Al Pacino, "Havana", cu Robert Redford, o să-și aducă aminte de atmosfera din vremurile dominate de sunetele bilelor de rulete, foșnetul cărților de poker, clinchetul paharelor de șampanie, melodii languroase și țăcănitul armelor automate. Vremuri bune, prospere, înfloritoare, deschise de "eroii" din "Nașul" sau "Scarface" și închise de Jack, jucătorul de poker din filmul "Havana", grăbit să părăsească frumosul oraș, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
calc pe poteca marcată urmărind cu atenție semnele de marcaj, cutreierând diferite zone pitorești unde la fiecare câțiva pași priveliștea se modifică devenind o altă imagine care te atrage încântându-ți ochii cu frumusețea ei, să aud doar ciripitul păsărilor, foșnetul frunzelor sau susurul apelor din preajmă. Acum aveam ocazia să mă delectez plimbându-mă pe Semenic, fiind o zonă nouă pentru mine. O parte din drum l-am făcut pe șoseaua ce șerpuia prin pădure, ce ducea spre Lacul Văliug
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
acum simțimântul singurătății în pustietatea codrului, încât începusem a crede că urșii lui Catrințaș au fost o frumoasă poveste, și mă mustrasem pe mine însumi de spaima ce-mi făcusem de toate nimicurile; când, deodată, auzii la spatele mele un foșnet care îmi slei sângele în vine, un foșnet înfiorător, prelung, care se urca în sus pe trunchiul bradului sub care mă aflam și puse în mișcare toate crengile lui. Acum nu mai rea de glumă. Ursul se suise în copac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a crede că urșii lui Catrințaș au fost o frumoasă poveste, și mă mustrasem pe mine însumi de spaima ce-mi făcusem de toate nimicurile; când, deodată, auzii la spatele mele un foșnet care îmi slei sângele în vine, un foșnet înfiorător, prelung, care se urca în sus pe trunchiul bradului sub care mă aflam și puse în mișcare toate crengile lui. Acum nu mai rea de glumă. Ursul se suise în copac, și fiindcă, în primejdia mare vine și curajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu care părintele meu era în relațiuni de prietenie. Dânșii erau numarați între așa-numiții aristocrați ai județului nostru și, după datina veche, făceau vizite de Paști. Doamna Lazu, gătită ca de sărbători, avea o rochie de matasă a cărei foșnet îmi gâdila auzul și a cărei colori vii îmi luau ochii. Frumoasă, veselă și prietinoasă cum era, dânsa imediat mă smulse din mijlocul războiului ce organizasem între nemți și ruși și mă sărută din toată inima de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un salt calitativ, adică răstoarnă paharul. Ne place să nu ne murdărim de glod și betonăm, asfaltăm peste tot. Dar, În același timp, dorim și umbra arborelui, care să ne ferească de dogoarea asfaltului. Vara Îi dorim răcoarea, parfumul și foșnetul frunzelor, iar iarna priveliștea crengilor acoperite cu omăt și chiciură. Dar nu-i simțim suferința. Ca și maiestuoasa cabrare a cailor Înhămați la cvadrigele romane ce a impresionat pe artiștii antichității și care nu e altceva decât reacția animalului asfixiat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ridică privirile, surâzând una alteia; drumurile șerpuite se întind până în depărtare, îngrămădite de garduri și livezi; dealurile înconjoară satul ca o năframă cusută cu mii de flori, iar codrii seculari inundă satul de sănătate și fericire, răsuflând adânc și cu foșnet. Numai mănăstirea privește zveltă spre cer, veghind cu turnurile sale întreg orizontul. Vorbind de satul său natal bunicul se umple de bucurie, părând mai alb decât o fereastră ninsă în noaptea de Crăciun. Timpul a trecut repede, iar cuvintele bunicului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ani, când prin grădina Sf. Gheorghe ne ațineam după o fe melă În dezmăț, ziua nămiaza mare, un cârd Întreg de bărbați, și mai tinerei, și mai bătrâiori, și mai spălați, și mai nederetecați, dar toți vră jiți parcă de foșnetul fustelor ei, de legănatul ei obraznic pe șolduri și de mirosurile iuți pe care le lăsa dâra În urma ei, această servitoare fugită de la stăpân și bătând acum ciamburul pe ulițele Bucureștiului, ca Într-o junglă erotică răsunând tăcut și Înfundat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sa, de-a lui Biță, avea însușirea să audă ca nimeni altul. L-a cunoscut chiar el, Biță. Când nouă, celor obișnuiți, ni se părea că e liniște, pe el îl dureau timpanele de zgomot. Tipul cu pricina percepea orice foșnet ca pe un zgomot formidabil. Și când pășea musca, lui i se părea că tropăie. Era în stare să audă de la nu știu câți kilometri foșnetul frunzelor în pom ori ce-și spun doi oameni care stau de vorbă. Și plutirea norilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
părea că e liniște, pe el îl dureau timpanele de zgomot. Tipul cu pricina percepea orice foșnet ca pe un zgomot formidabil. Și când pășea musca, lui i se părea că tropăie. Era în stare să audă de la nu știu câți kilometri foșnetul frunzelor în pom ori ce-și spun doi oameni care stau de vorbă. Și plutirea norilor pe cer pentru el se transforma în sunet puternic, era audibilă, totul era pentru el sunet. Vai, omul acesta din Arad ținea tot timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
imprimat amprenta mea. Curând însă mă cotropesc din nou întrebările acelea complicate, de genul: oare și pe lumea aceasta trebuie să mă hrănesc ca pe lumea dintâi? Oare am corp? Și aici se îmbătrânește? Percep în jur tot soiul de foșnete, de mișcări, însă le percep confuz, fără să înțeleg deocamdată cine populează văzduhul: sunt aidoma unui copil în primele zile de la naștere, neacomodat cu noua realitate exterioară, incapabil încă s-o dibuiască. Mă pomenesc întrebându-mă cum să țin socoteala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe care o frecționau cei din jur. Văd încă atâta lume care nu face nimic, mulțumită cu traiul degeaba și cu învinovățirea statului, a schimbării, a Europei și a celor care s-au pus zdravăn pe treabă. Și aud încă foșnetul recoltelor bogate de mentă. Cea mai mare producție de frecat menta pe cap de locuitor din Europa. Și, firește, mă întreb ce-mi dă mie dreptul să-i judec pe alții, mai ales că, timp de trei zile, cum spuneam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
său. Transmiterea ore în șir prin radio și televiziune a discursurilor sale urmărea ca acest glas să stăruie în aer, zi de zi, ca o instanță de control. Glasul le era cunoscut tuturor celor din țară la fel ca și foșnetul vântului ori al ploii ce cade. Inflexiunile sale, gesticulația însoțindu-i discursurile erau tot atât de știute de toți ca și moțul din frunte, ca ochii, nasul ori gura dictatorului. Iar rumegarea a mereu acelorași rudimente de vorbire gata ștanțate, a acelorași
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cel mai îndepărtat și liniștit al livezii, unde vegetația sălbatică alcătuiește un huceag răcoros și îmbietor. Acolo își desfășoară Dumitru Dascălu trudnica sa muncă de închegare și finalizare a ultimului său volum, susținut fiind de adierea ușoară a vântului, de foșnetul discret al frunzelor, de zumzetul monoton al albinelor, aflate într-o neîncetată agitație și căutare, de ciripitul păsărelelor adăpostite în copacii rămuroși, de țârâitul invariabil al greierilor, de cântecul îndepărtat al unui cocoș, cu care își gratulează iubitele, de aerul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
uităm tocmai amănuntul că prin labirint Dedal a devenit constructorul propriei sale Închisori. Pe faleza care bate În roșu, există o potecă pe unde se poate coborî În mare. Îmi place s-o cobor mai ales În după-amiezile liniștite, cînd foșnetul apei nu mai are nimic Înverșunat. Merg pe nisipul ud, inima are ritmul mării, iar un gînd ca acela rostit Într-o zi de Paul Valery, doua sînt primejdiile care amenință fără Încetare lumea, ordinea și dezordinea, mi se pare
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Zeii instigatori ai pasiunilor verii știu ce Înseamnă un dar. Pe nisipul Încins, soarele orbitor mă Îndeamnă să iubesc această oră care năvălește În sînge, Îl luminează și-l obosește, dăruindu-mi un armistițiu al memoriei. Nu mai aud decît foșnetul mării, iar nisipul se amestecă printre gînduri. Da, trupul uman e aici forma cea mai firească a artei. Nimic nu se poate compara cu el. Și nicăieri mai mult decît În glorificarea lui n-ar fi găsit grecii o mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]