2,803 matches
-
ieși În stradă doar dacă purtam steaua galbenă pe haine sau pe palton, pe cămașă... Tata nu mai avea de doi ani dreptul să lucreze, puteam să ne ducem În piață să cumpărăm numai după ora 12... Era război, aproape foamete și ce aduceau țăranii mai Întâi cumpărau arienii, iar ce rămânea puteau să cumpere și evreii. Deci eram totuși puțin pregătit pentru ce a urmat - dar Încă o dată vă spun, nu se putea compara cu ceea ce avea să urmeze. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am reînceput viața. Vreau să spun că un semestru am umblat la școală cu hainele SS - nu aveam alte haine. Dar asta nu era ceva extraordinar, pentru că majoritatea aveau haine militărești găsite pe undeva, lăsate... familiile erau sărace, a venit foametea din ’47... Ai auzit de foametea din Moldova, care s-a resimțit și la noi... Tatăl meu a făcut o carte de interviuri cu supraviețuitorii foametei de după război. Da, da, foametea aia... Cam asta a fost. După aceea am Început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că un semestru am umblat la școală cu hainele SS - nu aveam alte haine. Dar asta nu era ceva extraordinar, pentru că majoritatea aveau haine militărești găsite pe undeva, lăsate... familiile erau sărace, a venit foametea din ’47... Ai auzit de foametea din Moldova, care s-a resimțit și la noi... Tatăl meu a făcut o carte de interviuri cu supraviețuitorii foametei de după război. Da, da, foametea aia... Cam asta a fost. După aceea am Început o viață legată de normalitate, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pentru că majoritatea aveau haine militărești găsite pe undeva, lăsate... familiile erau sărace, a venit foametea din ’47... Ai auzit de foametea din Moldova, care s-a resimțit și la noi... Tatăl meu a făcut o carte de interviuri cu supraviețuitorii foametei de după război. Da, da, foametea aia... Cam asta a fost. După aceea am Început o viață legată de normalitate, am făcut facultatea la București, la sport, am făcut și sport, În ’59 fosta mea logodnică mi-a devenit soție și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
găsite pe undeva, lăsate... familiile erau sărace, a venit foametea din ’47... Ai auzit de foametea din Moldova, care s-a resimțit și la noi... Tatăl meu a făcut o carte de interviuri cu supraviețuitorii foametei de după război. Da, da, foametea aia... Cam asta a fost. După aceea am Început o viață legată de normalitate, am făcut facultatea la București, la sport, am făcut și sport, În ’59 fosta mea logodnică mi-a devenit soție și a stat totdeauna alături de mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
femeie foarte, foarte de treabă și cinstită. Și s-a comportat atât de frumos cu fiică-mea, Încât fiică-mea a iubit-o ca pe o bunică adevărată. Nu știu ce să vă mai spun... Am suferit groaznic, foarte, foarte mult din cauza foametei. Era ceva Îngrozitor, nu primeam aproape nimic... Vă puteți Închipui, dacă la eliberare aveam 28 de kilograme! Și cum am rămas În viață? Este ceva fantastic - În ziua de 18 ianuarie s-a strigat să ieșim și să ne aliniem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În Cracovia, ieșeam și acolo ne așezam și femeile mai În vârstă discutau despre soți, despre copii, despre părinți... Una spunea: „Veți vedea, vom reuși, ne vom Întoarce”, alții: „Nu ne vom Întoarce niciodată”... Asta era - se discuta, apoi din cauza foametei vorbeam totdeauna despre mâncăruri și una spunea că gătește așa, alta așa, despre muncă, povesteau despre viața lor, despre copii... Păi, au fost acolo femei care aveau copii mici pe care-i ducea În brațe bunica - și ea a rămas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ora 5-6, dar până veneau să ne numere stăteam cel puțin două ceasuri. Și asta a fost groaznic - să n-ai o batistă, și ceva, o bluză, nimic pe tine, numai o rochie murdară... Era groaznic. Iarna, frigul era groaznic, foametea, simțeai dureri din cauza asta, pentru că ce mâncai era o nimica toată. În fiecare zi... Și soțul meu a fost deportat. De multe ori discutăm despre deportare - el a făcut mai mult decât mine: a fost doi ani de zile În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la crematoriu. Era moarte. Deci În loc să-l ridice la rang de cavaler, medicul acela nenorocit Îl trimitea la moarte. Și asta În fiecare lună. Frica era permanentă În mintea și În sufletul nostru: era distrugător, și asta În afară de condițiile grele, foametei... Și atunci nu era de mirare că unii, pe care-i bătea pe umăr, Înnebuneau În fața noastră. Era unu’, chiar din Târgu-Mureș, mai În vârstă, avea vreo 45 de ani, și când l-a lovit pe umăr a Înnebunit și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
spre Buchenwald. Am mers 7 zile - 7 nopți, fără mâncare, fără apă... Vedeam ziua cerul senin, iar noaptea cerul Înstelat - dar cu un ger năprasnic. Sigur că cei din Sud, grecii, italienii, francezii nu rezistau, pur și simplu mureau: de foamete, de boli, de epuizare totală... Dacă nu mureau leșinau, iar leșinul Însemna moarte. Dacă leșina cineva, toți ceilalți se așezau pe el și atunci Îl sugrumau. După aceea, când vedeau oamenii din vagoane că nu mai vorbește, nu mai respiră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Arată unde e aparatul, În partea stângă, sub haină - n. n.) Astea sunt urmările... Normal, că altfel aș fi fost foarte sănătos. Eram călit, puternic, că n-aș fi putut supraviețui altfel. Eram și obișnuit cu mizeria, cu sărăcia și cu foametea Încă din copilărie. N-aveam prea mult de mâncare, eram foarte săraci. La un moment dat eram șapte inși, lucra un singur om, apoi și fratele mai mare a Început să lucreze și să aducă ceva acasă. Dar nu aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
De la arma chimică germană. Nu știu ce ofițeri. Pe când ne luam lucrurile elementare, că mobila a rămas acolo, mama, stând de vorbă cu ei, a descoperit că unul dintre ofițerii ăștia, un căpitan, a fost coleg cu ea la Viena. Deja era foamete, mizerie, și datorită acestei relații mai căpătam de la ei câte ceva, niște conserve... Erau niște oameni foarte simpatici. Toți erau ofițeri. Aveam un prieten foarte bun, care și acum este cel mai bun prieten al meu, dar din păcate ne vedem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dar cu caracter strict personal. Nu știu când a avut loc. Poate prin martie, prin februarie... Tatăl meu s-a Îmbolnăvit de edem de lagăr. - Edem de lagăr? - Edem de lagăr. Era o boală specifică lagărului. Din cauza epuizării și a foametei te umflai și În două-trei zile mureai. A fost internat la Revier. Nu aveai voie să te duci, dar, mă rog, m-am strecurat eu acolo și am vorbit cu francezul, cu doctorul. Era foarte drăguț și mai ales că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
deci în Ucraina, creație politico-teritorială datorată URSS și Rusiei, aceeași sintagmă nu-i mai puțin importantă. Ucraina, nerecunoscătoare, cochetând cu UE și cu NATO, a avut curajul - bine a făcut! - să ceară Rusiei să recunoască genocidul suferit de ucraineni în urma foametei dintre anii 1932-1934, când au murit milioane de oameni, iar reacția Rusiei, după cum s-a văzut, nu s-a lăsat așteptată. Peste Prut bate vântul românofobiei, cultivată ca o plantă rară chiar de președintele Voronin, care, după ce s-a văzut
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Într-un alt registru, să ne imaginăm ce urmări ar putea avea asupra electoratului condamnarea crimelor comunismului. S-ar putea ca această condamnare, necesară și reparatorie, să nu „prindă”, deoarece cei care au avut de suferit în urma deportărilor, lagărelor, închisorilor, foametei, nu mai sunt, nici ei, nici copiii lor, iar nepoții slugăresc prin Europa. Dacă „tătucul” Stalin este tot atât de prezent în conștiința „moldovenilor”, la fel ca în a rușilor, condamnarea nu-și va atinge scopul, iar Voronin cu partidul său vor
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cel al produselor manufacturate, industriale. Dacă în timpul crizei dintre anii 1929-1933, prețurile la produsele agricole erau derizorii (U.R.S.S. ăul de atunci, ca să lovească în lumea capitalistă, a vândut grâul cu 0,80 lei kg, chit că la ei era foamete!), iar industrialele erau foarte scumpe ăun plug de fier costa 3500 lei, iar un automobil peste 300.000 lei, în actuala criză, raportul s-a inversat. Așa să fie, oare? O fi, dar nu pun mâna-n foc. Ceea ce este
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și a educației este Irlanda. Vă spun aici ceva ce probabil că nu știați: astăzi Irlanda este cea mai bogată țară din Uniunea Europeană, după Luxemburg. Da, această țară, care timp de secole a fost făcută celebră de emigrație, poeți tragici, foamete, războaie civile și spiriduși are astăzi un PIB pe cap de locuitor mai mare decât cel al Germaniei, Franței și Marii Britanii. Cum a reușit Irlanda să ajungă din bolnavul Europei bogatul Europei În mai puțin de o generație este o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
În fața ciuberelor oamenii se aliniau cu gamelele în mână. Un deținut de drept comun distribuia mâncarea cu un polonic de circa 600 de grame, asistat de un milițian. De multe ori criminalii de război, bieți oameni care suportaseră din plin foametea timp de doi ani, se mai așezau la rând încă o dată, cu riscul vieții. Dacă erau recunoscuți, milițianul îi lovea cu bâta sau cu bastonul de cauciuc, și-i putea trimite acolo unde hrana li se prefăcea în lumină. Noi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lui Dumnezeu, frați ai Săi. Dacă Dumnezeu e cu noi, de cine ne vom teme? Dacă Dumnezeu e de partea noastră, cine ne va birui? „Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Au necazul, au strâmtorarea, au foametea, au golătatea, au prigonirile, au primejdia, au sabia? Precum este scris: Pentru Tine suntem omorâți în toate zilele, socotiți am fost ca niște oi la junghiere! Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin Acela Care ne-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în anii imediat postbelici nu va constitui decît o șansă pierdută. Prin toamna lui 1918, semnele de oboseală postbelică au ieșit brusc la iveală, accentuate de o secetă neobișnuită, la care se adăugau pretențiile nejustificate ale Germaniei și Austro-Ungariei și foametea 6. Plus activitățile Sovietelor la doi pași și fierberile din Basarabia. Și tulburările de stînga din învecinatele Ungaria și Bulgaria. În cele din urmă, violența reținută a răbufnit în toamna lui 1918. Iașul a devenit centrul unor tulburări de stînga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pentru că te prindea imediat... Și de la Gherla ați plecat la Canal... Da. La Canal, unde a fost perioada cea mai plăcută dintr-un anumit punct de vedere... în sensul că am scăpat de una din marile racili care ne ținea... foametea. Canalul a fost mai deschis din punct de vedere al mâncării, adică, respectiv, al mesei servite... De fapt nu masa în sine conta, ci numărul de calorii, că asta contează din punctul de vedere al existenței, cu cât caloriile sunt
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
sau patru, și cum îl ghicea’, cum îl dădeau afară. Și era vesel. De dimineață, cum se dădea deșteptarea, cobora de la patul 3 cântând imnul lui Othello: „Orgoliul musulman s-a spulberat”... „O, musulmanule!”. Era nemaipomenit că după atâta persecuție, foamete, cum era în închisori, veselia îți crea un minim de confort, care altfel nu exista. Da’ faptul că te simțeai bine sufletește, că te deschideai sufletește, suportai toate rigorile și mizeriile mai ușor. Haideți să ne oprim puțin asupra acestor
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Domnul colonel, murim de foame! Că erau perioade când era jale... dădea’ câte o supă de fasole cu câteva boabe, de făceai excursie ca să prinzi o boabă... Și asta era mâncarea la prânz. Și totul era derizoriu în perioadă de foamete... Și deținuții se plângeau: Aaa, ne e foame... El așa în trecere și-n scârbă: Și mie mi-e foame... Nu ne scoate la aer, și avem nevoie de aer. Și eu am nevoie de aer. Și un ziarist oltean
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
din Aiud, să trimitem un lot acolo. No, și dacă-s de acord să merg acolo. Dacă spuneam că nu, poate că nu mergeam, da’ acolo aș fi vrut să lucrez, pentru că în celulă n-aveai ce face și plus foametea... Cei mai în vârstă când ieșeau la aer, la plimbare cădeau... de trebuia să-i ducem noi... Acolo l-am fi mâncat și pe dracu’, dacă l-am fi prins... Dacă am ajuns să mâncăm o sfeclă pentru porci și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ianuarie 1949 că-n 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a votat ceea ce se numește și astăzi Declarația Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului... Și noi ziceam: Uite, ăia votează și ăștia nu știu nimic, ne țin în foamete, ne țin în mizerie... Deci noi n-am declarat altceva decât că suntem împotriva comunismului... N-am avut arme, n-am avut cuțite, n-am avut nimic, decât eram împotrivă, ca ideologie... Și ne-ntâlneam și discutam... Dar, la nevoie
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]