KorAP: Find »[drukola/base=fobie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...64 65 66 67 >

1,670 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

pentru pacientă. S-a convenit, deci, ca în perioada de supraveghere să se urmărească, pe lângă menținerea rezultatelor, realizarea acestui obiectiv. Pacienta rămâne incapabilă să-și imagineze că poate lucra la casa de bani și stabilește ca nou obiectiv terapeutic aceasta fobie, deoarece nu dorește să se împiedice de un obstacol. Chiar dacă pacienta mai păstrează trăsături perfecționiste, se observă la aceasta o atitudine mai degrabă de provocare în fața obstacolelor decât o atitudine de evitare, ceea ce este probabil câștigul esențial al terapiei sale

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
implicată în tulburarea de personalitate), fie din cauza unui defect de percepție „senzorial” sau neuropsihologic. 2. Studiu de caz Absența afirmării de sine este responsabilă sau asociată unor numeroase tulburări psihice, dintre care cele mai frecvente sunt tulburările anxioase, în special fobiile sociale, tulburările de dispoziție, problemele de adicție (alcool, drog, benzodiazepine). Absența afirmării de sine este, deci, adesea mascată de o altă tulburare, putând fi la originea acesteia sau pentru care ea reprezintă o comorbiditate agravantă. De exemplu, numeroase depresii rezistente

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
DE SINE Opinia în legătură cu propria persoană Diagnosticul tulburărilor asociate Odată ce s-a constatat absența afirmării de sine, terapeutul caută eventuale tulburări asociate. Pentru realizarea acestui obiectiv el poate să utilizeze două axe ale DSM-IV. Pe axa I Dintre tulburările anxioase, fobia socială este indicația princeps a tehnicilor de afirmare de sine. Agorafobia este însoțită adesea de o absență a afirmării de sine: se întâmplă în mod frecvent să se descopere că pacientul este incapabil să ceară sprijin sau ajutor. In cazul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Liebowitz permite explorarea anxietății și nivelului de evitare, și reperarea indicațiilor de terapie de expunere la emoții (criterii de performanță) și a absenței afirmării de sine (criterii referitoare la interacțiunile sociale); chestionarul temerilor lui Marks, cu scorul parțial referitor la fobiile sociale, permite analizarea celorlalte tulburări fobice asociate; inventarul depresiei al lui Beck cu 13 itemi este utilizat pentru evaluarea intensității unei eventuale depresii în timpul examinării; dacă scorul la această scară este ridicat, trebuie verificat clinic dacă este vorba despre o

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
o situație punctuală, înainte de a se lansa într-un program complet. In sfârșit, animarea unor grupuri care au probleme în legătură cu afirmarea de sine necesită participarea acestor terapeuți ca asistenți, alături de animatori experimentați și supervizarea lor de către un terapeut experimentat. 8. Fobia socială Christophe Andrș∗ 1. Contribuții teoretice Definiții Criterii diagnostice Principalele simptome Forme clinice Diagnostic diferențial și comorbiditate Epidemiologie și evoluție Etiologii 2. Studiu de caz Prezentarea cazului Analiza funcțională Alte informații Descrierea globală a tratamentului Sedințele de evaluare și de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Alte informații Descrierea globală a tratamentului Sedințele de evaluare și de motivare Terapia individuală Grupul de expunere Activitățile de menținere Rezultate și comentarii 3. Discuții Bibliografie 1. Contribuții teoretice Terapeuții și-au manifestat multă vreme dezinteresul față de pacienții suferind de fobie socială. Pe de o parte, aceștia nu deranjează pe nimeni, nici vecinii, nici societatea, și tulburarea lor rămâne neobservată, deoarece simptomul principal este evitarea socială, iar eforturile lor cele mai importante sunt dirijate spre disimularea acesteia (pacienților le este rușine

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de îngrijrea lor). Pe de altă parte, terapeuții nu acordau nici o atenție acestei suferințe pe care Freud n-o identificase. Ori, psihiatria clinică a tulburărilor anxioase s-a bazat multă vreme pe terminologia freudiană; în așa măsură încât terapeuții confundau fobia socială cu timiditatea excesivă. Situația s-a schimbat odată cu apariția lucrărilor lui Isaac Marks în perioada anilor 1970, apoi cu introducerea tulburării în DSM-III în anii 1980. In prezent, numeroase cercetări, atât clinice cât și fundamentale, sunt consacrate fobiei sociale

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
confundau fobia socială cu timiditatea excesivă. Situația s-a schimbat odată cu apariția lucrărilor lui Isaac Marks în perioada anilor 1970, apoi cu introducerea tulburării în DSM-III în anii 1980. In prezent, numeroase cercetări, atât clinice cât și fundamentale, sunt consacrate fobiei sociale, iar mijloacele terapeutice au evoluat considerabil. Definiții Anxietatea socială este un fenomen universal, care amintește de acel sentiment de disconfort și de aprehensiune pe care orice ființă umană poate să-l trăiască atunci când se simte supus privirii și/sau

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
unei alte persoane. Tracul sau timiditatea sunt expresii nepatologice ale acestui sentiment. Ca și în cazul tuturor tulburărilor emoționale, anxietatea socială poate atinge o intensitate care o transformă într-o suferință și un handicap pentru pacient: se vorbește atunci despre „fobie socială”. Trei criterii delimitează anxietatea de fobia socială: intensitatea suferinței emoționale: anxietățile sociale patologice nu produc doar o simplă jenă sau un disconfort, ele generează o stare de rău intensă, cu sentimente de panică situațională sau „atacuri de rușine”; importanța

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
expresii nepatologice ale acestui sentiment. Ca și în cazul tuturor tulburărilor emoționale, anxietatea socială poate atinge o intensitate care o transformă într-o suferință și un handicap pentru pacient: se vorbește atunci despre „fobie socială”. Trei criterii delimitează anxietatea de fobia socială: intensitatea suferinței emoționale: anxietățile sociale patologice nu produc doar o simplă jenă sau un disconfort, ele generează o stare de rău intensă, cu sentimente de panică situațională sau „atacuri de rușine”; importanța evitărilor: atunci când timidul se duce - chiar neliniștit

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
acolo câțiva prieteni care îl securizează, fobicul social nu este capabil să facă acest lucru; când o persoană cu trac face eforturi pentru a depăși teama de a vorbi în public, fobicul social renunță sistematic să se manifeste; în cazul fobiei sociale, evitările se impun pacientului, nu-i lasă nici o posibilitate de a alege; repercusiunile asupra calității vieții: timiditatea și tracul pot împiedica întâlnirile sentimentale sau o promovare profesională; însă fobia socială distruge calitatea vieții și provoacă o izolare afectivă și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
public, fobicul social renunță sistematic să se manifeste; în cazul fobiei sociale, evitările se impun pacientului, nu-i lasă nici o posibilitate de a alege; repercusiunile asupra calității vieții: timiditatea și tracul pot împiedica întâlnirile sentimentale sau o promovare profesională; însă fobia socială distruge calitatea vieții și provoacă o izolare afectivă și socială, dificultăți în ceea ce privește găsirea și păstrarea unui loc de muncă, sau în a se simți bine acolo... Criterii diagnostice In prezent, cele mai utilizate criterii sunt cele ale DSM-IV. Criteriile

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
dintre aceste categorii de situații, intensitatea suferinței resimțite și importanța evitărilor. Simptomele Explorarea celor patru categorii principale de simptome constituie adesea ocazia potrivită, pentru practician, să-și ajute pacientul să înțeleagă mecanismele bolii sale. Emoțiile Cele două emoții fundamentale ale fobiei sociale sunt teama și rușinea. Teama este o emoție centrată pe manifestarea unei atitudini vigilente față de mediul înconjurător în așteptarea apariției unui pericol: pacientul se teme de orice formă de agresiune (conflict, reproșuri, umor, ironii) sau de dezaprobare verbală sau

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
orice formă de agresiune (conflict, reproșuri, umor, ironii) sau de dezaprobare verbală sau socială. Rușinea este convingerea pacientului că nu s-a putut conforma regulilor grupului și certitudinea că este, din această cauză, devalorizat și minimalizat. In general, în cazul fobiei sociale, cele două sentimente coexistă: teamă în timpul și înaintea confruntărilor, rușine în timpul și după. Această presiune emoțională cvasi permanentă provoacă teamă pacienților. Comportamentele La fel ca și în cazul altor tulburări anxioase, evitările reprezintă unul dintre simptomele majore ale fobiei

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
fobiei sociale, cele două sentimente coexistă: teamă în timpul și înaintea confruntărilor, rușine în timpul și după. Această presiune emoțională cvasi permanentă provoacă teamă pacienților. Comportamentele La fel ca și în cazul altor tulburări anxioase, evitările reprezintă unul dintre simptomele majore ale fobiei sociale și argumentul cel mai convingător referitor la caracterul cronic al acesteia. Evitând să se confrunte, subiectul își păstrează și își întărește convingerea că a reușit foarte bine să evite un pericol real. Se poate vorbi despre două tipuri de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
place să vorbesc fără să spun nimic”) și nu conștientizează evitările subtile („Datorită explicațiilor voastre, am înțeles că citesc întotdeauna în metro pentru a nu întâlni privirile oamenilor, și nu doar pentru a nu mă plictisi”). Cognițiile Dimensiunea cognitivă a fobiei sociale este dominată, în principal, de anxietatea de evaluare. In orice circumstanță socială, pacientul este convins că: 1. va fi observat atent, 2. va fi judecat în mod negativ, 3. va fi respins sau va fi ridiculizat. Insă tulburările stimei

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în jurul lor („Nu privesc, supraveghez”). Ei își focalizează în mod automat atenția și reflexele asupra semnalelor care indică un pericol eventual (o ridicare de sprâncene, o față încruntată) și nu asupra semnalelor care securizează (o frază binevoitoare, un surâs). Handicapul Fobia socială este una dintre tulburările anxioase cu cele mai dăunătoare consecințe, deoarece alterează accesul la beneficiile relațiilor interpersonale indispensabile oricărei ființe umane. Această supraviețuire sub formă de „viață de mâna a doua” are un impact material, atestat de diferitele studii

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
sentimentale, amicale (intime și superficiale), sociale în sensul larg al cuvântului (vecini, vânzători, viață asociativă) și profesionale. Explorarea tuturor acestor probleme împreună cu pacientul permite utilizare primelor elemente în cadrul efortului terapeutic de reconstrucție progresivă a legăturilor sociale. Forme clinice Denumirea de „fobie socială” ascunde, sub o mască înșelătoare, situații percepute în mod diferit de către clinicianul puțin familiarizat cu această tulburare. Forme limitate la una sau două circumstanțe sociale: ele se referă, cel mai adesea, la teama de a mânca, de a bea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
panica de a lua cuvântul în fața unui grup de persoane. Forme generalizate: ele se referă la cazurile în care orice situație socială reprezintă o sursă de teamă și de rușine intensă. Forme centrate pe apariția simptomelor somatice: pacienților suferind de fobie socială centrată pe apariția simptomelor somatice le este cel mai mult teamă să nu roșească, să nu transpire, să nu tremure atunci când se află în fața unei alte persoane. Forme de confruntare: unii pacienți reușesc să comunice, cu prețul unui mare

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
simptome ale anxietății sociale pot fi regăsite în numeroase tablouri clinice, cum ar fi unele stări depresive și majoritatea celorlalte tulburări anxioase. Decizia de a le trata în mod specific este determinată de analiza funcțională. In unele cazuri, frecvente, o fobie socială se află în spatele unui consum cronic de alcool sau de hașiș: consumul de substanțe toxice este o tentativă de autoterapie a tulburării fobice (se bea înainte de a se expune unor situații pentru a atenua panica, și apoi pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
consum cronic de alcool sau de hașiș: consumul de substanțe toxice este o tentativă de autoterapie a tulburării fobice (se bea înainte de a se expune unor situații pentru a atenua panica, și apoi pentru a atenua sentimentul de rușine). Tratamentul fobiei este indispensabil în cadrul programului de prevenire a recidivelor. In sfârșit, unii pacienți schizofreni sau cu tulburare borderline prezintă unele semne clare de anxietate socială invalidantă, care nu este întotdeauna însoțită de interpretări delirante. Si în aceste cazuri, travaliul prudent și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
acestei tulburări. Epidemiologie și evoluție Expresiile simptomatice benigne ale anxietății sociale sunt frecvente: timiditatea (inhibarea față de orice situație „inedită”) afectează 40 până la 60% din populația generală, și tracul (anxietatea de performanță) afectează cel puțin 30% dintre subiecți. In ceea ce privește fobia socială propriu zisă, un studiu recent constată o prevalență de 4,7% raportată la întreaga viață (2,6% pentru bărbați și 6,6% pentru femei). Un studiu francez prezenta procente mai reduse (1,9%) raportate la întreaga viață. Apariția la

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
îngrijorătoare față de „non familiar” (adulți și situații necunoscute și/sau neobișnuite). Aproximativ o treime dintre copiii care au acest patern bio-comportamental (în cadrul căruia regăsim și semnele unei activări simpatice intense în situația respectivă) prezintă un risc de dezvoltare ulterioară a fobiei sociale sau a tulburării de panică. Etiologii Intr-un efort firesc de a se înțelege pe sine, dar uneori și din preocuparea de a-și ajuta proprii lor copii să evite să trăiască aceleași suferințe, pacienții își pun întotdeauna problema

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
a-și ajuta proprii lor copii să evite să trăiască aceleași suferințe, pacienții își pun întotdeauna problema originii tulburării lor. Datele actuale oferite de cercetarea în domeniu sugerează să li se propună modelul bio-psiho-social drept grilă explicativă. Modelul bio-psiho-social al fobiei sociale: 1. Predispoziții temperamentale, de origine genetică sau dobândite în mod precoce favorizează probabil în cazul unor pacienți manifestarea unei reactivități emoționale mai violente față de persoane necunoscute, față de grupuri de persoane și față de orice formă de agresivitate relațională (strigăte, furie

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
la cabinet, Isabelle are vârsta de 32 de ani. Ea lucrează ca traducătoare free-lance de romane străine pentru diferite edituri. A venit la cabinet în urma informațiilor pe care le-a căpătat ascultând o emisiune radio care a avut drept subiect fobia socială. Ea suferă de ereutofobie jenantă, apărută în timpul adolescenței. Antecedente Isabelle - Inainte? Eram o fetiță destul de timidă, dar de o timiditate normală: aveam prietene, puteam să merg să cumpăr pâine de la brutărie singură; nu ridicam niciodată degetele în clasă și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]