1,627 matches
-
se știe precis când a decis Wallace să scrie un roman inspirat de viața lui Cristos, dar el scrisese deja, cu cel puțin doi ani înainte de discuția cu Ingersoll, un manuscris despre cei trei magi pentru a fi publicat în foileton într-o revistă. Cercetările efectuate cu privire la creștinism l-au ajutat pe Wallace să-și clarifice propriile sale idei și credințe. El a dezvoltat romanul pornind de la propria cercetare a subiectului. "Ben Hur" a fost, de asemenea, parțial inspirat de dragostea
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
mai publicat trei volume de povestiri și nuvele: "Povestiri", "Dureri înăbușite" și "Crâșma lui moș Precu", aceste patru cărți fiind primele sale volume publicate. O primă variantă a romanului a fost scrisă în 1901 și publicată inițial în 1902 în foileton sub titlul "Frații Potcoavă", suferind ulterior mai multe modificări succesive. Acțiunea romanului se petrece în Principatul Moldovei după uciderea domnitorului patriot Ioan Vodă cel Cumplit (1572-1574) și urcarea pe tron a lui Petru Șchiopul. Un grup de oșteni ai lui
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
și am început a relua foaie cu foaie tot manuscrisul. L-am vârât în sertar și l-am lăsat, până ce au sunat în livadă gangurii și privighetorile”, a completat el. O variantă parțială a romanului (3 capitole) a apărut în foileton în anul 1902, sub titlul "Frații Potcoavă", în numerele 1-6 ale revistei "Pagini alese" (care continua periodicul "Revista modernă" al lui Aristide Cantilli din anul anterior), cu semnătura M. S. Cobuz. Acțiunea era redată la persoana I de către unul din
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
-l anunța la 1 iulie pe același Enric Furtună: „Îți scrisesem că am prelucrat "Frații Potcoavă". I-am prelucrat; și acum plănuiesc să-i mai prelucrez odată. Înțelege și tu dacă poți.” Ultima variantă a romanului a fost publicată în foileton în ziarul național-liberal "Voința națională" din București, fiind prefațat în numărul din 2/15 decembrie 1903 de istoricul Vasile Pârvan într-un articol în care situa narațiunea sadoveniană între „romanele istorice cu subiecte naționale”, fiind de o valoare comparabilă cu
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
publicații ale epocii, articole pe teme politice (bine documentate și în care a apărat cauza românească), sociale, comerciale. În scris s-a dovedit a fi un militant pentru drepturile politice și teritoriale ale românilor. A colaborat astfel la periodicele "Zimbrul", "Foiletonul Zimbrului", "Foița de istorie și literatură", "Foaie pentru minte, inimă și literatură", "Secolul al nouăsprăzecelea", "Trompeta Carpaților", "Instrucțiunea publică", "Corespondența provincială", "Colectorul literar pentru ambe sexe", "Vocea Romanului", precum și la almanahurile lui Gheorghe Asachi "Almanah pentru români" (1856-1858) și "Almanah
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
(în ) este un roman istoric scris de Mór Jókai și publicat pentru prima oară în anul 1869. El a apărut mai întâi în foileton în cotidianul "A Hon" ("Patria") din Pesta, apoi în șase volume editate de Editura Athenaeum din Pesta. Acțiunea romanului se petrece în perioada Revoluției Maghiare din 1848-1849, fiind inspirată din lupta poporului maghiar pentru libertate și independență împotriva monarhiei habsburgice
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
luptelor naționale antihabsburgice. În cele din urmă, Jókai a scris în anii 1861-1862 un roman intitulat "Modele politice" (în ), sperând că noul context politic era propice unui astfel de demers. Acel roman a fost publicat în 1864 sub formă de foileton în revista "A Hon" ("Patria") din Pesta, dar a fost mutilat de cenzură. Revista a fost de mai multe ori confiscată de autorități, care se temeau de o intensificare a naționalismului revoluționar. Din acest motiv, autorul a fost nevoit să
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
Pusztafi = Sándor Petőfi, Lavaj = Jókai etc. Încheierea Compromisului austro-ungar (1867) a schimbat situația, permițând relatarea unor evenimente fără a mai fi cenzurate ca până atunci. Astfel, Jókai a scris un roman intitulat "" pe care l-a publicat sub formă de foileton în cotidianul "A Hon" ("Patria") din Pesta, în 131 de numere tipărite în perioada 1 ianuarie - 10 octombrie 1869. El a fost editat în același an, 1869, de editura Athenaeum din Pesta în șase volume (având 163, 171, 163, 149
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
Omul de aur (în ) este un roman social scris de Mór Jókai și publicat pentru prima oară în anul 1872. El a apărut mai întâi în foileton în cotidianul "A Hon" ("Patria") din Pesta, apoi în cinci volume editate de Editura Athenaeum din Pesta. Dramatizarea romanului a fost realizată de însuși Jókai și pusă în scenă în anul 1884. Potrivit celor afirmate de Jókai în postfața scrierii
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
romanului ar fi fost finalizată într-o perioadă de opt săptămâni. Autorul s-ar fi grăbit pentru că trebuia să-și plătească niște datorii ce ajungeau la scadență. Romanul " Omul de aur" a fost publicat pentru prima dată sub formă de foileton în cotidianul "A Hon" ("Patria") din Pesta, în 121 de numere tipărite în perioada 1 ianuarie - 22 septembrie 1872. El a fost editat în același an, 1872, de editura Athenaeum din Pesta în cinci volume. La sfârșitul anului 1871 Jókai
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
romanului că știa de apariția deja a unei a doua ediții în limba engleză. Prima încercare de traducere a romanului în limba română datează din anul 1904; în acel an, primele patru capitole ale romanului au fost publicate anonim în foileton sub titlul "Pisica albă", în nouă numere (din perioada 29 aprilie - 9 mai 1904) ale ziarului "Epoca" din București. Traducerea a fost prezentată ca o poveste de sine stătătoare, fără a se referi la dezrădăcinarea personajelor în mijlocul naturii. Prima traducere
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
Începând cu data de 29 martie 2003, cănd publică o primă notă de lectură, Ioana Rostoș va desfășura o activitate intensă de colaborare, aproape săptâmânală, publicând astfel de note, dezvoltându-și mai apoi stilul personal și printr-o serie de foiletoane, publicate în același ziar, precum "Suceava necunoscută", "Suceava pierdută" sau amplul foileton "Solca. Poveste dintr-o lume care nu mai e", tradus de autoare în limbile engleză: "Solka: An Unlikely Story From A Place That Isn’ț What It Used
Ioana Rostoș () [Corola-website/Science/333914_a_335243]
-
de lectură, Ioana Rostoș va desfășura o activitate intensă de colaborare, aproape săptâmânală, publicând astfel de note, dezvoltându-și mai apoi stilul personal și printr-o serie de foiletoane, publicate în același ziar, precum "Suceava necunoscută", "Suceava pierdută" sau amplul foileton "Solca. Poveste dintr-o lume care nu mai e", tradus de autoare în limbile engleză: "Solka: An Unlikely Story From A Place That Isn’ț What It Used To Be" și germană: "Geschichte aus einer Welt, die es nicht mehr
Ioana Rostoș () [Corola-website/Science/333914_a_335243]
-
de-aia m-am împrietenit cu el, am zis „dom'le, țara asta de păstori și de oieri, atât de târziu structurată, nici o sută de ani, are nevoie de gânditori!". Ăla a ratat-o față de maestrul lui, iar Pleșu scrie (...) foiletoane vioaie, bine făcute. Am mai avut astfel de eseiști, dar nu e substanță acolo". Mircea Cărtărescu, dezamăgit de Klaus Iohannis Poetul și scriitorul Mircea Cărtărescu a calificat discursul lui Nicolae Breban, într-o postare pe Facebook, drept "reacționar". Cărtărescu a
Scandal în lumea literară: Nicolae Breban, dezlănțuit împotriva lui Patapievici și Liiceanu. Replica lui Cărtărescu () [Corola-website/Journalistic/102069_a_103361]
-
diaspora, în limbaj adaptat cu Note și Glosar. V. In ultimii cinci ani, a desfășurat o vastă activitate publicistică în colectivul de redacție al revistei Candela de Montreal, unde semnează traducerea din franceză în română a romanului "" de (prezentat în foileton) precum și nuvele, eseuri, cronici literare. A publicat și în revistele și ziarele montrealeze: Destine Literare, Tribuna Noastră, Pagini Românești, Accent Montreal, Marca-Ro, dar și în alte publicații din Canada și din țară. Este membră a Asociației Canadiene a Scriitorilor Romani
Ortansa Tudor () [Corola-website/Science/337582_a_338911]
-
Tageblatt". Ernst Feder și Rudolf Olden conduceau departamentul de politică internă, în timp ce Josef Schwab, Max Jordan și Maximilian Müller-Jabusch pe cel de politică externă. Arthur Norden și Felix Pinner erau responsabili cu articolele economice. Fred Hildenbrandt a condus secțiunea de foiletoane din 1922 până în 1932. Printre colaboratorii obișnuiți cu foiletoane se numărau Alfred Polgar, Fritz Mauthner, Kurt Tucholsky, Erich Kästner, Otto Fulg și Frank Thies. Șeful secțiunii de teatru era Alfred Kerr. Din 1918 până în aprilie 1920, Kurt Tucholsky a contribuit
Berliner Tageblatt () [Corola-website/Science/337653_a_338982]
-
politică internă, în timp ce Josef Schwab, Max Jordan și Maximilian Müller-Jabusch pe cel de politică externă. Arthur Norden și Felix Pinner erau responsabili cu articolele economice. Fred Hildenbrandt a condus secțiunea de foiletoane din 1922 până în 1932. Printre colaboratorii obișnuiți cu foiletoane se numărau Alfred Polgar, Fritz Mauthner, Kurt Tucholsky, Erich Kästner, Otto Fulg și Frank Thies. Șeful secțiunii de teatru era Alfred Kerr. Din 1918 până în aprilie 1920, Kurt Tucholsky a contribuit cu 50 de articole la "Berliner Tageblatt" în timp ce el
Berliner Tageblatt () [Corola-website/Science/337653_a_338982]
-
început să lucreze când "Messenger" avea aproximativ 700 de abonați și a plecat când avea 5.500 de abonați plătitori. Pe lângă critică literară, Poe a publicat primele sale scrieri literare faimoase în "Messenger", inclusiv controversatele „Berenice” și „Morella”, precum și, în foileton, părți ale singurului său roman "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Poe a părăsit revista începând cu numărul din ianuarie 1837, dar a contribuit cu scrieri chiar și după moartea lui White. Printre alte reviste americane în care Edgar Allan Poe
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
Marcus, Frank O'Neal, B. Tobey, Pete Wyma și Bill Yates. Revista a publicat serialul de benzi desenate "Hazel" al lui Ted Key din 1943 până în 1969. Fiecare număr conținea mai multe povestiri originale și includea adesea capitole ale unor foiletoane literare ce apăreau în numere succesive. Cele mai multe opere de ficțiune au fost scrise pentru marea masă a cititorilor de scriitori populari, dar au publicat aici și scriitori valoroși. Paginile de început ale povestirilor conțineau desene realizate de ilustratorii revistei. "Post
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
ambițios în atacarea unor probleme atât de grave. O altă editură a cerut reducerea textului cel puțin la jumătate, iar o a treia a condiționat publicarea cărții de existența unei prefețe semnate de un academician. Prima parte a apărut în foileton în primăvara anului 1927 în cotidianul "Universul" din București, după îndelungi amânări și după ce autorul renunțase în disperare de cauză la orice drept de autor. Publicarea a fost întreruptă în același an (1927), deoarece cartea întâia a romanului "Întunecare", intitulată
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
la orice drept de autor. Publicarea a fost întreruptă în același an (1927), deoarece cartea întâia a romanului "Întunecare", intitulată " Acolo șezum și plânsem" (după titlul ultimului capitol), a fost tipărită în Biblioteca ziarului Universul prin folosirea zațului tipografic de la foileton. Acest prim volum avea 191 de pagini și trebuia să fie urmat de alte două volume. Continuarea publicării a fost amânată deoarece ziarul a preferat să publice traducerea unui roman al unui scriitor francez obscur, ce fusese realizată de un
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Terra.322” (SF roboți), ” Expresul de Alabama” (SF apocaliptic), ”Frații de plecat” (dark fantasy), ”Lamă albă, tăiș negru” (dark fantasy), ”Tâlharii din Yzandjan” (dark fantasy), ”Debarcare pe Kawa” (military scifi), ”Omăt roșu în Kaperka” (policier fantastic) etc.. A publicat un foileton steampunk în revista Nautilus, reunit ulterior în nuvela ”Luizienii” (ed. Millenium, 2016, 102 pagini). Volumul ”Hoțul de Moarte” (ed. Millenium, 2016, 325 pagini) reunește 14 povestiri SFFH, unele selectate dintre cele deja apărute în reviste, altele noi, în exclusivitate. Povestirea
Miloș Dumbraci () [Corola-website/Science/337230_a_338559]
-
este o piesă de teatru a autorului român Camil Petrescu. A fost publicată fragmentar în "Universul literar", nr. 17 din 25 aprilie 1926, și anume scena închisorii de la Conciergcrie (actul IV). A fost publicată și în foileton în "Vremea", primele 14 tablouri fiind tipărite în numerele 129 (4 septembrie 1926) - 155 (18 decembrie 1926). Apare integral în volum la Editura Vremea din București în anul 1931. Este o dramă istorică în cinci acte, 20 de tablouri, având
Danton () [Corola-website/Science/335863_a_337192]
-
Théodore Géricault. Traducerea romanului „Dragostea mascată sau Nesocotință și fericire” al lui Balzac, realizată la 19 ani, pe cînd era elev la Turnu Severin, a fost prima în limba română, rămînînd în manuscris pînă în 2007, cînd a apărut în foileton în revista Oglinda literară. În septembrie 1918 a dat examen de admitere la Institutul Medico-Militar din Iași, unde a fost clasificat primul din 126 de admiși. A început studiile medicale la Facultatea de Medicină din Iași și din decembrie 1918
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
vieții, bucurându-se între 2002 și 2014 de o deosebită popularitate datorită romanelor sale istorice bazate pe ample cercetări documentare. În această perioadă a publicat peste douăzeci și cinci de cărți, în majoritate române, dar și volume de eseuri. Apărut inițial în foileton, între iulie 2006 și iunie 2008, românul de față, cu titlul original Rikyu ni tazuneyo (Întrebați-l pe Rikyu, 2009), a cunoscut un succes fulminant în Japonia, fiind tradus în mai multe limbi. Atât românul anterior, Katen no shiro (Castelul
Lansări incitante la Editura Humanitas by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104202_a_105494]