2,904 matches
-
buricul Pămîntului - Cuzco∗. Aici a luat naștere, ca un sistem defensiv al imperiului, impozantul Sacsahuamán, care veghează de sus asupra orașului și protejează palatele și templele Împotriva furiei inamicilor imperiului. Imaginea actuală a orașului Cuzco este reflectată, din păcate, de fortărețele distruse din prostia conchistadorilor spanioli ignoranți, de ruinele templelor profanate, de locurile prădate și de fețele unei rase abrutizate. Acest Cuzco te face să devii războinic și să aperi, cu ghioaga În mînă, libertatea și viața incașilor. Și mai sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
profanate, de locurile prădate și de fețele unei rase abrutizate. Acest Cuzco te face să devii războinic și să aperi, cu ghioaga În mînă, libertatea și viața incașilor. Și mai sus, deasupra orașului, se vede un alt Cuczo, care Înlocuiește fortăreața distrusă: un Cuzco cu acoperișuri cu țiglă colorată, caracterul său uniform fiind Întrerupt de cupola unei biserici În stil baroc; și cînd orașul trece În plan secund, se mai arată doar străzile Înguste și locuitorii indigeni Îmbrăcați În costume tipice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aici. LA TIERRA DEL INCA Tărîmul incașilor Cuzco este Înconjurat din toate părțile de munți, ceea ce, pentru locuitorii incași, reprezenta mai mult o sursă de pericol decît un sistem de apărare; pentru a se apăra, incașii au construit lanțul de fortărețe, Sacsahuamán. Acestă versiune a poveștii oferă satisfacție unui cercetător superficial, dar este o versiune pe care, din motive evidente, nu pot să nu o iau În seamă. Oricum, e foarte posibil ca fortăreața să fi constituit nucleul inițial al mărețului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
se apăra, incașii au construit lanțul de fortărețe, Sacsahuamán. Acestă versiune a poveștii oferă satisfacție unui cercetător superficial, dar este o versiune pe care, din motive evidente, nu pot să nu o iau În seamă. Oricum, e foarte posibil ca fortăreața să fi constituit nucleul inițial al mărețului oraș. În perioada ce a urmat imediat după renunțarea la viața nomadă, cînd incașii abia dacă reprezentau ceva mai mult decît un trib ambițios, iar apărarea lor Împotriva unui adversar superior din punct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dacă reprezentau ceva mai mult decît un trib ambițios, iar apărarea lor Împotriva unui adversar superior din punct de vedere numeric se baza pe protejarea Îndeaproape a populației abia stabilite, zidurile cetății Sacsahuamán ofereau un amplasament ideal. Această dublă funcție de fortăreață și oraș explică unele dintre motivele ce stau În spatele construcției sale, care nu are sens dacă scopul ei era pur și simplu de a respinge un atac venit din partea unei forțe invadatoare, cu atît mai puțin cu cît Cuzco era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
sens dacă scopul ei era pur și simplu de a respinge un atac venit din partea unei forțe invadatoare, cu atît mai puțin cu cît Cuzco era lipsit de apărare În toate celelalte margini ale sale. Nu Înseamnă nimic faptul că fortăreața era construită astfel Încît să poată controla cele două văi abrupte care duc În oraș. Zidurile dințate Însemnau că atunci cînd erau atacați de dușmani, incașii Îi puteau ține ostatici pe trei flancuri, și dacă totuși reușeau să treacă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
al trecutului ei glorios. De-a lungul ținutului Vilcanota sau al văii Urubamba, preț de peste o sută de kilometri, se Întind alte și alte mărturii ale trecutului incaș. Cele mai importante dintre ele sînt situate Întotdeauna pe crestele munțiilor, unde fortărețele lor erau impenetrabile și protejate de atacurile-surpriză. După un drum de vreo două ore pe o cărare anevoioasă, am ajuns pe vîrful lui Pisac; ajunseseră acolo, deși cu mult Înaintea noastră, și săbiile soldaților spanioli, distrugîndu-i defensiva, apărătorii și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
preoților; locul unde stătuse Intiwatana și unde acesta a prins și a legat soarele de amiază. A mai rămas atît de puțin! Urmînd cursul rîului Vilcanota și trecînd pe lîngă niște locuri mai puțin importante, am ajuns la Ollantaytambo, o fortăreață Întinsă, unde Manco al II-lea∗ s-a răsculat Împotriva spaniolilor, ținînd piept trupelor lui Hernando Pizzaro și formînd o dinastie minoră, Dinastia celor Patru Incași. Această dinastie a coexistat cu imperiul spaniol pînă cînd ultimul său reprezentant, slăbit, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
coexistat cu imperiul spaniol pînă cînd ultimul său reprezentant, slăbit, a fost asasinat În piața centrală din Cuzco, din ordinul viceregelui Toledo. Un deal stîncos, Înalt de peste 100 de metri, se termină brusc, părînd că ar plonja În rîul Vilcanota. Fortăreața se odihnește În vîrful acestuia și singura ei latura vulnerabilă, legată prin cărări Înguste de munții vecini, este păzită de paveze din piatră ce Împiedică accesul oricărei forțe invadatoare similară ca putere cu apărătorii. Partea de jos a construcției are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ca putere cu apărătorii. Partea de jos a construcției are un scop pur defensiv, zonele mai puțin abrupte se Împart În douăzeci de nivele ușor de protejat, atacatorul devenind vulnerabil În fața unui contraatac din orice parte. Partea de sus a fortăreței este locul unde stau soldații și este Încoronat de un templu unde probabil că se depozita prada, sub forma unor obiecte din metale prețioase. Din toate acestea nu mai există nici o reminiscență, și chiar și blocurile masive din piatră, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
jos pînă la rîu și de un defileu Îngust ce face legătura cu „muntele tînăr“; cea mai vulnerabilă latură poate fi apărată de pe o succesiune de terase, transformînd orice atac Împotriva ei Într-o treabă extrem de dificilă, În timp ce Înspre fața fortăreței Machu Picchu, indicînd aproximativ către sud, fortificațiile Întinse și Îngustarea naturală a culmii dealului reprezintă un pas dificil pentru atac. Dacă vă amintiți și că Învolburatul Vilcanota curge În jurul bazei muntelui, vă puteți da seama că primii locuitori ai lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
rase indigene din cele două Americi - neatinsă de o civilizație cuceritoare și plină de comori imense și evocatoare, păstrate Între pereții ei. PÎnă și zidurile au amorțit, plictisite de moarte de lipsa de viață dinăuntrul lor. Peisajul spectaculos ce Înconjoară fortăreața oferă un decor special, Îndemnîndu-i pe visători să rătăcească, de dragul lui, printre ruine; turiștii nord-americani, constrînși de felul lor practic de a privi lumea, sînt tentați să-i așeze pe membrii triburilor dezintegrate pe care e posibil să-i fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care intră În conflict cu cele existente; altfel, toate monumentele splendorii coloniale au rămas Încă În picioare. Catedrala este bine Înrădăcinată În inima orașului. Construcția sa rezistentă, tipică erei căreia Îi aparține, o face să arate mai mult ca o fortăreață decît ca un lăcaș de cult. Interiorul Încărcat, strălucitor, Îi reflectă trecutul glorios; picturile gigantice care se odihnesc pe pereții laterali nu se compară cu bogățiile Împrăștiate prin Întregul sanctuar, dar Într-un fel nu dau impresia că ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
trecerea timpului. Ediția pe care am răsfoit-o eu fusese tipărită în 1880, dar manuscrisul original data din 1687. Sunt menționate mai multe masacre săvârșite de irochezi împotriva coloniștilor francezi; precum și faptul că aceștia trebuiau să se refugieze adesea în fortăreața Québec pentru a-și salva pielea. Așa cum a fost cazul de exemplu în teribila iarnă a anului 1680, când, citez din memorie, "irochezii au avut teribila neobrăzare să vină până sub tunurile fortului pentru a flutura în văzul tuturor scalpurile
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ziua comemorării primei distrugeri a Templului (9 Av), acesta a fost din nou distrus și incendiat. La fel și Întregul Ierusalim. Evreii au fost masacrați sau vânduți ca sclavi. Mai rămăseseră doar câteva puncte de rezistență antiromană, printre care vestita fortăreață Masada, de lângă Marea Moartă. După lupte Înverșunate și un asediu prelungit, În anul 73 e.n., soldații Legiunii a X-a romane au reușit să cucerească un oraș gol : cei 960 de insurgenți - bărbați, femei și copii - au preferat sinuciderea umilinței
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
138)"/>. Interesant este faptul că obiceiul de a sacrifica un străin la temelia unei construcții Îl au și „străinii” Înșiși. Astfel, Într-un articol din Echo de Liège (1 octombrie 1865) se spune că „turcii, de câte ori au să clădească vreo fortăreață, jertfesc câte un copil creștin” <endnote id="(166, p. 40)"/>. Câteodată se specifică În mod expres că turcii omoară și Încastrează În zidurile unor construcții corpuri (sau cranii) de creștini, anume de rit ortodox <endnote id="(168, pp. 83 și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fi siguri. Profesorul nu redă decît dialogurile și micile lui notații despre înfățișarea elevilor de obicei, inscripțiile de pe tricouri lucruri pe care le observă așa cum un pistolar de western observă reflexiile soarelui pe țevile puștilor ațintite asupra sa. Cancelaria e fortăreața western, plină de profesori hărțuiți și buimaci, care-și trag sufletul între două bătălii. Probabil că majoritatea sînt acolo deoarece cred în civilizație, cred în rațiune, dar stilul cărții fragmentația, opacitatea amenințătoare, repetițiile accentuează lipsa de progres, uzura nervoasă, friabilitatea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
De la Sevilla am plecat după prânz la Granada. Vecinătatea munților Sierra Nevada, altitudinea de peste 700 de metri și apropierea celor trei râuri, Beiro, Darro și Genil, creau un cadru minunat pentru această bijuterie a civilizației islamice, creștine și iudaice. Alhambra, "fortăreața roșie", și fastuosul palat al sultanului Muhamed V, numit de poeți "o perlă încrustată în smaralde", ne-au depășit toate așteptările, nemaiștiind încotro să ne îndreptăm privirile spre havuzul cu lei, dantelăria de marmoră a ușilor și ferestrelor, pardoselile splendide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu Ana Aleksandrovna Nazimov (sora cunoscutului decembrist). Nu știu nimic despre cariera lui militară; oricum ar fi fost, n-ar fi putut concura cu fratele lui, Ivan Aleksandrovici Nabokov (1787-1852), unul dintre eroii războaielor antinapoleoniene și, la bătrânețe, comandant al fortăreței Petru și Pavel din St. Petersburg, unde (În 1849) a fost Întemnițat scriitorul Dostoievski, autorul romanului Dublul, etc. și căruia amabilul general Îi Împrumuta cărți. Mult mai interesant este Însă faptul că el a fost căsătorit cu Ekaterina Pușcin, sora
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
că soarta a oscilat Între două alternative: să Împiedice un eroic rebel să se Îndrepte spre spânzurătoare sau să priveze Rusia de Evghenii Oneghin; dar n-a ales-o pe nici una. La două decenii după execuția lui RÎleev pe bastionul fortăreței Petru și Pavel, În 1826, moșia Batovo a fost cumpărată de la statul rus de mama bunicii mele paterne, Nina Aleksandrovna Șișkov, ulterior baroneasă von Korff, de la care a cumpărat-o bunicul, prin 1855. Două generații de Nabokovi crescuți cu preceptori
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
romane cu acest subiect sunt englezești. Ascendența imaginarului pirateresc aparține, se știe, eposului britanic. O frăție asemănătoare celei a bucanierilor a fost cea a Cerșetorilor, provenită din rebelii olandezi care l-au urmat pe înfrântul Wilhelm de Orania. Stabiliți în fortăreața La Rochelle, au constituit o puternică facțiune militară, sprijinită de nobilul hughenot de Condé, care adunase corsari din mai multe națiuni protestante, spre a lupta cu vasele catolice franceze și spaniole. În porturile Canalului Mânecii, sub căpitanul de la Marck, vasele și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
romane cu acest subiect sunt englezești. Ascendența imaginarului pirateresc aparține, se știe, eposului britanic. O frăție asemănătoare celei a bucanierilor a fost cea a Cerșetorilor, provenită din rebelii olandezi care l-au urmat pe înfrântul Wilhelm de Orania. Stabiliți în fortăreața La Rochelle, au constituit o puternică facțiune militară, sprijinită de nobilul hughenot de Condé, care adunase corsari din mai multe națiuni protestante, spre a lupta cu vasele catolice franceze și spaniole. În porturile Canalului Mânecii, sub căpitanul de la Marck, vasele și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
toate prefecturile, toți prefecții și primarii legionari rămânând la posturile lor. Aceeași dispoziție s-a dat și în București, atât la Prefectura [249] județului Ilfov, cât și la Prefectura Poliției Capitalei, unde Radu Mironovici s-a baricadat cu legionarii în „fortăreața” zidită de Gavrilă Marinescu. Lovitura generalului Antonescu fusese însă plănuită cu grijă, căci în cele aproape 48 de ore cât trecuseră de la manifestațiile de Duminică dimineața, toate masele țărănești legionare se întorseseră la sate, nimeni ne putând crede că generalul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Împăratul Francisc Iosif I a adus Bucovinei ca dar jubiliar nou creata Universitate Francisco - Iosefină, „o instituție de înaltă învățătură, servind de pivot pentru cultura germană în locul Universităților din Galiția, care fură polonizate”. Menirea noii universități era să constituie o fortăreață culturală germană la răsărit de fortărețele polono - maghiare de la Liov și Cluj. Astfel, la 30 septembrie 1875, Împăratul semnează uricul de fundație a noii Universități, unde, printre altele, se spune: „Noi, Francisc Iosif, din grația lui Dumnezeu împărat al Austriei
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Bucovinei ca dar jubiliar nou creata Universitate Francisco - Iosefină, „o instituție de înaltă învățătură, servind de pivot pentru cultura germană în locul Universităților din Galiția, care fură polonizate”. Menirea noii universități era să constituie o fortăreață culturală germană la răsărit de fortărețele polono - maghiare de la Liov și Cluj. Astfel, la 30 septembrie 1875, Împăratul semnează uricul de fundație a noii Universități, unde, printre altele, se spune: „Noi, Francisc Iosif, din grația lui Dumnezeu împărat al Austriei, rege apostolic al Ungariei [...]. În grija
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]