2,730 matches
-
infrastructurii și a pozițiilor defensive ale inamicului. Operațiunea în ansamblu a fost denumită "Queen" (Regina). Flota aeriană a 8-a SUA trebuia să bombardeze fortificațiile din jurul Eschweiler și Aldenhoven, iar Flota aeriană a 9-a SUA era desemnată pentru distrugerea fortificațiilor din jurul Jülich și Langerwehe. În același timp, RAF Bomber Command trebuia să distrugă nodurile de comunicație de la Jülich și Düren. Orașele mai mici Heinsberg, Erkelenz și Hückelhoven au fost desemnate ca ținte secundare. Data inițială a atacului a fost stabilită
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
Ea a fost amânată pe 10 noiembrie, dar, datorită condițiilor meteo nefavorabile, a fost amânată din nou pentru 16 noiembrie. Ofensiva terestră trebuia să înceapă imediat după finalizarea raidurilor aeriene, ceea ce nu le-ar fi lăsat germanilor timp pentru refacerea fortificațiilor, căilor de aprovizionare și de comunicații. Planul germanilor era total diferit. Wehrmacht pierduse inițiativa strategică și planificase recucerirea acesteia printr-o contraofensivă în vest sub numele de cod "Wacht am Rhein". Primul proiect al planului fusese finalizat în mare secret
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
mai șubrede și a unor infirmități congenitale, la viața politică, preferând o existență retrasă, consacrată studiului. Este proclamat împărat de către pretorieni la asasinarea nepotului său Caligula și recunoscut apoi de către senat. În timpul domiei sale începe construcția unui sistem defensiv de fortificații pe Rin și Dunăre, provinciile beneficiază de o bună administrare și o bogată activitate edilitară (șosele, apeducte, porturi). Acordarea cetățeniei romane locuitorilor unor orașe din afara Italiei, îi atrage ostilitatea cercurilor senatoriale. În timpul domniei lui Claudius începe cucerirea Britanniei, care devine
Claudius () [Corola-website/Science/299856_a_301185]
-
aici a unei populații timpurii este probată de descoperiri arheologice din diferite puncte, în special de-a lungul cursului Mureșului si în zona de contact dintre câmpie și munte. Etapa preistorică este deosebit de bine reprezentată în zona respectivă prin așezări, fortificații, diverse urme materiale, care conturează o evoluție de câteva milenii. Ultimele secole ale mileniului I i.Hr. sunt caracterizate de organizațiile dacice. Semnele unei locuiri dacice, continuată apoi cu una romană, sunt atestate în zona de unele cercetari arheologice sau descoperiri
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
deschidere panoramică atât spre Cămpia de Vest căt și spre Valea Mureșului, a jucat de-a lungul secolelor un rol important în evoluția așezării comunei Păuliș. Amplasata chiar la intrarea în defileul Mureșului, această cetate a fost construită ca o fortificație menită să apere două căi de acces spre nord-vestul țării, atât pe Valea Mureșului cât și pe Valea Cladovei. Descoperirile facute în nivelul al III- lea al zidului de fortificație atestă o locuire a acestei cetăți și între secolele XI-XV
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
în defileul Mureșului, această cetate a fost construită ca o fortificație menită să apere două căi de acces spre nord-vestul țării, atât pe Valea Mureșului cât și pe Valea Cladovei. Descoperirile facute în nivelul al III- lea al zidului de fortificație atestă o locuire a acestei cetăți și între secolele XI-XV fiind un sit complex. Etapa romană a lăsat urme și pe teritoriul comunei Păuliș, urme arheologice atestă prelungirea unor elemente de apărare ale imperiului în această zonă, cel puțin până la
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
Marele Prior" a "Langue d'Auvergne" la începutul anului 1476. În iunie 1476, el a fost ales Mare Maestru al Ordinului, care a fost un asociat apropiat al unui anterior Mare Maestru, Raymond Zacosta, și responsabil pentru repararea și modernizarea fortificațiilor din orașul Rhodos, și a celorlalte castele ale Ordinului pe insulele Dodecanese, și Château Saint-Pierre (fosta Halicarnasse, azi Bodrum, Turcia). Sultanul Mahomed al II-lea a început să amenințe Europa. În mai 1480 o flotă mare otomană a apărut înaintea
Pierre d'Aubusson () [Corola-website/Science/330407_a_331736]
-
este o fortificație antică aflată pe teritoriul Brașovului. Se află situată în zona „Între Chietri”, cu vedere directă înspre sud-estul Tâmpei și cu dealul Stejeriș — în ambele locuri fiind regăsite alte vestigii dacice. Avea rol de refugiu pentru populația dacă a așezărilor civile
Cetatea de la Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/306591_a_307920]
-
și cea a fierului. Cetatea era compusă dintr-o incintă împrejmuită cu ziduri dacice, val de pământ și palisade. Aceasta din urmă este presupusă a fi având rol de drum de rond pentru străji ori platformă pentru lupte. În incinta fortificației se mai afla și un turn-locuință. După o vreme, construcțiile s-au înmulțit prin terasarea unei părți a incintei. În acestea s-au descoperit urme de ceramică — atât comună cât și de lux — precum și obiecte de fier. Totodată s-a
Cetatea de la Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/306591_a_307920]
-
seama că sentimentele patriotice ale romeilor istoviți de criză slăbiseră considerabil și că era puțin probabil ca aceștia să se ridice în apărarea sloganurilor învechite, de care se agăța cu îndârjire Imperiul, măreț odinioară. Basileul Murtzuphlos putea conta doar pe fortificații și pe mercenari. În ceea ce le privește pe primele, cavalerii, în ciuda lipsei lor de cultură, erau buni luptători și zidurile nu prezentau un obstacol de netrecut pentru ei, iar, pentru mercenari, împăratul grecilor nu avea bani, așadar, nici sub acest
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
în scotoame luminoase (alterarea parțială a unei zone a câmpului vizual manifestată prin flashuri luminoase.) Acestea apar în mod tipic în centrul câmpului vizual și se deplasează apoi spre exterior, formând linii în formă de zigzag, cu un aspect asemănător fortificațiilor sau zidurilor unui castel, potrivit descrierilor pacienților. De obicei, liniile sunt alb-negru, însă unele persoane percep și linii colorate. Unii pacienți suferă de pierderi de vedere într-o parte din câmpul vizual hemianopsie, în timp ce alții au o vedere neclară. Simptomele
Migrenă () [Corola-website/Science/327618_a_328947]
-
film de rezistență. Evocare, în cheie dramatică, a evenimentelor istorice petrecute în satul maramureșean de graniță Moisei, unde, în toamna anului 1944, trupele germane și hortiste au executat majoritatea populației și au incendiat localitatea, ca represalii organizate de Rezistență împotriva fortificațiilor din zonă." Decupajul datează din 1977, când potrivit avizului Asociației cineaștilor, se efectuează o seamă de reduceri. Înaintat C.C.E.S. (Consiliul Culturii și Educației Socialiste) la 13/10/1977, decupajul este aprobat - după modificări - la 12/04/1978, ca film de
Ultima frontieră a morții () [Corola-website/Science/329053_a_330382]
-
Lovo (Batteria Sân Marco) în centrul lagunei. Acestea au fost, de obicei, construite în punctele de intersecție ale canalelor lagunare, acolo unde era cazul, pentru a bloca trecerea. În anul 1796 (penultimul an al Republicii Venețiene) este menționată existența unor fortificații de lemn. În 1883 toate bastioanele au fost echipate cu depozite de muniții și cazemate, iar digurile au fost consolidate. Este o insulă artificială situată între Porto Marghera și Veneția, în fosta mlaștină Bottenighi, de-a lungul mâlului de est
Trezze () [Corola-website/Science/333385_a_334714]
-
guvernământul colonial neo zeelandez în războiul împotriva populației Măori din regiunea Taranaki. "Victoria" a fot folosită ulterior pentru misiuni de patrulare și suport logistic dar un mare număr din personalul de la bordul său a fost implicat activ în acțiuni împotriva fortificațiilor maori. Un marinar a murit în urma rănii provocate de declanșarea accidentală a unei arme în timpul debarcării. Catre sfârșitul anului 1863, guvernul Noii Zeelande a solicitat trupe care să ajute la invazia provinciei Waikato. Promițând voluntarilor permisiunea de a coloniza pământurile
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
este o fortăreață cu bastioane de tip Vauban construită la începutul secolului al XVIII-lea în orașul medieval Alba Iulia pe "Dealul Citadelei", având rol de fortificație strategică de apărare a Imperiului Habsburgic împotriva eforturilor militare ale Imperiului Otoman și de consolidare a puterii habsburgice pe plan local. Are statut legal de monument istoric cu Codul LMI: AB-II-a-A-00088. Anterior epocii în care a fost construită, în același
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
eforturilor militare ale Imperiului Otoman și de consolidare a puterii habsburgice pe plan local. Are statut legal de monument istoric cu Codul LMI: AB-II-a-A-00088. Anterior epocii în care a fost construită, în același loc s-au mai aflat alte 2 fortificații precedente: Castrul Roman al Legiunii a XIII-a Gemina (106 e.n.) și Cetatea Medievală Bălgrad (secolele XVI-XVII). Expansiunea militară otomană spre Europa de Vest a luat sfârșit în 1683 sub zidurile Vienei prin biruința armatelor austro-polone. Victorioși, Habsburgii au avansat militar și
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
austro-polone. Victorioși, Habsburgii au avansat militar și politic spre est eliberând de sub dominația turcilor în 1687 Ungaria și în 1688 Transilvania, an după care trupele imperiale au ocupat principalele cetăți locale, pe unele reamenajându-le. Mai întâi au fost construite fortificații transilvane noi de mai mică importanță. Edificarea unor mari fortărețe a debutat de abia după ce în 1699 prin tratatul de la Karlowitz, respectiv după 1718 prin cel de la Passarovitz, otomanii au renunțat la teritoriile din Transilvania, Banat și - vremelnic - Oltenia, în favoarea
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
respectiv după 1718 prin cel de la Passarovitz, otomanii au renunțat la teritoriile din Transilvania, Banat și - vremelnic - Oltenia, în favoarea unui protectorat austriac. Inspiratorul proiectului a fost mareșalul principe Eugeniu de Savoia, cel care a introdus în Imperiul Habsburgic sistemele de fortificații elaborate de Vauban în Franța pe timpul regelui Ludovic al XIV-lea. Ansamblul făcea parte dintr-un sistem mai larg de puncte fortificate, menite a asigura defensiv noile provincii cucerite. Lucrările pregătitoare au început prin ridicarea topografică din anul 1711, a
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
fost conduse inițial de către acesta (care a murit în 1717 la 65 de ani, de ciumă) și ulterior de inginerii militari Iosif de Quadri (1717-1727) și Konrad won Weiss (1727-1738). Deși sistemul de apărare proiectat inițial cuprindea 4 linii de fortificații și o fortificație mai îndepărtată plasată pe Dealul Furcilor - aflat în vecinătate, construcția finală a avut numai 3 linii. Construcția propriu-zisă - care urma să devină fortificația principală a Transilvaniei - a fost realizată între anii 1715-1738, în timpul împăratului Carol al VI
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
de către acesta (care a murit în 1717 la 65 de ani, de ciumă) și ulterior de inginerii militari Iosif de Quadri (1717-1727) și Konrad won Weiss (1727-1738). Deși sistemul de apărare proiectat inițial cuprindea 4 linii de fortificații și o fortificație mai îndepărtată plasată pe Dealul Furcilor - aflat în vecinătate, construcția finală a avut numai 3 linii. Construcția propriu-zisă - care urma să devină fortificația principală a Transilvaniei - a fost realizată între anii 1715-1738, în timpul împăratului Carol al VI-lea, guvernatori ai
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
Konrad won Weiss (1727-1738). Deși sistemul de apărare proiectat inițial cuprindea 4 linii de fortificații și o fortificație mai îndepărtată plasată pe Dealul Furcilor - aflat în vecinătate, construcția finală a avut numai 3 linii. Construcția propriu-zisă - care urma să devină fortificația principală a Transilvaniei - a fost realizată între anii 1715-1738, în timpul împăratului Carol al VI-lea, guvernatori ai Transilvaniei în perioada respectivă fiind Sigismund Kornis (1713-1731), Ștefan Wesselényi (1731-1732), Francisc Anton Wallis (1732-1734) și Ioan Haller (1734-1755). Ca zidari și pietrari
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
meșteri italieni, iar pentru sculptură la porțile cetății și bastioane a fost adusă echipă vieneză, condusă de sculptorul Johann König. În 4 noiembrie 1715 s-a pus piatra de temelie la bastionul Carol dedicat împăratului, situat pe latura de nord. Fortificația a fost ridicată cu materiale din zonă, munca brută fiind prestată în serii de câte două săptămâni de peste 20.000 de iobagi români aduși din toată Transilvania. Cărămida s-a confecționat pe plan local, piatra brută a fost adusă de la
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
s-au utilizat totuși cele două bastioane construite în secolul al XVII-lea, care au devenit în cadrul a două noi bastioane, cavalieri - platforme de tragere. Proiectul inițial nu s-a realizat în întregime, resursele financiare habsburgice fiind îndreptate ulterior spre fortificații situate mai aproape de granița cu otomanii. Astfel, după 1738 nu s-a mai construit circa 10 la sută din dispozitivul gândit inițial, renunțându-se la construirea unei a patra linii de apărare ce trebuia să înglobeze o parte din oraș
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
1719, azi biblioteca Bathyaneum) au fost ridicate sub conducerea lui Iosif de Quadri, la fel și artera principală de circulație în cetate. În anul 1849 trupele ungare ale lui Kossuth conduse de generalul Bem, au asediat timp de trei luni fortificația. Populația s-a refugiat atunci - așa cum avea voie - în șanțurile interioare. Ansamblul - compus din trei sisteme de apărare - prezintă caracteristici specifice primului și celui de al doilea sistem Vauban. Corpul principal al cetății este de forma unui heptagon neregulat, cel
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
teren de o sută de stânjeni pentru construirea unei noi biserici. Acest teren era situat între casa brutarului Anton Taub și grădina lui Joseph Schuster, în apropiere de Bastionul Soldisch, între cele două ziduri ce formau a treia centură de fortificații a orașului. În anul 1829 preotul paroh al satului Neppendorf (azi cartierul Turnișor al orașului Sibiu), Johann Engelleiter, a lăsat prin testament întreaga sa avere comunității evanghelice din Sibiu. El a înființat o fundație care urma să redirecționeze acești bani
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]