1,653 matches
-
și reprezintă o arie naturală (cu un deosebit interes geologic, floristic, paleontologic și peisagistic) formată din două corpuri de teren dispuse în dreapta și stânga văii Milcovului, cu abrupturi săpate în calcare, marne, argile, gresii; cu un bogat conținut de faună fosilă atribuită Sarmațianului. Flora rezervației este reprezentată de mai multe specii cu elemente continentale, submediteraneene, pontice, europene, central-europene și euroasiatice. Printre exemplarele floristice rare, sunt întâlnite speciile pontice de saschiu ("Vinca herbacea"), gura lupului ("Scutellaria alpina") sau "Polygonatum latifolium", cunoscută sub
Pădurea Reghiu - Scruntaru () [Corola-website/Science/328238_a_329567]
-
protejate") și este o zonă montană (cursuri de apă, cheiuri, doline, lapiezuri, abrupturi stâncoase, peșteri (Peștera Ursului și Peștera Mică), grohotișuri, pajiști montane și păduri) ce adăpostește o mare varietate de floră specifică extremității estice a Carpaților Meridionali și faună fosilă (cochilii de melci și moluște) depozitată în stratele de calcare (din versanții abrupți ai văii Ialomiței) de vârstă bathoniană și calloviană (ce aparțin etajului superior al perioadei geologice a jurasicului). Aria protejată Cheile Tătarului este inclusă în Parcul Natural Bucegi
Cheile Tătarului, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/328271_a_329600]
-
este de interes speologic și faunistic. Din punct de vedere geologic, peștera reprezintă un caz particular, legat de dezvoltarea endocarstului în conglomerat. A apărut printr-un mecanism genetic complex și, datorită inactivării procesului de carstogeneză este o peșteră de tip fosil. Aici supraviețuiește o importantă colonie de lilieci, care actual este pe cale de dispariție din cauza distrugerii de către turiști a habitatelor din interior. Nu există facilități turistice și nici electrificare. Accesul în primele două săli este facil, traseul implicând ulterior trecerea printr-
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
treptat lărgite, asfel formându-se sălile. Formațiunile concreționare au luat naștere prin precipitare chimică, rezultat al infiltrării apei de la suprafață într-o perioadă climatică mult mai umedă decât cea actuală (din acest motiv, sub raport hidrologic peștera este de tip fosil, actual inactivă). În dinamică s-au asociat și procese de prăbușire a structurilor de conglomerate din plafon sau pereții laterali. În partea sudică, versantul în care se află peștera este brăzdat de un torent cu talvegul puternic înclinat (jgheab) față de
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
propice vieții. Astfel numai Profesorul Ion Th. Simionescu (întemeietorul școlii paleontologice românești) a descris 9 genuri și opt specii noi, iar în monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici. S-au publicat monografii precum "Păturele cu pești din Munții Pietricica și Cozla - Districtul Neamț. Orașul Peatra" (Leon Cosmovici, 1887), "Fauna fosilă din oligocenul de la Piatra Neamț" (Ciobanu Mihai, 1977) și multiple articole, printre care cele ale Facultății de Geologie din Iași ocupă un loc dominant. Din România ""Acvariul de Piatră"" din zona orașului Piatra Neamț este cel mai mare și mai complex. Zone
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
aproximativ curba de nivel de 360 m până se închide cu primul punct de 349 m. Rezervația reprezintă o zonă colinară de interes paleontologic unde, în stratele de roci sedimentare constituite din nisipuri gresii și marne s-au descoperit resturi fosile de pești atribuite Oligocenului, caracteristice zonelor cu un climat subtropical ale acestei perioade. Arealul menționat a fost situat în era respectivă pe fundul Mării Paratethys Zona de protecție integrală este reprezentată de punctul fosilifer din spatele Grupului Școlar G. Cartianu și
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
propice vieții. Astfel numai Profesorul Ion Th. Simionescu (întemeietorul școlii paleontologice românești) a descris 9 genuri și opt specii noi, iar în monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici. S-au publicat monografii precum "Păturele cu pești din Munții Pietricica și Cozla - Districtul Neamț. Orașul Peatra" (Leon Cosmovici, 1887), "Fauna fosilă din oligocenul de la Piatra Neamț" (Ciobanu Mihai, 1977) și multiple articole, printre care cele ale Facultății de Geologie din Iași ocupă un loc dominant. Din România ""Acvariul de Piatră"" din zona orașului Piatra Neamț este cel mai mare și mai complex. Zone
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
chihlimbar (ambră galbenă) cu o valoare deosebită atât din punct de vedere calitativ, cât și prin cele peste 160 de culori și nuanțe de culori predominant închise, de la roșu la negru. Unele dintre acestea au un bogat conținut de resturi fosile de arahnide, coleoptere, diptere, crustacee, miriapode sau hymenoptere, (micro)lepidoptere, reptile, pene de păsări, peri de animale. Pe teritoriul protejat se află fosta mină ambriferă "Strâmba", cunoscută ca fiind una din cele mai productive. Inițial chihlimbarul era colectat din aluviunile
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
depozite sedimentare (argile sapropelice și gresii albe cuarțifere) formate în Oligocen în urma cu circa 30 de milioane de ani, aflate la nivelul unui afloriment situat pe un versant acoperit cu blocuri de stancă și grohotiș. Aici s-au descoperit resturi fosile de pești preistorici (specii ce aparțin genurilor Lepidopus, Alosa, Scorpaena, Sardinella, Clupea etc.) situate în marne, gresii și conglomerate. Printre acestea s-a găsit și un pește lung de 1,8 m (Palaeorhynchus humorensis) în partea superioara a stâncii, într-
Piatra Pinului și Piatra Șoimului () [Corola-website/Science/327231_a_328560]
-
în copac. Totuși, la sfârșitul triasicului a apărut un grup de nou de reptile zburătoare, dotate cu aripi acționate de mușchi. Aceștia erau pterozaurii, reptile a caror existența a durat aproape 150 de milioane de ani, lăsând în urma lor numeroase fosile. Pterozaurii se împart în două mari grupuri: ramphornycoizii și pterodactiloizii. Rhampornycoizii erau pterozauri ce prezentau o coadă lungă. Aceștia au fost primele reptile capabile să zboare cu adevarat. Au fost primii pterozari, apărând în Triasicul Superior și raspandindu-se în timpul
Sanco prerus () [Corola-website/Science/327372_a_328701]
-
dată de Regan în 1909. El a separat în mod clar scombroidele de familiile percoide ("Carangidae" și "Coryphaenidae"). Regan a recunoscut patru diviziuni în cadrul scombroidelor: "Trichiuriformes" ("Gempylidae" și "Trichiuridae"), "Scombriformes" ("Scombridae"), "Luvariformes" ("Luvaridae") și "Xiphiiformes" ("Xiphiidae", "Istiophoridae" și 3 familii fosile). Subordinul a fost redefinit de Collette și colab. (1984) și familia "Luvaridae" s-au dovedit a fi un grup de pești oceanici extrem de specializați din subordinul "Acanthuroidei", care sunt de obicei asociați cu recifele (Tyler și colab., 1989). Collette și
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
de specii. Cele 6 familii sunt "Sphyraenidae" (1 gen, 21 de specii), "Trichiuridae" (10 genuri, 39 specii), "Gempylidae" (16 genuri, 24 de specii), "Scombridae" (15 genuri, 51 specii), "Xiphiidae" (1 gen, 1 specie), și "Istiophoridae" (3 genuri, 11 specii). Resturile fosile se cunosc din paleocenul inferior. Familia fosilă †"Blochiidae" (de exemplu, "Blochius" din eocen și, posibil, "Aglyptorhynchus") este înrudită cu "Xiphiidae". Alte scombroide fosile includ "Abadzekhia" din oligocen și †"Palaeorhynchidae". În apele noastre, trăiesc reprezentanții a trei familii cu 6 specii
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
1 gen, 21 de specii), "Trichiuridae" (10 genuri, 39 specii), "Gempylidae" (16 genuri, 24 de specii), "Scombridae" (15 genuri, 51 specii), "Xiphiidae" (1 gen, 1 specie), și "Istiophoridae" (3 genuri, 11 specii). Resturile fosile se cunosc din paleocenul inferior. Familia fosilă †"Blochiidae" (de exemplu, "Blochius" din eocen și, posibil, "Aglyptorhynchus") este înrudită cu "Xiphiidae". Alte scombroide fosile includ "Abadzekhia" din oligocen și †"Palaeorhynchidae". În apele noastre, trăiesc reprezentanții a trei familii cu 6 specii.
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
Scombridae" (15 genuri, 51 specii), "Xiphiidae" (1 gen, 1 specie), și "Istiophoridae" (3 genuri, 11 specii). Resturile fosile se cunosc din paleocenul inferior. Familia fosilă †"Blochiidae" (de exemplu, "Blochius" din eocen și, posibil, "Aglyptorhynchus") este înrudită cu "Xiphiidae". Alte scombroide fosile includ "Abadzekhia" din oligocen și †"Palaeorhynchidae". În apele noastre, trăiesc reprezentanții a trei familii cu 6 specii.
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
muzeului datează din 1876. Entomologii Ganglbauer și Karl Holdhaus (Coleoptera), Rogenhofer și Hans Rebel, Josef Emanuel Fischer von Röslerstamm, Josef Johann Mann (Lepidoptera), Franz Friedrich Kohl, Carl Tschek și Maidl (Hymenoptera), Brauer (Diptera și Neuroptera), și Anton Handlirsch (pentru insectele fosile) au contribuit substanțial la reputația internațională a muzeului.
Muzeul de Istorie Naturală din Viena () [Corola-website/Science/328609_a_329938]
-
Combustibilii nucleari sunt materiale care fisionează sau fuzioneză, producând energie nucleară. Sintagma de combustibili nucleari este folosită în analogie cu combustibilii fosili, deși nu suferă procese de combustie, ci de fisiune sau fuziune nucleară. Combustibilii nucleari utilizați în reactoarele nucleare conțin izotopi fisili (susceptibili să sufere reacții de fisiune nucleară). Similar, combustibilii nucleari de fuziune vor suferi reacții de fuziune nucleară. Materialele
Combustibil nuclear () [Corola-website/Science/328726_a_330055]
-
ministrul chinez al Comerțului Exterior, în cadrul colaborării euro-chineze pentru protecția mediului înconjurător și pentru lupta împotriva schimbării climatice. Misiunea acestui institut este de a ajuta China să implementeze activități manageriale și tehnologice ce au ca scop reducerea consumului de carburanți fosili și limitarea emisiilor de CO2, favorizându-se astfel folosirea energiilor regenerabile și ameliorându-se eficacitatea energetică. Institutul ICARE, a cărui ambiție este sa devină un institut de referință în domeniul energiilor regenerabile și al eficacității energetice din China, oferă, atât
Institutul Euro-Chinez pentru Energii Curate și Regenerabile () [Corola-website/Science/328799_a_330128]
-
bentonice, în timp ce altele sunt răpitoare hrănindu-se cu alte specii de pești. Importanța lor economică este foarte mare. Salmonidele au o carne roșcată fără oase, foarte gustoasă și de aceea sunt foarte mult pescuite și crescute în mod artificial. Forme fosile sunt cunoscute din cretacicul superior (acum aproximativ 100 de milioane de ani). Familia salmonidelor cuprinde 3 subfamilii cu 11 genuri și aproximativ 222 de specii. Ordenul Salmoniformes
Salmonide () [Corola-website/Science/332013_a_333342]
-
trecutul recent cu Marele Smog din 1952. În Europa, Revoluția industrială a dat naștere poluării moderne a mediului așa cum este, în general, înțeleasă astăzi. Apariția de fabrici mari și a consumului de cantități imense de cărbune și de alți combustibili fosili a dat naștere la poluarea aerului fără precedent și volumului mare de devărsări industriale chimice, adăugate la sarcina crescândă a dejecțiilor umane netratate. Primele legi moderne de protecție a mediului la scară largă, au venit sub forma de Actului Britanic
Ecologism () [Corola-website/Science/328409_a_329738]
-
desfășurare de conferințe și publicații. Portalul său web conține informații și știri, actualizate periodic, despre evoluțiile sectorului energetic din țările partenere, precum și despre inițiative și politici relevante ale UE. Programul sprijină reducerea în țările partenere a dependenței acestora de combustibil fosil și importuri, ameliorarea securității aprovizionării lor cu energie și atenuarea în ansamblu a efectului schimbărilor climatice. Un "Proiect INOGATE" este orice proiect energetic regional, finanțat de catre UE, pentru sprijinirea cooperării în domeniul politicilor energetice în țările partenere în cele patru
INOGATE () [Corola-website/Science/331189_a_332518]
-
corpului. Genul "Cyprinus" apare în documentația paleontologică începând cu miocenul. În România și Republica Moldova, trăiește o singură specie cu mai multe rase de cultură - crapul comun sau crapul european ("Cyprinus carpio"). Genul "Cyprinus" conține 23 de specii, dintre care una fosilă :
Cyprinus () [Corola-website/Science/331234_a_332563]
-
maxim de 836 m. atins în "Vârful ") sunt dezvoltate pe strate de roci sedimentate constituite din tufuri vulcanice, șisturi cristaline, roci magmatice, calcare și granit. Situl include rezervațiile naturale Locul fosilifer Monoroștia (arie protejată de tip palentologic, ce adăpostește resturi fosile constituite din cochilii de moluște atribuite Ponțianului mediu) și Runcu-Groși (arie naturală de tip forestier). „Drocea” a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și a faunei
Drocea () [Corola-website/Science/331260_a_332589]
-
1284 din 24 octombrie 2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România. Situl se suprapune rezervației biosferei Delta Dunării și include rezervația naturală Agighiol care adăpostește resturi de faună fosilă (amoniți, cefalopode, scoici, crustacee; depozitate în substrate calcaroase) atribuită erei geologice a Triasicului Mijlociu. Aria protejată reprezintă o zonă naturală încadrată în bioregiunea stepică a Dealurilor Tulcei ("Dealurilor Beștepe-Mahmudia"), subunitate geomorfologică a Podișului Dobrogei, constituită din abrupturi stâncoase, păduri de
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]