4,001 matches
-
ductil). Oxidul de ytriu e de asemenea folosit în ceramică și sticlă, deoarece are un punct de topire ridicat, și dă acestor materiale o rezistență la șoc crescută și dilatare termică scăzută. De aceea, e folosit în obiectivele aparatelor de fotografiat. Izotopul radioactiv ytriu-90 e folosit în medicamente ca octreotidul de ytriu Y 90-DOTA-tv3 și tiuxetanul ibritumobab de ytriu Y 90 pentru tratamentul diverselor cancere, incluzând limfomul, leucemia și cancerul ovarian, colorectal, pancreatic și osos. Acesta funcționează prin aderarea la anticorpii
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
a apărut în ziarul "Sydney Morning Herald". După al Doilea Război Mondial, când turismul spre Australia a crescut și multe animale au fost exportate în alte țări, a crescut și popularitatea internațională a koalei. Unele figuri politice importante s-au fotografiat împreună cu o koala, ca regina Elisabeta a II-a, prințul Henry, prințul moștenitor al Japoniei Naruhito, prințesa moștenitoare Masako, Papa Ioan Paul al II-lea, Bill Clinton, Mihail Gorbaciov și Nelson Mandela. Koala este bine-cunoscută în toată lumea și este o
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
fost „hemoragia provocată de rana glonțului din piept." O cameră a unei rețele TV, amplasată pentru a filma transferul, transmitea în direct; milioane de telespectatori au urmărit pe NBC împușcarea în direct, alte canale afișând știrea ulterior. Evenimentul a fost fotografiat iar unele capturi au devenit foarte cunoscute. În 1964, Robert H. Jackson de la "Dallas Times Herald" a primit Premiul Pulitzer în fotografie pentru captura crimei lui Jack Ruby. Ruby a declarat ulterior că a fost amețit de decesul președintelui Kennedy
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
roman, "Le miel". De la vârsta de 16 ani, Slobodan Despot ține un jurnal fotografic, pe care îl numește "photobiographie". Constituit inițial din filme alb-negru, acest jurnal este digital din 2005. Ca urmare a activității sale de redactor, Slobodan Despot a fotografiat mai mulți autori, mai ales Georges Haldas, ilustrând cu fotografii "Légende de Genève". "Douze portraits de Georges Haldas" fac parte din colecțiile Muzeului Voltaire din Geneva. Pentru cartea sa "Valais mystique", el a adunat o mare colecție de fotografii din
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
de părți. Cercetătorii au comparat aceste moduri de procesare a imaginilor cu modul în care este perceput un puzzle comparativ cu o imagine întreagă. Pentru acest studiu, voluntarilor le-au fost prezentate zece imagini cu bărbați și femei, complet îmbrăcați, fotografiați de la cap la genunchi, în picioare, cu ochii spre camera de filmat. După o scurtă pauză, voluntarii au văzut noi imagini paralele pe monitor, unele originale și unele ușor modificate incluzând o parte sexuală a corpului. Ei au fost rugați
De ce sunt femeile privite de bărbaţi ca obiecte sexuale by Bobei Raluca () [Corola-journal/Journalistic/66181_a_67506]
-
au adus porecla de "Draculette". Se împlinesc 20 de ani de când Gheorghiu și-a facut debutul la Opera House. Soprana a sosit la Londra la vârsta de 26 de ani, dintr-un București recent eliberat de dictatura comunistă. După ce a fotografiat magazinele pline de alimente și haine pentru a le arăta părinților ei neîncrezători, ea a întrebat o persoană care este ușa de la scenă. Aceasta s-a dovedit a fi directorul de casting Peter Katona, care i-a oferit lui Gheorghiu
Angela Gheorghiu, într-un interviu la care a întârziat doar 25 de ore, consideră "stupidă" despărţirea de Roberto Alagna - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/68852_a_70177]
-
care se aflau doi bărbați. ' Am încercat să fug, dar m-au prins și au început să mă lovească în cap. M-au bătut doi bărbați', a declarat jurnalista. Potrivit colegilor săi, Tetiana Cernovil și-a petrecut ziua de marți fotografiind casa ministrului de interne Vitali Zaharcenko și pe cea a procurorului general Viktor Pșonka, doi reprezentanți ai actualului regim de la Kiev cărora opoziția proeuropeană le cere demisia. Ministrul de interne este acuzat de a fi responsabil de represiunea violentă împotriva
O ziaristă de opoziție ucraineană, bătută cu sălbăticie by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54992_a_56317]
-
nimeni niciodată. - Da. - Uite, zise Luca scoțând ceva din buzunar. Nu m-am putut abține. Le-am furat un mobil de pe masă. - Am văzut, am zis. Este al meu. Mi l-a dat înapoi. - Eu am luat aparatul ăsta de fotografiat. E digital. - Bravo, m-a felicitat Luca. Ia vezi, sunt poze în el? Ne-am uitat. Erau. O fată care privea pe geam dintr-un tren, o câmpie, o râpă, un vultur în zbor. - Șterge-le, m-a sfătuit Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o casă în care exista un exemplar din Hello era o indicație clară a gradului meu de deprimare. Aproape că nu mă puteam concentra suficient ca să citesc. Mă uitam la pozele cu tot felul de fețe regale obscure și minore, fotografiate în casele lor „somptuoase“ și mă întrebam dacă ei sunt fericiți. Și cum te simțeai când erai fericit. Apoi mă gândeam, în treacăt, că nimeni nu poate fi fericit într-o casă care avea în ea scaunele alea baroce oribile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tot spui tu acolo? Eu am aproape treizeci de ani, iar el abia douăzeci și patru. Tot e mult prea tânăr pentru mine. Pe naiba! a exclamat mama plină de însuflețire. Toți fac așa. Uită-te la Britt Ekland, e tot timpul fotografiată cu tipu’ ăla care e destul de tânăr ca să-i fie nepot. Deși poate că e într-adevăr nepotul ei. Și nebuna ailaltă, aia care umblă peste tot despuiată, cum o cheamă? —Madonna, i-am propus eu cu prudență. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
unu și jumătate trecem să ne odihnim. Vineri, 7 august 2009. Ce repede a mai trecut ziua de astăzi în discuții de inimă și suflet! Roșiile mele în deplină fază de coacere arată ca o adevărată splendoare a naturii, fiind fotografiate pentru a vedea și Cosmin cum arată grădina bunicului. După o scurtă vizită a actorului Costică Avădănii rămân singur și în răgazul ce-l am, pregătesc pentru expediere un număr de volume spre cinci direcții din țară, plus un exemplar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Săndel de la Cozmești ne aștepta cu autocamionul lui, însoțindu-ne mai întâi la Biserica din Jos, de la Priponești, datând din 1785. Am mers la mormântul părinților mei și pe la ceilalți dispăruți din familie, am aprins lumânări, le-am pus flori, fotografiind mormântul proaspăt îngrijit. Se vede că e îngrijit cimitirul în general cu aspect frumos, ca suprem omagiu pentru cei plecați în lumea de dincolo. Nu era slujbă la biserica noastră. Ieșim către direcția nord în drum spre Liești și oprim
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
formă și eram iar cei mai buni prieteni. Apoi a mai fost atunci când am mers în Vermont toamna, să vedem cum își schimbă frunzele culoarea, și eu am decretat că făcea prea multe fotografii. Aveam impresia că ținea morțiș să fotografieze fiecare afurisită de frunză din acel stat și, de fiecare dată când apăsa pe buton și se auzea acel bâzâit, în mod bizar, mi se strepezeau dinții de furie. Dar, în ceea ce privește neînțelegerile, nu era un lucru foarte serios și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
probabil că ați observat, sunt fericita posesoare a unui chip brăzdat de o cicatrice. I-am lăsat să chicotească stânjeniți. În cele două săptămâni de când am început să folosesc Formula 12, a avut loc o ameliorare de proporții. Mi-am fotografiat cicatricea chiar înainte de a începe să folosesc crema. (Era de fapt după prima noapte, dar nu contează.) Deja se vede diferența. Cred în acest produs. Sincer. (Ei bine, aveam să-i dau o șansă.) Când îl prezint redactorilor de beauty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ceva și am constatat că era cineva după poartă. Am pășit dincolo de arc, descoperind o prezență neașteptată. O tânără călătoare, ca o turistă rătăcită pe-acolo din întâmplare, rezemată nonșalant de poartă, cu ochelari de soare și un aparat de fotografiat agățat de gât, aștepta cu mâinile-n buzunare, mestecând gumă. Ce poartă-i asta? am întrebat-o. Știi cumva?... Nu știu, a răspuns ea prietenoasă, ridicând din umeri. A fost ceva aici, pe vremuri, dar acum nu mai știe nimeni
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Și crezi că o să afli ceva de la poarta asta? Chiar de la poartă, poate că n-am ce să aflu... dar ar trebui să fie niște răspunsuri aici. Ea a tăcut câteva clipe, gânditoare, jucându-se cu cordonul de la aparatul de fotografiat. Apoi a scos din buzunar o hartă împăturită, veche și galbenă, ca un papirus cu desene enigmatice. Și mai departe, a luat o țigară dintr-un pachet, de prin alt buzunar, să și-o aprindă. Ai un plan? m-a
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
indica niște scări desenate. Am împăturit harta lângă lespede și am dat piatra la o parte, descoperind că într-adevăr adăpostea niște scări care coborau undeva, în întuneric. M-am uitat înapoi, la poarta unde turista călătoare, cu aparatul de fotografiat, rămăsese rezemată de coloanele de marmură, printre florile colorate, și mesteca gumă în continuare, privindu-mă cu atenție și curiozitate. Nu vrei să păstrezi harta? am întrebat-o. Poate o să vrei să vii și tu încoace, mai târziu. Poate că
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cer. Și cine ne dă prima imagine terifiantă a Turnului? René Clair, În Paris qui dort. René Clair, R.C.“ Trebuia recitită Întreaga istorie a științei: Însăși competiția spațială devenea inteligibilă, cu sateliții ăia smintiți care nu fac altceva decât să fotografieze crusta globului ca să identifice pe ea tensiuni invizibile, fluxuri submarine, curenți de aer cald. Și ca să-și vorbească Între ei vorbind cu Turnul, vorbind cu Stonehenge... 87 E o curioasă coincidență că ediția in-folio din 1623, care apare cu numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acum Însă cu acea spasmodică agilitate a unei păpuși de lemn - trasa alte direcții În gol, independent de cap, de fir și de sfera de dedesubt, cu brațele Încoace, picioarele-ncolo - și am avut senzația că, dacă cineva ar fi fotografiat scena cu „camera“ lui Muybridge, fixînd pe peliculă fiece moment Într-o succesiune spațială, Înregistrând cele două puncte extreme În care ajungea capul la fiecare perioadă, cele două puncte de oprire ale sferei, punctele intersectării ideale a firelor, independente, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sunt necesare pentru ca femeile astea să poată combina, la modul armonios, biroul și căminul, bla, bla, bla - ai prins ideea. O să mă întorc în următoarele zile. Te anunț. —Te întorci? a icnit Hugo. — Păi, altfel cum mama naibii o să ne fotografieze împreună? Hugo a simțit că i se face rău. Nu voia ca Amanda să se întoarcă acasă. Nu voia absolut deloc. Se obișnuise cu absența ei. Se dezobișnuise să-i vadă fața. El și Theo se descurcau foarte bine fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
autocar pentru o expediție către Templul Clopotul de Piatră, unde ar putea face o drumeție. Și-au adunat toate lucrurile de care aveau nevoie pentru ziua respectivă, pentru toți ceilalți În afară de Heidi aceasta Însemnând hainele de pe ei, un aparat de fotografiat sau o cameră de filmat, jurnalele de călătorie și blocurile de desen. În scurt timp, erau cu toții În autocar gata de plecare, fluierând și strigând: „direcția Templul Clopotul de Piatră“, În timp ce Roxanne făcea o poză de grup cu camera digitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sau să mai viziteze, Întâlnire la autocar Într-un sfert de oră. Prietenii mei se risipiră, Wendy se duse să se ascundă de soare În autocar, Moff și Rupert să mai hoinărească pe ulițe, iar ceilalți să caute ceva de fotografiat ca mărturie a faptului că fuseseră În acest oraș, oricare ar fi fost numele lui. Undeva Într-un colț al pieței, Bennie găsi o femeie bătrână cu o expresie foarte blândă. Purta un turban albastru care părea foarte mare pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În nici una dintre excursiile pe care le făcusem În Birmania pe vremea când trăiam. Dar când eram În viață, nu căutam tragedii. Căutam chilipiruri, cele mai bune restaurante, pagode care nu sunt invadate de turiști, cele mai frumoase scene de fotografiat. —Poate că singurul lor mijloc de a face bani este turismul, gândi Heidi cu voce tare. —E clar că trebuie să le sprijinim economia, spuse Bennie. Promise să cumpere multe suvenire. —Am fost ghid În mai multe excursii ecoturistice, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
obrajii lipiți de fragedul obraz al pernei..." Pag. 47. Strada Ștefan cel Mare. Pag. 50. Teatrul Național: frontispiciul și peristilul. Pag. 52. Teatrul-Circ Sidoli. Fațada în fața intrărei principale. (Foto-Regal) Pag. 54. Casele Jokey-Club. Detaliu ornamental. (Foto-Regal) Pag. 55. A. C. Cuza. Fotografie din anul 1898. Pag. 56. I. L. Caragiale și P. Missir. (După o veche fotografie din Berlin, în proprietatea familiei Missir) Pag. 58. Iașul vechi. Bariera Podul Verde prin anul 1830. După tabloul, aflat în Pinacoteca de la Iași, datorit pictorului Maxim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
depozit rusesc în care timpul și-obiectele se împotmoliseră. Paul iubea tot ce venea din trecut: frenetic, tăcut, respectuos. Era un fan al mecanismelor sovietice, robuste și precise, ca nesiguranța lui din lumea reală: ceasul „Voshod“, lanterna „Cosmos“, aparatul de fotografiat „Smena“. Îi încetineau contactul cu exteriorul, ajutându-l să suporte nealterat dinamica vie și corozivă a zilelor; rozetele se mișcau în continuare, tabla nu ruginea, pozele aveau aceeași culoare alb-negru. Viața se dilata, însă Paul rămânea intact, călătorind împreună cu apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]