1,973 matches
-
sursă de inspirație și de concepție modelul unor autori antici, în special Cicero, cel care elaborase operele Lelius sau despre amiciție, Brutus ne spune despre oratorii cetății. Împărțirea pe ,,cărți”a volumului Emile s-a realizat după modelul latinesc sau franțuzesc al scrierilor. Ideea principală din prefața acestei cărți este axată pe dezvoltarea unui memoriu adresat unei mame în legătură cu educația copilului, în schimb autorul se va îndepărta de această idee propunând dezvoltări care nu-i mai fac unitate volumului. Rousseau sugerează
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
mai întâi? Lungită pe pat, începe totuși cu ce e mai ușor, trierea hârtiilor. Pagini izolate dintr-un jurnal ținut fără asiduitate, reflecții de lectură, bruioane de scrisori niciodată trimise, vise notate imediat după trezire și greu de decriptat, expresii franțuzești de reținut, fraze culese pe stradă, în autobuz sau metrou, la piață, în supermarket. Aveți, vă rog, răbdare câteva minute, e un accident pe linie... în urma unei sinucideri, vă rog să ne scuzați. Dar îmi curățați peștele, domnule! Da, doamnă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
masă. Paul, supraîncărcat de muncă, nu venea. Somat în câteva rânduri să divorțeze, refuzase, și, dacă se resemnaseră să-i tolereze indisciplina, stăteau cu ochii pe el. După-amiaza devreme, mergeau la cinema să vadă filme italienești, cu Alida Vali, sau franțuzești, cu Viviane Romance. Câteodată, Silvia o ducea la cumnata ei, Alice, măritată cu un neamț căruia toată lumea, chiar și soția lui îi spunea Onkel Joseph. Numele de familie al lui Onkel Joseph, cizmar de felul lui, era Hütler, dar de când
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vreau să-mi păstrez libertatea interioară." Se priviră ca peste o graniță. Gabriela luă volumul uitat pe genunchi, gata să se ridice. Citești ceva interesant? Fata schiță un gest vag: Tocmai a apărut în românește." "Încearcă să citești și cărți franțuzești, asta ți-ar îmbunătăți cunoașterea limbii. Pot să văd?" Fata îi dădu volumul. Doamna Dunin silabisi: "Cernâșevski... Ce-i de făcut?" Iarăși romanul ăsta cu un succes răsunător! Un adevărat vacarm, un vacarm oribil, ca o vijelie de ninsoare și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
putut sau tot ce-i rămăsese. De ce? Pentru că, neputând să mai trăiască la Paris, înțelegea să facă să trăiască în ea Parisul. În acest sens, continuă să se așeze în berjera Louis XV, să citească și să recitească aceleași romane franțuzești, să poarte pantofi de dinainte de război, dar cumpărați pe malul Senei, și să coasă cu un ac de cusut fabricat în Franța. Și cu cât Parisul real se îndepărtează mai mult în spațiu și timp, cu atât Parisul lăuntric, cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Cotar nu putea să aibă mai mult de 9-11 ani. În Franța n-a voit să se știe că este evreu, cu acest înțeles a părăsit numele de Rosenfeld și a păstrat adaosul „Cotarul“, pe care l-a transformat în franțuzescul „Cotar“. [caragiali fluierat la teatrul național] Acum câteva cuvinte despre teatru. Iancu Caragiale își făcuse o bună reputațiune cu cele două piese: Noaptea furtunoasă și Scrisoarea pierdută. Era, cum se zice, un autor la modă. El venea în epoca când
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
la începutul lui noiembrie în casa d-nei Zoe Slătineanu, o bogătașă din înalta societate. Nu voi face descrierea amănunțită a serbării, căci ar fi prea lung, însă o voi rezuma. Serbarea a avut două părți: teatrul și balul. Totul e franțuzesc, nimic românesc, nici un cântec, nici un monolog, nici o poezie, nici un danț, nici un fel de mâncare. Artiști amatori din societatea cea „bună“ joacă. După bucăți cântate, declamate și spuse de tineri din „înalta“, vine o comedie: Le Voyageur, jucată în franceză, bineînțeles
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Musiu Jorj, franțuzitul, Numa Consule, latinistul și Petrică, băiatul de prăvălie care vorbește românește pe șleau. Piesa se încheie cu o tiradă în versuri, spusă de Petrică, și care se termină astfel: Sucind limba românească, Stricând graiul strămoșesc, După moda franțuzească Sau cu modul letinesc, Ne-am strâns mințile cu fracul Și simțul ne-am îmbrăcat Cu haina de unde dracul Copiii și-a înțărcat! Românimea, cât trăiește, Graiul nu și-l va lăsa, Să vorbim, dar, românește!; Orice neam cu limba
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
-mi să traduc un articol pe care mi-l indică. Articolul purta drept titlu: Les canards viennois. Din cuprinsul articolului am înțeles că vorba „canards“ nu însemna deloc aceea ce știam eu, adică nu era deloc vorba despre „rațe“; însă franțuzeasca mea se oprea aci; ceea ce mai însemna cuvântul „canard“ nu știam. Am fost refuzat. Peste câteva luni citesc în l’Indépendance Roumaine că redacția caută un traducător din limba română. Mă prezint. Era Emile Galli, proprietarul gazetei, care făcea angajamentele
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
două zile", P. Modiano "Strada dughenelor întunecate" și M. Eliade, " În curte la Dionis", (din) Carnetele lui Leonardo da Vinci, texte de Heraclit și materialiștii greci primi, texte de J. Richard Bloch (în franceză) și multe reviste literare sau ne-, franțuzești, vechi și mai noi. Și altele. Scriu. Mă simt bine-n răcoarea munților. Îmi ești dator cu o scrisoare, eu sînt cel care ți-a scris ultima oară! De fapt, rostul acestei epistole e altul: vreau să-ți spun c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
îmbrăcat în salopetă, lui Mihai îi făcea plăcere să lucreze ca mecanic (auto), bucurându-se totodată de libertatea oferită de acele condiții de activitate. Într-o zi, după ce își terminase munca și se plimba prin atelier, un Ford cu număr franțuzesc se opri lângă el. La volan o fată drăguță, singură, îl privea întrebător, când el o întrebă deodată în franceză cu ce ar putea să o ajute. Ea răspunde că nu funcționează frânele. Mihai observă că mașina tocmai fusese spălată
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
la un restaurant select, ce avea bucătarul șef specializat în Franța. Mâncarea s-a gătit în fața noastră și ni s-au servit mai multe specialități ce reprezentau o combinație reușită între bucătăria franceză și cea tradițional-japoneză. Vinul a fost unul franțuzesc ce costa foarte mult. Fiind europeni, am cerut și apă minerală... așa că, noi europenii, am băut numai șprițuri. Până la urmă am molipsit-o și pe Kotoha. Au fost două sticle de vin la opt oameni. Japonezii beau vinul ca atare
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
bazin cu apă rece, având în mijloc o masa octogonală pe care îți poți pune sticla cu apă sau cutia cu suc. Răcoarea apei îți dă o stare de bine, înviorându-te. Seara, la cină, am fost serviți după reguli franțuzești: cu tacâmuri de argint, vin roșu franțuzesc, bere rece la halbă berea japoneză Kirin, iar aperitivul și restul felurilor de mâncare a fost o combinație reușită între mâncărurile franțuzești (pe bază de carne de vită) și cele japoneze, pe bază
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o masa octogonală pe care îți poți pune sticla cu apă sau cutia cu suc. Răcoarea apei îți dă o stare de bine, înviorându-te. Seara, la cină, am fost serviți după reguli franțuzești: cu tacâmuri de argint, vin roșu franțuzesc, bere rece la halbă berea japoneză Kirin, iar aperitivul și restul felurilor de mâncare a fost o combinație reușită între mâncărurile franțuzești (pe bază de carne de vită) și cele japoneze, pe bază de fructe de mare, sosuri gustoase, salată
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
bine, înviorându-te. Seara, la cină, am fost serviți după reguli franțuzești: cu tacâmuri de argint, vin roșu franțuzesc, bere rece la halbă berea japoneză Kirin, iar aperitivul și restul felurilor de mâncare a fost o combinație reușită între mâncărurile franțuzești (pe bază de carne de vită) și cele japoneze, pe bază de fructe de mare, sosuri gustoase, salată de creveți și alte bunătăți specifice. La restaurant, Dimi avea rezervat un loc unde erau așezate tacâmuri pentru copii, meniul fiindu-i
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
simțit confortabil, încă de la intrare. După baia la onsene, am mers la masaj de unde am ieșit foarte relaxată și cu dorință de somn, dar n-am putut să mă așez la dormit, deoarece trebuia să mergem la cină, la restaurantul franțuzesc... După cum am specificat și la Grand Hotel de Kamogawa, unde am servit masa tot într-un restaurant franțuzesc, tacâmurile erau din argint. Aici însă, mai apare ceva în plus. Șervetul pe care ți-l pui pe picioare sau la gât
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și cu dorință de somn, dar n-am putut să mă așez la dormit, deoarece trebuia să mergem la cină, la restaurantul franțuzesc... După cum am specificat și la Grand Hotel de Kamogawa, unde am servit masa tot într-un restaurant franțuzesc, tacâmurile erau din argint. Aici însă, mai apare ceva în plus. Șervetul pe care ți-l pui pe picioare sau la gât (după preferință) este prins cu un inel din argint. Mâncarea a fost delicioasă și vinul deosebit de gustos. La
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
I-l datorez în special lui Nestor, un pumi cu ochii cât strachina, doctorului Argus cu care mai stau la un pahar de cognac, dealului din apropiere pe care pe vreme bună îl escaladez însoțit de Estera, fetiță mea, autoturismului franțuzesc (dar de la copii) care mă poartă într-o jumătate de ora în Parcul Ghica de la Sinaia sau norocului de-a primi vizită vreunui prieten. Cum n-am dormit în viață mea nici măcar un sfert de ora în acesta parte a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din Kiriat Ono (dna Gore este pictor) am descoperit câteva relicve autentice ale suprarealismului românesc: obiecte, cărți, scrisori și tablouri din perioada de efervescență a avangardei române. Pe un perete am văzut atârnată o caligramă semnată : Gherasim Luca 1928. Originalul franțuzesc este caligrafiat cu penița (aranjat vertical) pe o hârtie de textură aspră, cu tente gălbui datorate timpului. După spusele d-nei Gore acest document nu a fost expus, deci este necunoscut cercetătorilor operei lui Gherasim Luca. Textul este însoțit de 2
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În frunte cu petrolul. Azi Louisiana e cât jumătate din România și lumea uită ce a fost la cumpărare. New Orleans, la gura lui Mississippi, e cea mai modernă așezare, cu 500.000 locuitori, oraș care și-a păstrat amprenta franțuzească. Renumitul său port cu mari silozuri și elevatoare, are o lungime de 65 km. Mărfurile care ies din acest port, se ridică la valoarea de 400 milioane dolari, iar importul de sodă, banane și lemn de mahon se ridică la
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
sufletele celor pentru care ei creaseră - își expuneau propriile suflete celor sensibili și dornici de uniune spirituală. Continuându-ne traseul, ne-a surprins o frumoasă muzică de café-concert: doi cântăreți - un acordeonist și un contrabasist - interpretau un potpuriu de muzică franțuzească. Muzica suna bine și întregea atmosfera de sărbătoare ce se simțea pretutindeni. Fetele au intrat într-un magazin cu articole de proveniență indiană, iar eu am pus un bănuț în cutia cântăreților și m-am așezat pe o bancă să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și cu o oarecare nuanță de lăudăroșenie, recunosc! - că vorbesc bine franceza, prietenul indian mi-a replicat în cea mai curată exprimare a limbii lui Voltaire, fapt care pe mine m-a blocat complet: nu-mi mai aminteam o boabă franțuzească și toate replicile îmi veneau doar în engleză! Ce mai? M-am făcut de râs! Nu-i reținusem numele și nici nu mă interesase până în acel moment. Pentru mine el era doar un vânzător a cărui înfățișare exterioară nu inspira
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cămin, Cristi își număra puținii bani rămași după ce-și luase o cămașă nouă și își satisfăcuse capriciul de a-și cumpăra și puțin tutun. I-a ordonat și i-a ascuns în sertarul noptierei, în cutia apei de colonie franțuzească, în spatele sticluței pe jumătate goale, care spera să-l țină măcar până după sărbători. Nu-și permitea alta prea curând, ar fi însemnat să taie de la mâncare cel mai probabil, și nu c-ar fi fost vreun mare gurmand, dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
jazz, dar tango, amice ? Nu e de parcă nu s-a mai încercat, nu prea a prins valul la noi tangoul. Îți spun pentru că am mai și compus câteva la viața mea... Nu știu cum să vă explic, dar de când am auzit tangoul franțuzesc, m-am îndrăgostit de muzica ușoară. E de fapt singura muzică ce îmi place, exceptând opera, desigur. E ca și cum... m-ar chema, pricepeți ? Îl simt în toți porii, îl simt în toți mușchii, și în vene îl simt, făcându-mi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cred că fiecare lucru vine la timpul său, monsieur Ionel. Iar tangoul la noi poate că încă nu își găsise dizeurul potrivit. Pentru că dincolo de talent, emoția domnișorului Cristian este ceva rar întâlnit. Cred că poveștile simple de dragoste și ritmurile franțuzești călduroase îl așteptau. Privește-l doar, mai are puțin și sclipește pe scenă. — Da, e ceva cu puștiul ăsta, domnule Pribeagu, e ceva... — Sachi e de-ajuns, ți-am spus. — Atunci e ceva cu puștiul ăsta, Sachi, fir-ai tu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]