34,387 matches
-
în culorile toamnei. Frunzele multicolore cad, unele lin, altele rapid, luate de vânt. Copacii rămân goi și înfrigurați. Pe jos formează un covor gros de frunze care acoperă totul. Într-un stejar bătrân dintr-un parc au mai rămas câteva frunze. Un copil se uită plin de curiozitate la copacul aproape gol. La ce te uiți ? Se auzi o voce subțire venind dinspre copac. Cine a vorbit ? întrebă copilul uimit. Eu, uită-te în sus ! Spuse o frunză aurie care abia
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
mai rămas câteva frunze. Un copil se uită plin de curiozitate la copacul aproape gol. La ce te uiți ? Se auzi o voce subțire venind dinspre copac. Cine a vorbit ? întrebă copilul uimit. Eu, uită-te în sus ! Spuse o frunză aurie care abia se mai ținea pe o ramură. De ce nu mai ești verde ? De ce nu mai sunt frunze în copac ? Vrei să îți spun povestea mea ? Da, sigur. Primăvara, când bunul soare începe să încălzească, toată natura se trezește
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Se auzi o voce subțire venind dinspre copac. Cine a vorbit ? întrebă copilul uimit. Eu, uită-te în sus ! Spuse o frunză aurie care abia se mai ținea pe o ramură. De ce nu mai ești verde ? De ce nu mai sunt frunze în copac ? Vrei să îți spun povestea mea ? Da, sigur. Primăvara, când bunul soare începe să încălzească, toată natura se trezește la viață. Copacii mângâiați de razele soarelui și de ploile calde încep să înmugurească. Din acei muguri plăpânzi apărem
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
copac ? Vrei să îți spun povestea mea ? Da, sigur. Primăvara, când bunul soare începe să încălzească, toată natura se trezește la viață. Copacii mângâiați de razele soarelui și de ploile calde încep să înmugurească. Din acei muguri plăpânzi apărem noi, frunzele și surorile noastre florile. Primăvara și vara creștem și ne facem mari și frumoase. Colorăm în verde peisajul, iar păsările vin și își fac cuib între noi. În schimbul găzduirii și căldurii noastre ne oferă cântecele lor minunate. Ce vesel și
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
păsările vin și își fac cuib între noi. În schimbul găzduirii și căldurii noastre ne oferă cântecele lor minunate. Ce vesel și frumos era cu ele! Acum totul este trist și pustiu. Păsările au plecat, surorile mele, florile, s-au uscat, frunzele au căzut. Am mai rămas doar câteva. În curând vom dispărea și noi. A trecut vremea noastră. Unde vreți să plecați și voi ? Chiar aici, lângă tine, spuse frunza, căzând în palma băiatului. Băiatul luă frunza cu gând să o
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
și pustiu. Păsările au plecat, surorile mele, florile, s-au uscat, frunzele au căzut. Am mai rămas doar câteva. În curând vom dispărea și noi. A trecut vremea noastră. Unde vreți să plecați și voi ? Chiar aici, lângă tine, spuse frunza, căzând în palma băiatului. Băiatul luă frunza cu gând să o păstreze în amintirea poveștii frumoase spuse de aceasta. VRĂBIUȚA Este iarnă. Frumoasa Crăiasă lasă valuri de steluțe argintii peste oraș. Peste copacii și florile colorate se așază o plapumă
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
florile, s-au uscat, frunzele au căzut. Am mai rămas doar câteva. În curând vom dispărea și noi. A trecut vremea noastră. Unde vreți să plecați și voi ? Chiar aici, lângă tine, spuse frunza, căzând în palma băiatului. Băiatul luă frunza cu gând să o păstreze în amintirea poveștii frumoase spuse de aceasta. VRĂBIUȚA Este iarnă. Frumoasa Crăiasă lasă valuri de steluțe argintii peste oraș. Peste copacii și florile colorate se așază o plapumă groasă. Ei vor putea acum dormi în
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
am. Mulțumesc pentru că ai făcut ca școala să devină din locul 50 necunoscut din unele zile, locul care ne-a pregătit intrarea în viață. VARA Este vară. Dimineața razele soarelui mângâie pământul. Cerul este senin. O adiere de vânt mișcă frunzele copacilor, iar gureșele păsărele ciripesc voioase printre ramuri. La prânz soarele este fierbinte și usucă pământul. De multe ori este secetă, alteori sunt ploi torențiale cu trăsnete și potop de apă. Zilele sunt mai lungi, iar nopțile sunt luminate de
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
cerul și pământul amestecându-se la orizont într-un spațiu eliberat de orice, inspirând dorința de lansare spre distanțe extinse. După ce am coborât din autobuz, am văzut o apariție pe șoseaua încinsă de căldura verii. În pustiul asfaltului și foșnetul frunzelor de la sălciile și plopii de pe marginea drumului, mi s-a părut că văd... Ea e un fel de ființă aparte, și mi-am dat seama de asta după ce am văzut-o de câteva ori. În primul rând, în preajma ei toată
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
dealurile din zare, care întotdeauna păreau o întindere nesfârșită de apă, lumina soarelui adăugânduse la libertatea imensă a spațiului și orizontului, acum deveniseră de-a dreptul acvatice, și cerul umed turna perdele de stropi de apă, printre tunete și fulgere. Frunzele pomilor și ierburile de pe câmpii, care prosperaseră în zilele recente, luceau ude, pământul proaspăt căpătând nuanțe noi. M-am grăbit să ajung la timp la adunarea de la clădirea principală, însă autobuzul se pierduse undeva în lungul șoselei, prin perdeaua de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
cine știe unde. Bineînțeles că aveau harta la ei, și surâdeau amândoi odată, foarte încântați de expediție. Hamsterul Ciufulit, cel mai potolit dintre ei doi, a despăturit harta și a întins-o în lumina colorată a dimineții. În crângul cu plopi înalți frunzele începuseră să foșnească de parcă ar fi transmis un mesaj fermecat, printre ciripiturile păsărilor. Asta-i harta, a spus Hamsterul Ciufulit, arătându-ne drumul desenat. O luăm pe-aici, acolo e o fântână, trecem de ea și de pod, apoi urcăm
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Știi că teiul ăsta are două sute de ani?... Am privit-o cu mirare, apoi m-am uitat la pom. Arborele sub care stăteam avea tulpina puternică și coroana bogată, iar la rădăcină ieșiseră pui mici de tei, nenumărați puieți cu frunze vernil, veseli în lumina soarelui. Era ceva maiestuos și magic la acel copac. Ăsta e un tei argintiu, mi-a mai spus Iasomia, atingând cu o mână frunzele puieților de la rădăcină. Ar trebui să iau și eu să-mi pun
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
bogată, iar la rădăcină ieșiseră pui mici de tei, nenumărați puieți cu frunze vernil, veseli în lumina soarelui. Era ceva maiestuos și magic la acel copac. Ăsta e un tei argintiu, mi-a mai spus Iasomia, atingând cu o mână frunzele puieților de la rădăcină. Ar trebui să iau și eu să-mi pun acasă unul... Hai să încercăm să luăm... Am vrut să scot un pui din rădăcinile tari, însă nu era ușor... Într-un târziu, am scos din pământul tare
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
să iau și eu să-mi pun acasă unul... Hai să încercăm să luăm... Am vrut să scot un pui din rădăcinile tari, însă nu era ușor... Într-un târziu, am scos din pământul tare și uscat un puișor, cu frunze minuscule, prins de o bucată de rădăcină. O să-l pun mai întâi în apă, să dea mustăți, a surâs Iasomia învelind copăcelul într-un șervețel. Pe mine nu mă mai mira nimic la ea, acum. Mi se părea absolut firesc
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mele să vibreze a cântec, sau a vis colorat. seara să-mi adun toate scâncelile, să-mi fac din ele un pat, s-adorm laolaltă cu râmele, să învăț de la ele taina regenerării, hrănindu-mă doar cu pământ înmiresmat de frunze și flori, ce peste zi s-au scuturat. trecătoare, moartea trecătoare floare, moartea ne cheamă continuu spre marea strâmtoare. cum, oare, ne vom strecura dincolo? obișnuia să mă întrebe mama, mai mult îngândurată decât speriată. ea a aflat, n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
bobițe de mărgea albăstruie ca piatra lunii, ușurelul meu suflet mă bântuie ca un flutur stârnit de-o lumină pietroasă. cum s-o îmbun, lumina? așchiile ei ascuțite unde să le adun? cum să-i curm fluturelui zbaterea cafenie-roșcată ca frunza de crăciuniță uscată? lecția vieții în inima florii bate cel dintâi puls al fructului. nimic în lumea asta mare nu vine de niciunde, nu răsare la întâmplare. celui ce vine i se pregătește, din timp, pat pentru somn, formă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sună în noi, monotonă toacă obosită. muzici sacadate răbufnesc uneori, mâini disperate cerând ajutor, dar cine să le vadă, să le audă cum cerșesc? și vom pieri în destrămare ce vezi în mine sună a toamnă, a foșnet molcomit de frunze brune, ce auzi din mine este cum se sting sprințare sonuri ale născocirii ce-au lunecat pe-arcuș neliniștit. ce-atingi din mine e cărbunele răcit pe care-mi culc obrazul meu de humă. ce-aștepți din mine n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
otrăvite mă zbat ca într-o plasă de fier. când se crapă de ziuă, salvarea-i un nor galben, pufos, ce-mi crește-n viscere. încă o dată coloana-mi îndrept, fericită de înțelesul luminii, de semnul ei cu nervuri de frunză ce-și trimite clorofila adânc în os. băieții mei băieții mei, aripile unui zbor grație căruia mă înalț încă. băieții mei, magica libertate a durerii care mi-a dăruit ochiul clar văzător. băieții mei, pielița visului din care nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
care, iată, și-l îngăduia, în nemăsurata lui neodihnă. arhanghelul gabriel m-a luat de mână și mi-a rânduit ochii asemeni unor faguri în care, nestingherită, să crească neistovita rană a vieții. apoi, mi-a spus: viețuiește pe o frunză, bucură-te de înțelepciunea ei! și s-a refugiat în sabia de lumină rostuită pe creștetul meu. febra cântecului în trup de mătase, în oase de borangic, zadarnic mă caut, ceasornicul arată ore de fum, prefirate definitiv în sângele greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
a avut loc în 1777. Despre aceasta s-au păstrat puține date. Metodologia a fost similară cu cea folosită în 1755. Există pentru prima oară însă consemnarea diferențierii între „munte mare” (goluri alpine, vârfuri, culmi de munte greu accesibile) și „frunză” (păduri și poieni aflate la altitudini mai accesibile). A doua împărțire este urmată de un episod important pentru istoria locală, și anume lupta împotriva boierului Iordache Ruset-Roznovanu, căruia Constantin Al. Ipsilanti Voievod i-a dăruit în mod abuziv ținutul Vrancei
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
Mobilizat pe front ca sublocotenent de cavalerie ,participă la luptele din Crimeea și după întoarcerea armelor, la cele din Ungaria. Cade prizonier în ianuarie 1945, în Țară acordându-i-se în lipsă meritul de ,, Cavaler cu Panglică- Virtutea militară’’ și ,,Frunza de stejar’’ pentru acte de vitejie pe frontul din Ungaria. Fiind în Germania refuză repatrierea și își continuă studiile 3 ani la Universitatea din Erlangen( istoria artei, ziaristică, istoria muzicii).În 1954 se stabilește în Statele Unite ale Americii. Este redactor
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
casă< ponevi> și <perini> lucrate manual. Tot atunci se puneau crengi de nuc sau tei și cine vroia sădea chiar și câte o creangă mare în fața casei.Din acest obicei nu s-a mai păstrat decât acela de a pune frunze de nuc în ferestrele caselor.Un alt obicei care cu ocazia nedeii s-a pierdut cu timpul, era acela de a merge la biserică și la joc îmbrăcați în costum popular.Mâncarea și băutura care se consumă la nedeie nu
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
e o combinație ciudată de militantism scăpat în metafore. O imagine destul de complicată, pentru intențiile vremurilor, acoperă mereu luata chezașă hartă, cu emisferele ei de noapte și de zi: " Ce liniște! acum doar arborii s-aud/ cum cresc și-n frunze cum își mistuie tăcerea/ și vînturi mari cum bat, pe undeva, în Sud/ și undeva în Vest se năruie puterea." Din contră, într-o poezie de dragoste, dedicată Clarei, soția, se amestecă, neprincipial și nepoftit, tovarășii care "taie Dunării albie
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
dată în numele eului. Și-n numele apei care, spuneam, începe să urnească bolovanii. Peisaj în apă descriere o curgere care poate fi și a felului de-a gîndi poezia, în care, egal, gospodine pot să arunce "coji de cartofi sau frunze de morcovi", dar și "hîrtii colorate spre care înoată/ Peștii verzi ai adîncului." Așa curge, cu apele fără nume, și Fluxul memoriei. "Și ca fluxul pe plajele galbene/ Îți crește-n suflet propriul tău trecut...". Un trecut și poetic, de
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
al XIX-lea, deci demodată ca stil de viață, dar relatată prin filtrul unei narațiuni moderne, cu inserții fluide ale trecutului într-un prezent privit printre gene, în care contează mai mult norii și stelele, iarba și florile, ploaia și frunzele decât evenimentele și contextul social. De altfel referințele sociale sunt foarte palide: bărbații maturi din roman fac plasamente la bănci, citesc ziarul "Universul", se întrunesc în serate vag aristocratice, de clasă mijlocie ce își asumă riscurile instabilităților financiare. Dintr-un
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]