25,640 matches
-
era în Capitală, pentru un pașaport diplomatic... Ce putea să spună, cînd soția l-a rugat să o primească, pentru a o ajuta la bucătărie și la curățenie? Cu Elena, Gheorghe s-a schimbat radical, atunci, la Revoluție, cînd a fugit în Moldova, la casa părintească, iar ea a acceptat să-l urmeze, încât nici femeia nu-l mai recunoștea, devenise umil și ascultător, fără să-i iasă din cuvânt. I-a cerut două lucruri, ca să revină acasă, să nu mai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
deși auzisem de asemenea drăcovenii la altă lume în sat. Dau să iau merele, deși se vede că nu e nimic de capul lor, dar mă oprește, tragându-mă de braț. Nedumerită, mă întorc. Mă strânge de brațe, parcă să nu fug și îmi spune că am crescut și că m-am făcut fată mare acum. Eu, mândră, zâmbesc și spun c-o să fac unșpe ani peste o lună. Am geaca deschisă și helanca roșie pe mine. Îmi pune mâna pe un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o fac să dispară măcar ora asta. În aceeași seară, am visat-o pe Roxana. Era o vampiriță sexy. În toată școala eram doar noi doi. Ea mă urmărea să mă prindă, să-și înfigă colții în gâtul meu. Eu fugeam și uneori chiar zburam. Ea era tot timpul în spatele meu. Când am ajuns în clasa noastră, m-am împiedicat de prima bancă și am căzut. Roxana s-a năpustit asupra mea arătându și colții însângerați. Deși făceam pe mine de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la fel de albă și de rece ca foile pe care le ținea în mână. Mă așteptam să explodeze dintr-o clipă ntr-alta. După ce s-a uitat prin mine secunde la rând, s a ridicat ca împinsă de un arc și-a fugit afară cu tot cu hârtii. M-am tot gândit la ea următoarele pahare de vin. Cine era, despre ce scria, de ce avea tăieturi pe mână, dacă nu cumva o fi fost totul în capul meu. Pe la al cincilea pahar de vin i-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
rotunde. Cu toții ne pregăteam pentru festivalul de muzică ce bătea din ce în ce mai tare la ușă. Repetam, repetam, repetam. Îmi pusesem speranțe mari în festival. Să intru în competiție ar fi fost o șansă reală pentru mine. Nu mai conteneam. Speram, visam, fugeam, reveneam. În ziua preselecției aveam în buzunar nici mai mult nici mai puțin decât 25.000 de lei, sumă ce reprezenta fix taxa de în scriere, sau cât costa la vremea aceea un pachet de țigări. Eram speriată de ideea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
000 de lei, sumă ce reprezenta fix taxa de în scriere, sau cât costa la vremea aceea un pachet de țigări. Eram speriată de ideea unei competiții. Dintr odată, mă simțeam lipsită de orice talent, mediocră, urâtă și cu încrederea fugită de acasă. Ce să aleg? Țigările, sau înscrierea? Bani aruncați pe un viciu, sau bani băgați în buzunarele organizatorilor? Savoarea unei țigări sorbite cu nesaț, sau lumina reflectoarelor pe scena unui teatru cu renume? Am ales înscrierea. Am intrat ultima
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am luat-o la fugă pe scări. Săream câte cinci deodată, spre disperarea vecinei de la parter. În clipa în care am ieșit din scară și l-am văzut în capătul aleii, l-am strigat. Apoi i-am arătat dintele, am fugit spre el și ne-am luat în brațe. Azi am toți dinții în gură, mai multe măsele decât cred că am nevoie și o plombă. Dintelui i s-au alăturat vecinii lui, incisivi, canini și molari de lapte, într-o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sunt mut. Bețele i le-am furat călugărului după ce l-am îmbătat în tren. Nici nu știi că te urmăresc de trei luni, n-am vrut decât broasca ta. E ultima femelă din rasa ei. Îmi face cu ochiul și fuge mai departe. Am rămas singură, cu degetul mic sângerând peste bețele de toboșar ale călugărului. Bianca Matei Vița-de-vie N-am mai fost aici de un an. De fiecare dată când vin, pământul îmi pare schimbat, cerul îmi pare schimbat, numai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
oprește în loc și ne privește de la distanță. Am în față un copil de șase-șapte ani, cu toată copilăria după el. — Ea e bunica? îl întreb zâmbind, în timp ce-i fac semn cu capul spre bătrână. Se întoarce și, de cum o vede, fuge spre ea fără să-mi răspundă. Câinele se ia după el și bătrâna îmi mai aruncă o privire înainte să se piardă toți trei pe ulița îngustă. Parcă nici n-au fost. În jurul meu se face și mai liniște. Eu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mi măsoară înaintarea. Și scrâșnetul nu mai vine. Piciorul alunecă lung și corpul zvâcnește energic, disperat, ca în nopțile în care creierul tău confundă somnul cu moartea și îți trimite acel impuls de resuscitare: un scurtmetraj în care pământul îți fuge de sub picioare sau în care cazi. Și cad. Secunde-ere. Atârn peste buza unei râpe cu mâna prinsă în chinga pioletului care, spre norocul meu, s-a agățat probabil într-un jneapăn. Tot ce pot ajunge cu picioarele e gheață și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
niciodată vreo fată urinând. Din crăpătura dintre picioarele ei se prelingea un firicel galben. Iar eu mi-am încetinit mersul, înregistrând fiecare centimetru al pielii ei ce părea ca o rană, încercând să-i evit privirea ce mă fixa. Am fugit spre veceul băieților, ca să-mi ascund tulburarea, cu imaginea sexului ei jucându-mi înnebunitor înaintea ochilor. Fusesem până la acea vârstă de mai multe ori la mare. Cu siguranță văzusem fetițe goale pe plajă. Niciodată nu am avut însă mai flagrant
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de lemn ros de carii căreia pot să-i dau cu piciorul, ca să văd ce e în curte? Dar poate copilul nu pune întrebări. Poate nu se-ntreabă niciodată nimic. Poate pentru el nu sunt decât un cartonaș imens ce fuge de pe șnur. La fel și restul oamenilor din autobuz. Suntem cartonașele lui Lucian. Vreau să fiu o lasagna. Nu-mi place lasagna și cred că nici lui. E o mâncare nasoală care nu merită să apară pe cartonașe. Sunt curioasă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-o. Mă reazem de perete și mă ghe muiesc de du rere. Încep să plâng ca un copil. Simt cum mă cople șește o amintire de când eram mică. De câte ori cădeam și eram în mijlocul oamenilor, nu plângeam niciodată. Pre feram să fug în casă, să izbesc ușa de la intrare și să mă arunc plângând în brațele bunicii. Sau ale părinților, dacă erau acolo. Dar acum trebuie să termin cu copi lăreala asta cu plânsul. Nu rezolv nimic așa. Mă ridic ca și cum nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de ce viața mi-a luat copilul. Vreau să cred că ochii pe care i-am văzut erau ai copilului meu. Și mâine am să mai mor o dată ca să-i văd. Alexandra Suciu Ras Am mușcat din napolitană și mi-au fugit ochii. Gura a zis ceva plin de napolitană, iar răspunsul ei a fost că sunt extraordinar. La modul ăla ironic, știi. Dar nu de la asta mi s-a tras. Tovarășul Meu Cel Mai Bun Trei, cu care întâmplarea a făcut
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
luat după ea, am găsit-o în fața unei porți aspre de fier; o mângâia o femeie în capot alb. Deasupra porții stătea scris amenințător: Spitalul de psihiatrie. — E pisica ta? m-a întrebat femeia, jucându-se cu pisica. — Da, a fugit de mine în parc, i-am răspuns. — Aha. — Știți vreun magazin pe aici, de unde să-mi cumpăr niște țigări? am întrebat-o aproape umil. Hai mai bine înăuntru, am eu un pachet de Marlboro de la un pacient, mi-a spus
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mate matica. N are tată. Îl întreb, sigură fiind de răspuns: Și vii în fiecare dumi nică? El îmi răspunde contrariat: Vin în fiecare zi. Cu sfială, zic: Aș mânca ceva dulce. Tu nu? Dă din cap că ba da. Fuge să o întrebe pe Anica, mama lui, dacă poate să meargă cu mine să ne luăm ceva dulce. Ne luăm de mână și pornim spre magazinul din colț. Nu și-a luat decât un corn, un Tedi și o ciocolată
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dat jos pantalonii scurți cu tot cu chiloți, apoi s-a ridicat in picioare, atât cât să se dezbrace. Cheile de la mașină i-au căzut din buzunarul pantalonilor. S-a aplecat să le culeagă din iarbă. În clipa aceea aș fi putut fugi. Dar n am făcut-o. Nu știu de ce. A fost unul din acele momente de surpriză și muțenie în fața propriilor mele decizii și acțiuni, care parcă nu treceau prin filtrul rațiunii, ci erau venite din colțișoarele ascunse și nebănuite ale
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-l las să înțeleagă voluptatea pe care mi-o stârnea atingerea lui lipsită de orice tandrețe. Nu mai simțeam nici durerea de pe obrazul pălmuit, nici crengile de sub mine care-mi zgâriau pielea, nici remușcarea născută de gândul că nu am fugit atunci când aș fi putut. Auzeam în depărtare zgomotul făcut de mașinile care treceau doar la câteva zeci de metri de noi, jos pe șosea. Am avut orgasm. Un orgasm mut, chinuit, distorsionat, camuflat de zbaterea mea prefăcută și de mișcările
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fel ca întotdeauna, că timpul a împietrit în mine și împrejur. Dar nu mă sperie nimic, nu mă întreb nimic. De fapt, mă întreb din nou, un singur lucru: de ce nu simt. Ies fără să închid ușa și cobor în fugă treptele. Sirena ambulanței sparge liniștea ca pe-o sticlă goală de vin, aruncată cu ciudă. Am părul pe spate, dar parcă mai scurt, port fusta mea crem, un tricou negru și țin strâns în mână bluza galbenă cu căpșuni. N-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu vanilie pe față. Nu înțelegeam. Membrele mi se mișcau deodată singure. Nevoia de a mă porni după înghețată fusese absolut irezistibilă. După ce-am pățit-o a doua și a treia oară în aceeași zi m-am speriat. Am fugit acasă. Nevastă-mea a făcut o criză și mi-a vorbit urât: cuiva îi cumpărasem un pardesiu, apoi auzisem un trecător spunând la mobil că îi trebuie neapărat o mașină. I-am dat-o pe a noastră. Îndeplineam dorințe. A
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
drepți Îmi vor da dreptate. Acum să trecem, așa cum ne-am obișnuit, la exemple. Din ambele talgere (categorii) ale balanței dreptății. FNI + CEC <---> deponenți Câți păgubiți sunt? Foarte mulți. Unde sunt hoții? Ba la FNI ba la CEC, ba au fugit, ba În Vânt! De câți ani vă luptați cu ei?! De mulți și degeaba. Vă mai vând câte o scrisoare sau altă poantă ca să vă adoarmă și gata. Vreau să știu câți dintre păgubași și-au recuperat sumele depuse!? Nici unul
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
partid, chiar dacă... și dacă domnia sa crede că ceva nu-i În ordine, să vină la același șef să-i prezinte punctul lui de vedere și să discute din punct de vedere administrativ nu partinic. Știți cum spune românul gargaragiilor infatuați: fugi cu pluta, bre! Și pentru că veni vorba de ordine, disciplină, muncă: noi leam avut pe toate astea și normal ar fi fost să le păstrăm și să le mai adăugăm ce lipsea - libertatea În gând și În faptă din toate
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
câmpul și pădurea din depărtare topindu-se albăstrui în dealul din fața orașului. "Aveam paisprezece ani când l-am auzit de peste gard pe viitorul meu soț că mă strigă cum mă striga și frate-miu Nicolae: Cerboaica! Hai cu nenea să fugim în pădure!" Cineva se mișca, în liniște, în spatele ei. Dar, nu, nu. Nu era nimeni. Nici o umbră. Țipenie. Numai vântul care mișca totul. "Prea mult am stat îngropată în casă. Prea mult m-am temut să n-o supăr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de așteptare, extenuată de lume, aștepta. Sângele ei se aprindea, mistuindu-i carnea. Uneori, la amiază, când văpaia topea asfaltul și făcea să tremure ape de fum deasupra acoperișurilor, sufletul ei părea că se desprinde din carne, din trup, și fuge din nou ca o cerboaică adăpostindu-se în singurătatea pădurii. Se apuca de-o treabă și rămânea cu ochii în gol, uitând ce face. Un gol fierbinte îi alunecă prin coapsei. Să fi vrut, ar fi avut unde, și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
parte, legănându-și capul alb, înconjurat de un roi de muște, ca un nimb. Păzea, puștiule. Unde naiba te duci? E razie în oraș! Fii atent! Mulțumesc! îi spuse Miluță și-o luă la fugă. Strecurându-se prin locuri dosnice, fugi până în apropierea pieței din fața depoului, unde se uneau toate drumurile ce duceau și ieșeau din oraș. Piața și depoul, cu intrările și ieșirile, erau păzite de jandarmi. Văzu doi agenți aprinzându-și țigările și intrând în bufetul gării. Sări câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]