7,001 matches
-
costumul de oraș. Volute de fum se Înălțau leneș dintr-o țigară pe care o ținea Între arătător și inelar, ca și cînd ar fi fost o unealtă de scris. De ani de zile nu-l mai văzusem pe tata fumînd. — Bună dimineața, a murmurat, stingînd țigara Într-o scrumieră aproape ticsită de chiștoace fumate pe jumătate. L-am privit neștiind ce să spun. Privirea lui rămînea ascunsă În contralumină. — Clara a sunat de mai multe ori aseară, la două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o ținea Între arătător și inelar, ca și cînd ar fi fost o unealtă de scris. De ani de zile nu-l mai văzusem pe tata fumînd. — Bună dimineața, a murmurat, stingînd țigara Într-o scrumieră aproape ticsită de chiștoace fumate pe jumătate. L-am privit neștiind ce să spun. Privirea lui rămînea ascunsă În contralumină. — Clara a sunat de mai multe ori aseară, la două ore după ce ai plecat, a spus el. Părea foarte Îngrijorată. A lăsat mesaj s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Carax, m-am Îndreptat spre biroul administratorului proprietății. Domnul Molins trăise și vremuri mai bune, iar acum lîncezea Într-un birou soios, Îngropat la un mezanin de pe strada Floridablanca. Molins era un individ surîzător și pîntecos, agățat de un chiștoc fumat pe jumătate, ce părea să-i crească din mustață. Era greu de stabilit dacă dormea sau era treaz, fiindcă respira ca și cînd ar fi sforăit. Avea părul gras și turtit pe frunte, privirea porcină și șmecheră. Purta un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
întrebă prost dispus comisarul, Garantez că asta e din alea bune, unul dintre noi se deghizează în vânzător de enciclopedii și în felul ăsta va putea să vadă cine apare la ușă, Trucul ăsta cu vânzătorul de enciclopedii s-a fumat demult, spuse primul adjutant, în afară de asta, în general femeile sunt cele care vin să deschidă ușa, ar fi o idee excelentă dacă omul nostru ar locui singur, dar, dacă-mi amintesc bine ce scrie în scrisoare, e însurat, La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
citesc foiletonul teatral, i-am răspuns. Am împăturit ziarul și l-am pus alături. — Mi-a plăcut masa, a comentat el. — Atunci cred că am putea să ne luăm aici și cafeaua, nu? Ne-am aprins țigările de foi. Am fumat-o pe a mea în tăcere. Am observat că din când în când ochii i se opresc asupra mea cu un mic zâmbet amuzat. Am așteptat cu răbdare. — Ce-ai mai făcut de când nu te-am mai văzut? m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe canapea. Am simțit că nici un cuvânt de consolare nu slujește la nimic și l-am lăsat să zacă acolo în tăcere. M-am temut că o să-i par un om fără inimă dacă citesc, așa că am stat la fereastră fumându-mi pipa până când a fost el dispus să vorbească: — Ai fost foarte bun cu mine, a zis el într-un târziu. Toată lumea a fost foarte bună. — Fii serios, i-am zis, puțin stânjenit. — La spital mi-au spus că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
m-a întrebat. — Nu. Am pornit din nou în tăcere și apoi am ajuns la o intersecție. M-am oprit la marginea trotuarului: — Încotro mergi? l-am întrebat. — Cu tine, mi-a zâmbit. — Mă duc acasă. Vin la tine să fumez o pipă. — Ai fi putut să aștepți o invitație, i-am replicat cu răceală. Aș aștepta-o dacă ar fi vreo șansă să mi se adreseze. — Vezi peretele ăla din fața ta? l-am întrebat arătându-i-l cu degetul. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
comoditatea mea? Câtuși de puțin, i-am replicat. Mă gândesc doar la a mea. Nu mă simt eu bine când văd pe cineva stând pe un scaun incomod. A chicotit, dar nu s-a mișcat din loc. A continuat să fumeze în tăcere fără să mă bage în seamă și aparent era dus pe gânduri. Mă întrebam de ce a venit. Până când obișnuința îndelungată îi tocește sensibilitatea, pentru un scriitor e ceva deconcertant în instinctul care-l face să se intereseze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aceea a tutunului și, în ceea ce-l privește, căpitanul Nichols nu se putea lipsi de acest articol. Începu să se învârtă pe lângă o cârciumă în căutarea chiștocurilor și mucurilor pe care le aruncaseră clienții de peste noapte. — Hei, în pipă am fumat eu și amestecuri mai proaste, adăugă el dând filozofic din umeri în timp ce lua două trabucuri din tabachera pe care i-o întinsesem și punându-și unul în gură, iar celălalt în buzunar. Din când în când mai câștigau ceva bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
rufăria clientului dacă nu-i plătește, ea îi trimisese lucrurile să i le spele împreună cu rufăria ei. Nu putea să-l lase pe bietul om să umble cu cămașa murdară, spunea ea, și întrucât era bărbat - și bărbații trebuie să fumeze - îi dădea și un franc pe zi pentru țigări. Îl trata cu aceeași afabilitate ca și pe clienții care-și achitau săptămânal notele de plată. Vârsta și obezitatea o făcuseră inaptă pentru amor, dar nu-i stinseseră interesul puternic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a continuat pe un ton meditativ: Bineînțeles că ar fi o ipocrizie din partea mea să pretind că regret ce a făcut Abraham. La urma urmei numai eu am avut de câștigat. Și pufăi alene din trabucul Corona pe care îl fuma. Însă dacă n-aș fi fost implicat personal, mi-ar fi părut rău de această pierdere. Eu cred că e o prostie ca omul să-și rateze astfel viața. Mă întrebam dacă Abraham chiar și-a ratat viața. Oare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Vorbeau limba locală din care eu nu învățasem decât vreo cinci-șase cuvinte și mi se păru că în curând va fi sfârșitul lumii, atât de vehement se certau. Dar curând făcură pace și Tiaré îi dădu bucătarului o țigară. Amândoi fumară liniștiți. Știi că eu i-am găsit nevastă? zise deodată Tiaré cu un zâmbet care i se lăți pe toată fața imensă. — Cui? Bucătarului? — Nu, lui Strickland. — Bine, dar avea deja una. — Așa zicea și el, dar i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Le place să călătorească, le place să bârfească, dar nu vor să meargă pe. jos și, săptămâni de-a rândul, Strickland și cu Ata trăiau singuri. El picta și citea, iar seara când se lăsa întunericul ședeau împreună pe verandă fumând și privind cerul înstelat. Apoi Ata avu un copil și bătrâna care veni s-o ajute la naștere rămase cu ea. Curând nepoata bătrânei veni și ea acolo și apoi și un tânăr. Nimeni nu știa de unde și nici al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și nu prea curată. Când m-am apropiat, am văzut vreo trei-patru băștinași culcați pe verandă. Știți și dumneavoastră cum le place băștinașilor să stea unul lângă altul ca o turmă. Era acolo un tânăr întins cât era de lung, fumând o țigară, și care n-avea nimic pe el decât un pareo. Un pareo este o fâșie lungă de pânză de bumbac roșie sau albastră cu un model alb. E purtat în jurul șoldurilor și atârnă până la genunchi. O fetiță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de pânză de bumbac roșie sau albastră cu un model alb. E purtat în jurul șoldurilor și atârnă până la genunchi. O fetiță de vreo cincisprezece ani, cred, împletea frunze de pandanus ca să facă o pălărie și o bătrână ședea pe vine fumând o pipă. Apoi am văzut-o pe Ata. Alăpta un sugar, iar un alt copil, gol pușcă, se juca la picioarele ei. Când m-a văzut l-a strigat pe Strickland, care a apărut în ușă. Nici el nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
alt adăpost decât niște arbuști sălbatici; cât despre insecte, pielea mea tăbăcită putea să le suporte toate răutățile. Ne-am dus la râu să ne scăldăm în timp ce Ata pregătea cina, și după ce am mâncat ne-am așezat pe verandă. Am fumat și am sporovăit. Tânărul avea o armonică și cânta melodiile la modă prin music-hall-uri cu vreo zece-doisprezece ani în urmă. Sunau ciudat în noaptea tropicală, la mii de mile de orice lume civilizată. L-am întrebat pe Strickland dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Am și eu viziunile mele. În felul meu sunt și eu artist. Cu toții am tăcut o vreme, iar Tiaré și-a scotocit buzunarul încăpător și a scos o mână de țigări. Ne-a dat câte una la fiecare și am fumat tustrei. În cele din urmă a zis: — Întrucât ce Monsieur se interesează de Strickland, de ce nu-l duci să-l vadă pe doctorul Coutras? El i-ar putea vorbi puțin de boala și moartea lui Strickland. — Volontiers, mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bună zi doctorul Coutras se dusese la Taravao pentru a-i da consultații unei bătrâne neveste de șef de trib care se îmbolnăvise, și ne-a descris de o manieră foarte vie înfățișarea bătrânei obeze întinse pe un pat uriaș, fumând țigări, și înconjurată de o droaie de servitori cu pielea neagră. După ce a văzut-o pe bolnavă a fost dus în altă cameră și i s-a dat o masă - pește crud, banane fripte și pui - que sais-je, masa tipică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe goeleta pe care muncea îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni de doc. Iar noaptea, când corabia înainta lin, mânată de o briză ușoară, iar matrozii se strângeau pe puntea superioară în timp ce căpitanul și călătorii se lăfăiau în șezlonguri fumându-și pipele, parcă-l vedeam dansând cu alți tineri, dansând nebunește în sunetele gâjâite ale armonicii. Deasupra erau cerul azuriu și stelele, iar de jur împrejur deșertul Oceanului Pacific. Mi-a venit pe limbă un citat din Biblie, dar mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îmbrăcat ca un gentleman dintr-un roman, cu redingotă, pantaloni în carouri, găitane și boots lăcuite. Imediat, Barbe sosește cu un platou mare și tot ceea ce trebuie pentru ceai. Îi servește. Dispare. Directorul flecărește. Destinat vorbește puțin, bea puțin, nu fumează, nu râde, ascultă politicos. Celălalt se învârte în jurul ceainicului, vorbește despre biliard timp de zece minute, apoi despre vânătoarea de potârnichi, bridge, havane și, în sfârșit, gastronomie franceză. Au trecut deja trei sferturi de oră de când a venit. Se pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe care l-a făcut Matziev după ce a sosit în orășelul nostru a fost să-și pună ordonanța să-i aducă un fonograf. Îl vedeai petrecând ore întregi la fereastra camerei sale, deschisă în ciuda frigului care nu se mai îmblânzea, fumând trabucuri subțiri ca niște șireturi și punând în funcțiune la fiecare cinci minute aparatul cel zgomotos. Asculta tot timpul același cântec, cu un refren foarte cunoscut, la modă cu câțiva ani în urmă, când încă mai credeam că lumea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
e de ajuns să ne spunem că suntem fericiți ca să fim cu adevărat: Caroline, pune-ți pantofiorii verzi... Pantofiorii tăi cei verzi... De douăzeci, de o sută de ori pe zi, Caroline își punea încălțările ei micuțe în vreme ce colonelul își fuma cu un aer elegant, cu o mână moale și inele pe fiecare deget, trabucurile fetide, iar ochii săi negri alunecau pe acoperișurile din jur. Păstrez și astăzi în minte cântecul acela și scrâșnetul dinților. Când auzeam cântecul colonelului - încă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
hârleț... Vaca! Ești sigur că a crăpat? — Sigur. Cu atât mai bine! Dacă iadul există, probabil că acolo se află! Sper că a avut timp să-și vadă moartea și că a suferit câteva ore... Și celălalt, împuțitul ăla care fuma trabuc a murit? — Nu știu nimic despre el. Poate că a murit. Sau poate că nu. Josăphine și cu mine am rămas multă vreme așa, cercetând împreună urzelile vieților noastre. Vorbind astfel despre clipele de demult, ne iluzionam că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Uneori, atârnă de un fir, uneori de un braț. Războiul este lumea întoarsă cu fundul în sus: ajunge să facă dintr-un schilod cel mai fericit om. Se numea LĂon Castrie soldatul acela. Era din Morvan. M-a făcut să fumez o grămadă de țigări. M-a copleșit cu atâtea cuvinte și aveam mare nevoie de asta. Nu mi-a pus nici o întrebare. Nici măcar nu-mi cerea să fac conversație. O întreținea singur, cu brațul lui pierdut. În momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
singur. Îmi spuse că fusese salvat. Apoi îmi întinse și el o țigară. Semn rău, cunoșteam bine acele țigări, pe care le dădeam câteodată eu însumi unor tineri care știam că nu vor mai fi mult timp vii sau liberi. Fumarăm fără să ne mai spunem nimic. Și, în timp ce sufla fumul, privindu-mă în ochi, șopti: — Ea a pierdut mult sânge... Propoziția rămase atârnată în aer precum fumul țigărilor noastre. Nu ajunse la capăt, nici nu se opri. Iar sângele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]