15,687 matches
-
subțire-subțire, se îndoia, nu se rupea și ustura. Parcă era dascălul nostru (ah! și ăla, egiptean afurisit!). Auzi: una-două, cu nuiaua. Și-i mai învăța și pe părinți parcă părinții au vreodată nevoie să fie învățați: "urechea școlarului e pe fundul lui: dacă nu-i bătut, nu ascultă"15. Parcă așa, tare mai ascultam. Ei, da, de mama ascultam. Da' nu fiindcă mă pocnea (își făcuse un obicei din asta, de parcă alți frați n-aș mai fi avut! Numai și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
doi nu m-ar fi luat și din toate ieșea un scandal cu harababură și urlete până la Dumnezeu (ăla de urlam aș fi fost eu, fiindcă m-am plictisit chiar toată ziulica s-o încasez ba peste cap, ba la fund) și mai ales acuma, de când mi-au schimbat și dascălul, sigur că știam ce mă așteaptă (auzi colo: Gamaliel, cică, o să mă învețe să vorbesc! Doar vedeți și voi că vorbesc... cât de cât și lumea înțelege. De-nțeles, înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
copii acolo, în mare... Doar știm cu toții că zeițele mării îi iubesc pe muritori și de asta unii dintre cei plecați pe mare nu se mai întorc, fiindcă se căsătoresc, acolo, cu ele și rămân în palatele de mărgean de pe fundul mării... Poate de asta surâdea uitându-se la mare, de asta o fi așa de bun cu noi, copiii, ba chiar și cu oamenii mari: el zicea că suntem toți copiii unui singur tată, care este în ceruri. Noi îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mâncare, ba chiar să nu-și iasă din malurile ei. Dacă e liberă (doar tu ai spus că ești liber ca marea și ca vântul) dacă e liberă, continuă el, poate să-și aleagă, uite, chiar acuma, alte maluri, iar fundul mării să se facă într-o clipă uscat fiindcă așa vrea ea ! E liberă, nu ?! Mă uitam îngrozit la el. Mă întrebam ce s-ar întâmpla dacă-l aude marea. Pe la noi, marea se răzvrătea de una singură, fără motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
n-ai răbdare, dă-te jos din barcă, du-te înot la mal sau potolește-te și ascultă ! Alege ! ...Aoleu ! am încurcat-o ! Și ce s-a mai încruntat la mine ! Am tăcut mâlc și m-am făcut mic pe fundul bărcii, iar el a continuat: Așa că, fiindcă totul suferea cu omul și murea fără speranță, fără să se mai poată întoarce vreodată acolo, în grădina aceea cu viață fericită și fără de sfârșit, Dumnezeu s-a hotărât să se jertfească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
colibă, lângă foc, iar bătrânul îmi freca mâinile și picioarele: Ei, da' bine că făcuși ochi ! Nu, nu ne-am răsturnat, n-ai căzut în apă, nu te-ai înecat. Când am tras la mal, te-am găsit leșinat pe fundul bărcii. Dar am avut de furcă cu tine: tremurai tot și strângeai așa de tare banca sub care căzuseși, că m-am căznit să-ți descleștez degetele, dar tu nu și nu. Când am reușit să te aduc înăuntru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
din cauza lor mi s-a Întâmplat ce mi s-a Întâmplat și acum trebuie să mă Înțepe toată ziua și să stau cu <furtunurileă astea Înfipte peste tot. Dacă nu-i băgat În gură sau În nas, atunci Îi În fund și tot Îi găsesc ei un loc undeva. Da’ unde mai pui că mi-au pus și <călușă În gură, pentru că am - cum Îi spuneau ei? - ceva cu scrânteala fălcii”... După o vreme, directorul l-a sunat pe profesorul Hliboceanu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
portarul, Înfricoșat, a ridicat mâna pentru a se apăra... În cele din urmă, s-a retras ca un câine pocnit peste bot... ― Așa! Mama voastră de trântori! Tu, care atunci când glonțul secera vieți sau ne schilodea, ai stat ascuns după fundul nevestei, strigi la mine ca la un rândaș? Să Îndrăznești să scoți doar un singur cuvânt și... - a scrâșnit Petrică, În timp ce scotea scântei din privirile umbrite de sprâncenele stufoase și bine Înspicate... Călca apăsat!... Poftește! - a fost răspunsul profesorului la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Numai să nu-l ia cineva la ochi, domnule profesor, și... ― Acest om a făcut războiul cu mine. Știu pe mâna cui mă dau. ― Vă rog să mă iertați, domnule profesor, pentru că am avut Îndoieli. ― Trebuie să umblu și prin fundul beciului, unde șade uitată de nu știu câți ani o damigeană burduhoasă... a lăsat Petrică vorba la jumătate. ― Și cam ce se găsește În ea? - a Întrebat profesorul. ― Este o licoare adusă de pe la Huși, Încă de când trăia tata... ― Eu cred că e
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
scurt care sunt datele de care dispunem noi”. Ofițerul a scos harta și ne-a arătat detaliile terenului din fața noastră. Din cele expuse de el, rezulta că singura cale pe care puteam ajunge În liniile inamicului era o văgăună, pe fundul căreia, cândva, a curs un fir de apă. Inamicul nu-și arătase interesul pentru acea gârlă, care semăna cu un... Cum se cheamă hăurile acelea de prin America? ― Canioane, Petrache - a intervenit Nicu. ― Așa. Crăpătura ceea dintre cele două dealuri
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Tati. Ai curajul „să mă spui lui mami?” ― Dacă tu zici „da”, atunci nu am nici un păcat. Cu alte cuvinte: „Avantti per l-attacooo!” - cum ar fi strigat În timp de război comandantul unei grupe de militari italieni. Și „macaronarul” din fundul tranșeii cică ar fi răspuns: „Che bella voce!”... „Uite la tati. Eu am inima cât un purice, iar mami așteaptă să vadă dacă bănuiala ei este adevărată ca pe o izbăvire, și el... El glumește. Doamne, ce minune de om
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cum se vede, Însă, se pregătește de drum lung. ― De unde ai dedus tu trebușoara asta? ― Ia auzi-l pe domn’ mecanic cum ciocăne În roți. Parcă ar fi foamea În stomacul meu. ― Spune-mi dacă mai ai ceva apă pe fundul canistrei celea. ― Mai este ceva apă. Mai sunt și câteva coji de pâine - mi-a răspuns Drâmbă oftând. ― N-o să vă vină să credeți, dar În starea aceea, cu inima În gât, uitam și de foame și de sete. Peste
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
adu-ți tu aminte de momentul examenului pentru postul de asistent... Ai venit la Iași - tu, țăranul de la Pomârla - jumătate mort de emoții sau mai bine zis de teamă. Și?... Ți-a stat cineva În cale? Doar frumoasa ceea de la fundul căreia nu și luau ochii toți bărbații din comisie a avut cea mai mare notă la lucrarea scrisă. Acolo a contat doar memorarea materiei, buche cu buche. Când Însă a venit momentul adevărului - proba orală - unde Întrebările membrilor comisiei nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cum și-a exprimat acea rugăminte ancestrală adresată de țărani copiilor lor când pleacă În lume: <Să nu ne faci de rușineă! Cât de cuprinzătoare și profundă este această simplă rugăminte a țăranului! El, acolo În lumea lui, dintr-un fund de sat, prin tot ce face se străduiește să-și păstreze demnitatea... Acea stare morală care Îi permite să stea cu fruntea sus În fața oricui!” - s-a trezit gândind Gruia. După ce au stat la masă, el i-a rugat pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
atâta purtare, cu care o pornise la drum. Deodată se porni să sufle un vânt rece de la miază-noapte și începu să plouă. Culae privi în jur, apoi își duse mâinile pâlnie la gură și se apucă să-l cheme, din fundul rărunchilor, pe deadul Vasile. Dar deadul Vasile era prea departe ca să-l audă și să-i vină într-ajutor. Îi răspunse numai ecoul, pe mai multe voci, și un stol de ciori se ridică întunecat dintre crăcile unor salcâmi răzleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
s-a prăpădit de astă iarnă!... zise badea Ivan, uitându-se mirat la vecinul său de casă. Tu nu i-ai spus până acum, mă Mitică?!... În loc de răspuns, Mitică al lui Caloianu plesni din nou caii cu biciul, icnind din fundul rărunchilor: Dii, boalele naibii, diii!... Că parcă nu v-am dat să mâncați ovăz pe ziua de azi!... Deadul Vasile m-a învățat multe cântece..., repetă Culae cu glas liniștit și, potrivindu-și cu băgare de seamă găidulca la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înainte de plecare, Ticu, învârtindu-se de un autocamion, împrumutat de la școala ajutătoare în vecinătatea căreia locuia, reuși să mai salveze câteva piese de mobilier, precum și toate lemnele de foc și toți cărbunii care se mai găseau într-o magazie din fundul curții. Mai mult decât atât nu putuse lua, chiar dacă ar fi venit cu un vagon de cale ferată, pentru simplul motiv că n-ar fi avut unde depozita. În ce-l privea, Stelian acceptase, la stăruințele lui Iorgu, o servietă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
volubil și elocvent cu medicul Gutman, lângă care avusese grijă să se așeze la masă, lămurindu-l cu argumente științifice imbatabile de ce se aflau într-o mare eroare toți acei vorbitori de limbă română care căpătaseră obiceiul de a spune fund în loc de cur, așa cum era corect și firesc și cum o cerea duhul însuși al limbii mioritice. În final, după ce își epuiză toate argumentele, magistral susținute cu un număr enorm de exemple scoase din limba vie a poporului și cu citate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tu ai vrea să-l primim cu casa nearanjată..., se lamenta ea, fără să stea o clipă locului. Că doar n-o fi pașa de la Vidin! bodogănea Ticu, săltând pe umăr covoarele și scoțându-le pe rând la bătătorul din fundul curții. Poate c-o să vrei să-i punem și un covoraș roșu de la poartă și până aici?... De ce vorbești așa? Știi bine ce om gentil e Nando! Nu se cade să fii nepoliticos!... i-o întorcea vexată Mafalda. 2 Nando
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în aer ca un băț. În biroul vicepreședintelui se făcu tăcere și atunci Podoleanu, profitând de ocazie, îl recomandă pe Stelian, cu vorbe măgulitoare, celorlalți, deși toți cei prezenți acolo îl cunoșteau cât se poate de bine. Casapu râgâi din fundul rărunchilor și fu de părere că era bine că un fost chiabur și dușman de clasă se hotărâse să-și pună experiența și priceperea în slujba comerțului cooperatist, apoi se aplecă deasupra hârtiilor de pe birou și începu să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gospodărie. Se urcă mai întâi pe acoperișul casei, ca să curețe de funingine coșurile cu o prăjină meșterită dintr-o creangă lungă de salcâm, făcu și o scară nouă, tăie cu ferăstrăul niște lemne, repară niște uluci rupte de la gardul din fundul curții și îi propuse lui Stelian să înlocuiască împreună cartonul asfaltat de pe chioșc cu foi de tablă. Mulțumit că, măcar pentru o vreme, nu mai era singur, Stelian îi aduse într-o zi norei sale, de la cooperativă, câțiva metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
precum și procesul-verbal care urma să fie semnat. Ghiță Marangoci, care asistase tot mai apatic la ultimele verificări de gestiune, mirosind a transpirație și a trăscău de prune, văzând că Stelian terminase cu lucrul, se săltă de pe scaun și sughiță din fundul rărunchilor: Domn șef..., mormăi el umil și jalnic, domn șef... m-ai nenorocit!... Noi, Ghiță, să știi că nu ne-am făcut decât datoria aici și nimic altceva! îi explică cu îngăduință Stelian, folosind pluralul modestiei, și ridicând tocul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
noastră, tovarășe pensionar! îl preveni Ilici Vasile, cu un glas schimbat, dur și șuierător, fără bonomia complezentă și aparent naivă pe care o afișase mai devreme. Nu vă jucați cu noi!... Răbdarea și bunăvoință noastră nu sunt un sac fără fund!... Noi v-am avansat o propunere foarte rezonabilă. Mai gândiți-vă, îl povățui secretarul Girolteanu , rostindu-și vorbele afabil și binevoitor, ca să păstreze aparențele. Pe când spunea aceste lucruri, ușa cabinetului se deschise din nou, dar cel intrat nu era Fane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
glas vibrant și cu ochii închiși: Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei 'nălțam visători la steaua Singurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Până-m fund băui voluptatea morții Neîndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i, Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet. Pe-al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dracului? întrebă retoric un student bondoc și mustăcios, purtând pe scăfârlie o șapcă de elev cu cozorocul întors la spate. Și mămăliga frige, mă! îi replică un alt student, deșirat și glumeț, care se apucă apoi să-i zică din fundul bojocilor o veche doină de haiducie din colecția lui G. Dem Teodorescu. Nelu Ianolide, care era și el pe-acolo, îl completă, spunând că românii aveau tradiția pandurilor lui Tudor Vladimirescu și a răscoalei de la 1907. Unul dintre vigilenții aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]