3,503 matches
-
o secundă singuri... Nu plec nicăieri ! zic mânioasă. După cum vezi, beau o cafea cu părinții mei. — Te rog. Se așază la masa de alături. Vreau să-ți explic. Să-mi cer scuze. Nu ai ce să-mi explici. Mă uit furioasă spre mama și tata. Faceți-vă că nu e aici. Vedeți-vă de ale voastre liniștiți. Se lasă tăcerea. Mama și cu tata schimbă Între ei priviri de control și o văd pe mama că spune ceva pe mutește. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lui Jack. Nu te uita la el ! murmur. Și... tată ? nu mă las, ridicând vocea. Cum te-mpaci cu golful ? — Și eu... tot bine, spune tata bățos. — Unde jucați ? Întreabă Jack politicos. — Te-a Întrebat cineva ceva ? țip, Întorcându-mă furioasă pe scaun. Urmează câteva clipe de tăcere. — Vai ! spune mama brusc, cu o voce de actriță de mâna a paișpea. Ia uite ce târziu s-a făcut! Am Întârziat la... la... expoziția de sculptură. Poftim ? — Îmi pare foarte bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mișto... — Emma, Îmi pare rău... — Le-ai spus ce greutate am ! Ridic glasul până devine un țipăt. Și nici măcar nu le-ai spus adevărul ! — Emma, Îmi pare sincer rău... Nu mă-ncălzește cu nimic că-ți pare rău ! Mă răsucesc furioasă și-l privesc drept În ochi. Mi-ai distrus viața ! — Ți-am distrus viața ? Mă privește mirat. Vrei să-mi spui că viața ta e acum distrusă ? Că e chiar așa o nenorocire ca lumea să cunoască adevărul despre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rachetă. Crezi că secretele mele sunt mai puțin importante decât ale tale ? Crezi că faptul că mi le-ai strigat În gura mare pe un post de televiziune e mai puțin jignitor, dacă-mi spui asta ? Tremur din tot corpul, furioasă și dezamăgită. Bănuiesc că asta are de-a face cu faptul că tu ești un om megaimportant, iar eu... cum ai zis că sunt, Jack ? Lacrimile Îmi Încețoșează privirea. „O fată-care-n-are-nimic-special.“ O fată obișnuită, care-n-are-nimic-special! Jack se crispează și văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la mine absent, după care se Îndepărtează, dispărând În mulțime. Am rămas singură În colț. Fuck. După ceea ce mie mi se pare că este o eternitate, mă Întorc, cât de jemanfișistă pot. Jack e În același loc, așteptând. Îl privesc furioasă, cu fiori cumpliți de jenă În tot corpul. Dacă râde de mine... Dar nu râde. — Emma... Se apropie până ajunge la un metru de mine și mă privește extrem de sincer. M-am tot gândit la ce mi-ai zis. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ce căutam În Scoția. Vorbele lui mă lovesc drept În moalele capului, lucru pe care mă străduiesc din greu să-l ascund. — Nu mă interesează absolut deloc ce căutai În Scoția ! reușesc să Îngaim. Îmi smulg brațul din Încleștarea lui furioasă și pornesc În fugă spre mulțime, croindu-mi loc cu greu prin marea de avocați care vorbesc la mobile. — Emma, vreau neapărat să-ți spun. Jack m-a ajuns din urmă. Chiar vreau să-ți spun. Ei bine, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Connor ridică vocea, agitat. Fiindcă, dacă o spui doar așa, de politețe, atunci... — Connor, nu o spun doar așa, de politețe ! Care e problema ta ? — Problema mea e că nu te cred. — Nu mă crezi ? Tipa pare de-a dreptul furioasă. Și de ce naiba nu mă crezi ? Brusc, sunt cuprinsă de remușcări. E numai și numai vina mea. Nu e destul că mi-am distrus relația, acum le-am mai distrus-o și pe a lor. Trebuie neapărat să fac ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ar putea să dureze ceva, având în vedere că sunt înnebunitor de ocupați. La urma urmei, e vorba doar de afaceri. E doar o afacere. E doar afacerea pe care mă chinui s‑o prind de... — Ah... oprește‑te! zic furioasă. Oprește‑te. Du‑te la întâlnirea aia idioată. — Ești sigură? zice Luke, acoperind telefonul cu mâna. Absolut sigură? — Foarte, zic, ridicând posomorâtă din umeri. Dacă e chiar atât de importantă... — E foarte importantă, spune Luke și se uită în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și eu sunt celibatară?“ Ce sunt astea, versurile unei melodii pop? — Vorbeam despre tine! Și despre faptul că le‑a ai spus tuturor că ești celibatar. Așa am făcut? zice Luke, părând amuzat. Când am făcut asta? — În Tatler! spun furioasă. Luna asta! Înșfac revista și o deschid la articol. „Cei mai influenți bărbați ai Marii Britanii. Numărul 34, Luke Brandon.“ — Pentru numele lui Dumnezeu, exclamă Luke. Despre asta e vorba? Despre asta, da! exclam. Despre asta! Și scrie că ești celibatar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu zâmbetele tale. Știu ce vrei să faci. Și poți s‑o lași baltă, auzi? N‑am de gând să las ca nunta fetei mele să fie distrusă de o psihopată deranjată la cap. Nu sunt deranjată la cap! strig furioasă. Și nu am de gând să distrug nimic! Nu‑mi place de Tom! Am un prieten! — Da, zice, încrucișându‑și brațele. Faimosul prieten. E aici? Nu, nu e, spun, și mă înfiorez când îi văd expresia de pe față. Dar tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Wunsch și îi zâmbesc scurt, dar el pare să nu mă remarce. Parcă am devenit brusc invizibilă. Hai, că e ridicol. Trebuie să fie un loc unde să‑l pot lăsa. — Ser‑veș‑te‑mân‑ca‑rea! șuieră o voce furioasă în spatele meu, și tresar speriată. — OK! răspund, ușor buimacă. OK, am s‑o servesc! Pentru numele lui Dumnezeu. E probabil mai simplu s‑o servesc. Așa măcar scap de ea și pot să mă așez. Mă apropii șovăitoare de cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e somon... iar ăsta e păstrăv... — Rebecca? Capul elegant coafat din fața mea se răsucește și eu tresar speriată. Elinor mă fixează cu ochii ca niște sulițe. Bună ziua, zic stresată. Vreți niște pește? — Pot să știu și eu ce faci? zice furioasă, coborându‑și vocea. — A! Înghit în sec. Păi, am zis să‑i ajut cu... — Eu vreau niște somon afumat, vă rog, zice o femeie cu jachetă aurie. Aveți și sos franțuzesc fără grăsime? — Ăă... păi, știți, eu nu sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ușor naivă. Asta dacă vrei să fii extrem de blândă cu tine. — OK, bine, am fost naivă! Dar n‑am făcut nici o crimă... — Deci tu crezi că să arunci în aer o șansă enormă nu e o crimă, nu? zice Luke furios. Fiindcă, în ceea ce mă privește... Clatină din cap. Isuse, Becky! Amândoi aveam totul. Aveam New Yorkul la degetul mic. Mâna i se strânge în pumn. Și uite la noi acum. Și toate astea numai din cauză că tu ești atât de obsedată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
corpul. Știu ce ai făcut de la Michael. Cum ai prins‑o pe Alicia. Cum l‑ai avertizat, cum ai descoperit totul. Clatină din cap. Habar n‑am avut. Dumnezeule, fără tine, Becky... N‑ar fi trebuit să‑ți spună, murmur furioasă. I‑am zis să nu‑ți spună. Mi‑a promis. — Ei, bine, mi‑a zis! Și acum... Luke se oprește. Și acum nu știu ce să‑ți spun, zice mai încet. „Mulțumesc“ e mult prea puțin. Ne uităm unul la altul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
oricunde, pe scaun, pe canapea, pe jos, sau lângă fereastră, pe un hol sau, uneori, pur și simplu în picioare, în mijlocul camerei, ca și cum am fi fost pe scenă. 8 Iulie 1937. Un tren șuieră prelung prin noapte ca un dragon furios. Se îndreaptă spre provincia Shanxi din nord-vestul țării. E un teritoriu al forțelor de gherilă - centrul teritorial al Partidului Comunist și al Armatei Roșii a lui. Lan Ping are douăzeci și trei de ani. E în tren. Starea șinelor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
spune că a văzut mai mult de-atât. O vedea înăuntrul plasei pentru țânțari a tânărului său general. În timpul acelor zile, pieptul i se umfla. Durerea îndepărta de acolo orice altceva. * Într-o noapte cu vânt puternic, bătând în rafale furioase, iubitul meu își face apariția la mine-n prag. Îi spun că m-am hotărât să nu-l mai văd niciodată. Te rog să nu mai vii, îi zic. El e tăcut. După un timp, mă roagă să fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
jignesc În bloc. Dar cel puțin i-am avertizat: „Fiți atenți”, le-am spus, „ar fi o curată nenorocire dacă sfârșiți prin a rupe până la urmă fermoarul valizei!”.Parcă aș fi avut gura blestemată! Peste nici zece minute, aud șoapte furioase. Când am Întors capul, s-a făcut deodată liniște: fiecare Încerca să se retragă cât mai discret de lângă valiza mea. Îi rupseseră Într-adevăr fermoarul și numai Cel de Sus ar mai fi fost În stare să spună ce apucaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
al tunicii de gală brodat cu frunzulițe de aur: „Oh, dragă conte! Îmi pare sincer rău, dar cred că informatorii dumneavoastră v-au băgat într-un mare rahat”. În noile condiții, Ledoulx se temea și pentru poziția lui. Un Napoleon furios, exasperat, putea să nu mai țină cont de nimic. Se și vedea înlocuit cu cine știe ce alt favorit de moment. Trebuia să cântărească bine fiecare cuvânt al raportului. Toate acele ghirlande și covoare atârnate la ferestre, toate făcliile și tombacurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să fie eliminat din partida istoriei. ― Excelență, îmi cer scuze dacă vorbele unui valet nepriceput într-ale diplomației... ― Caută o trăsură! Acum, imediat! Hai, repede! Julien era ușor derutat de această victorie nesperată. După ce asudase toată dimineața umblând de colo-colo, furios și țâfnos, contele își freca acum mâinile extrem de mulțumit. Ba, mai mult, dorea să revină imediat acasă. Valetul ridică din umeri. Bine că i-am urnit totuși mintea aia înceată spre cap! Bichon intră în cabinetul consular cu coada între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Rusoaică! - Nu Rusoaică - bolșevică, bolșevicule!, râde jandarmul. - Ai căutat-o bine? Nu era Ucraineancă de-a ta, hoholule? - Pentru mine nu există nici Ruși, nici Ucraineni... - Ce spui tu, străine!? Ofițerul izbucnește În râs. Grabenko se uită la el, Încruntat, furios și În același timp, umil. - Nu te jura, te cred, te cred!, continuă tata. Pentru cizmele cu care ți-ai Încălțat capul, oamenii se Împart, curat, În bolșevici și antibolșevici - cale de mijloc nu există! - Vezi c-ai Învățat lecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trebui să afle cu siguranță, pentru că acesta era un mod îngrozitor și supărător de a se simți. Această stare de lucruri era de nesuportat. Uite cum ajunsese, nu mai era fata puternică de altădată și era lipsită de orice consolare. Furioasă dintr-odată, începu din nou să plângă în hohote. Și, în timp ce plângea din pricina băiatului de la Hungry Hop, era îngrozită la gândul că propria-i minte putuse să creeze o asemenea cușcă, tânjind după libertatea vieții ei de dinainte, dorindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o să avem grijă ca totul să fie mai sigur imediat. Ammaji se afla dedesubt cu un morman de pietre și o praștie făcută dintr-o ramură și o bucată de elastic negru. În timp ce ea lansa pietricelele, ținând la distanță maimuțele furioase, ședința foto se derulă conform instrucțiunilor domnului Chawla. Sampath dorise să pozeze cum se cuvenea, cu un zâmbet drăguț și eventual cu un braț încolăcit ca din întâmplare în jurul unei crengi. Numai că tatăl său nul lăsase să facă așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu sticla cu ulei de păr? îl întrebară ele pe Hungry Hop, ale cărui bucle unse frumos și parfumate îl demascau ca fiind ultimul utilizator al produsului. Erau grozav de supărate. La vederea umflăturii de pe falca lui deveniră și mai furioase. Fără-ndoială, alunecase când făcea baie și se lovise. Fratele lor cel demn de milă, care le pierduse uleiul de păr, care mereu era rănit sau se rănea singur. La început, fuseseră răbdătoare și pline de compasiune, dar. în definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
atent la ceea ce spunea. Sub copacul lui se constituiseră două tabere de adepți fervenți: una dintre ele era absolut convinsă că maimuțele trebuiau eliminate pentru a-l salva pe Baba al Maimuțelor și atmosfera de sacralitate a mănăstirii; cealaltă era furioasă că aceste animale sacre vor fi astfel umilite și alungate din căminul lor de drept. Liniile de bătălie fuseseră trasate și toți cei care aveau vreo legătură, chiar și întâmplătoare, cu disputa, se simțiseră obligați să se implice și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
său inteligent. Dar de îndată ce deschise gura, că mulțimea începu să zbiere foarte tare la fereastră. Cum era să vorbească el cu toți prostănacii ăia din sat adunați buluc în jurul lui? — Ce fel de armată avem în țara asta? strigară vocile furioase. E plină de idioți. Să tragă cu pușca din oră-n oră! N-o să îngăduim așa ceva. Fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte... Măcar ați... se bâlbâi brigadierul în chip de răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]