99,031 matches
-
sferelor, dar și această muzică s-a scurs prin palmele găurite-n mijloc, ca două fețe separat ale unui singur disc. 22. Timpul însuși s-a scurs prin găurile din palme, fără a-i vindeca rănile. 23. ŤCe clepsidră desăvârșităť, gândi el când ultimele linii și trăsături scurse din palme s-au adunat într-o altă dimensiune, formând aceeași palmă (...) 30. A luat într-o mână nisip și nisipul i s-a scurs prin gaura din palmă în altă dimensiune. A
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
de spus despre furtul ordinar pe care l-a făcut Laignel-Lavastine din cărțile și din articolele mele. Iar în 2003 le-am replicat fiicei lui Ionescu și cavalerului ei servant, care au încercat un asasinat moral asupra mea. M-am gîndit că eu nu sînt ciobanul din Miorița, să stau țeapănă și plină de dignitate cînd cineva - fie chiar fiica lui Eugen Ionescu - încearcă să mă omoare, și că e cazul să mă apăr. Pentru că am dreptate și pentru că în spațiul
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
la școala de balet, cea mai complexă și împlinită relație din acest spectacol. Fără fisură. Absolut tulburătoare. Amestecul de fragilități, de inocențe, exultul sentimentelor, neviciate de intervenția celor de dinafara cuplului, scena îndrăgostirii, a seducției sînt momente la care mă gîndesc. Și care mă emoționează. Este o oarecare distanță, însă, între performanța lor, a lui Răzvan Mazilu și cea actoricească. Recuperează cu adevărat Marius Stănescu, pe măsură ce personajul său, lordul Henry Wotton, îmbătrînește. Restul aparițiilor, episodice, sînt, unele, corecte, tehnice, altele, vagi
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
fugitiv termenul de Ťhipermodernismť. Ce se înțelege prin Ťhipermodernismť ? - Am mai vorbit despre acest Ťismť suprem și nu aș vrea să las impresia că mă obsedează. Cuvîntul se vehicula și înainte să fi luat eu drumul spre Occident. Dacă mă gîndesc bine, cred că deja tăiam cu această ață firavă mămăliga în patru în discuțiile cu viitorii cenacliști de luni, care gravitau la început prin preajma revistei Amfiteatru unde eram eu slujbaș. Și cred că eram și eu entuziasmat îndeobște de latura
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
sînd ca și inexistenți. Dar nimeni nu poate explica vivacitatea cu care se trasmite, din generație în generație, această fervoare păguboasă, această perdantă, din punct de vedere al Succesului cu majusculă, opțiune de viață. Iar ridicolul e dublu, dacă ne gîndim că nici succesul nu te poate face mare poet dacă nu ești. De asemenea,nici cititorul avizat, nici criticul cel mai perspicace, nici premiile cele mai rîvnite, nici statuile cele mai desăvîrșite care pot să-i fixeze profilul nu-i
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
declara în Prefață coordonatorii volumului, intenția autorilor a fost de a oferi lectorilor italieni nu o dezbatere sau o polemică asupra corectitudinii și relevantei anumitor teorii istoriografice, ci o perspectivă asupra României contemporane prin înțelegerea trecutului sau. Această a fost gândită că o succesiune a celor mai importante etape din istoria românilor, de la "moștenirea Antichității" (capitol scris de Alexandru Vulpe) la perioada postbelică și cea "de tranziție" (autor: Florin Constantiniu). În ordine, cititorul italian ia cunoștință despre romanitatea orientala în mileniul
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
limbajul lui Nikolski, Drăghici și Postelnicu, ale căror "controale" făceau să vorbească și pietrele, înseamnă că ne-am ars. Ce ne-o fi pregătind sfielnica blondă la treizeci de ani? Dar la patruzeci? La senectutea dumisale nici nu mă mai gândesc " mi-e suficientă cea a lui Răzvan Theodorescu. Așa cum Daciana ar fi putut deveni o gospodină drăgălașă, și dl Theodorescu ar fi putut să rămână în amintirea noastră prin protestul împotriva dărâmării bisericilor de către Ceaușescu. Din păcate, lucrurile au mers
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
scoase un" Cerule iubite, fă să se mărite" Adevărul este că de când o părăsise Vântuleț, devenise melancolică. Buna ei doctoriță, pe care o vizita uneori, pretindea chiar că ar fi făcut un fel de depresiune de casnică abandonată" Se mai gândi apoi cum trebuie să fi fost în Grecia" Asta o făcu să sară deodată pe o floare de romaniță orbitor bătută de soare și care se clătină sub ea un timp - un timp de gărgăriță - de tăria aterizării. Nu trecură
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
harnic. Acest lucru are o dublă semnificație: onorariul și gloria i-au însoțit productul, primând ordinul ideal. Cuvântul lui circulă în libertate, lipsit de diletantism stimabil, de platitudini". Ce fel de ediție poate ieși cu un asemenea mod de a gândi? Una de un diletantism jenant! Cine sunt îngrijitorii acestei noi ediții Rebreanu? Ilderim Rebreanu e fiul lui Tiberiu Rebreanu, cel mai mic dintre frații lui Liviu. E moștenitorul drepturilor de autor, cu veleități de istoric literar în volumul Minciuna și
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
curiozitate de arhivar prăfuit, fără orizont: jumătate de editor călare pe jumătate de istoric literar chior. Ediția Rebreanu alcătuită de Mircea Coloșenco și Ilderim Rebreanu e un mare pas înapoi față de ediția Gheran. Lipsită de profesionalism, e cel mai rău gândită dintre toate volumele apărute în colecția "Opere fundamentale". Originalitatea ei e diletantismul, deloc stimabil. Fără a aduce vreun beneficiu de studiu și cercetare, editorii par a spune: "merge și așa", promovând principiul minimului efort. Numai onorariul le-a însoțit "productul
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
se înțeleagă că marele poet romantic Eminescu ar fi avut și mai multe merite în ochii posterității comuniste (el care luase deja în brațe cauza proletară!) dacă nu s-ar fi lăsat influențat de pesimismul lui Schopenhauer. Deci trebuia să gîndești "pozitiv", cum spun astăzi managerii randamentului economic. Iar pe atunci ți se oferea o rețetă simplă: să frecventezi bibliografia lăsată de troica optimismului internațional: Marx, Engels, lenin - un DTT ce distrugea vermina sentimentelor slabe. Simplu și totuși nu, fiindcă tocmai
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
Adrian Păunescu! Priviți-l: Parcă-i Ben-Ardun după ce a rămas fără El-Zorab, sau un beduin părăsit de cămilă în deșertul arab... Vedeți ? Doar i-am rostit numele și deja vorbesc în versuri, încât mă și simt imediat în "lumea ce gândește-n basme și vorbește-n Parlament...". Mare minune! Apoi, doamne trăznește, domnii mei, de nu mi-oi face rost de-un Pegas de pe vreun imaș hunedorean și bard mă fac! Poate chiar senator - mă mai gândesc... Că eu, Păunescu de-
Zborșirea domnului senator Păunescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12437_a_13762]
-
imediat în "lumea ce gândește-n basme și vorbește-n Parlament...". Mare minune! Apoi, doamne trăznește, domnii mei, de nu mi-oi face rost de-un Pegas de pe vreun imaș hunedorean și bard mă fac! Poate chiar senator - mă mai gândesc... Că eu, Păunescu de-aș fi, Pe Nicolau l-aș surghiuni Si l-aș deporta în zona Bârca, Să-mi ducă operele cu cârca, Iar acolo, pe acest recalcitrant Valentin Nicolau, l-aș obliga să-mi traducă în cuneiformă poemele
Zborșirea domnului senator Păunescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12437_a_13762]
-
primite în timpul emisiunii, sutele de e-mail-uri zilnice, scrisorile venite prin poștă îl pun pe jurnalist în contact cu tot felul de oameni și probleme. Încearcă să le ghicească emoția, speranța pusă în acest demers, adesea disperat, modul lor de a gîndi și de a reacționa. Se pune în pielea lor, asemenea prozatorului care își asumă, pe rînd trăsăturile de caracter și destinele tuturor personajelor sale. Atîta doar că în cazul lui Robert Turcescu nu este vorba de ficțiune. Are de-a
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
jur și de sine, pînă la pierderea noțiunii de ,acasă" (vezi pp. 96-98). Deși este încă foarte tînăr, Robert Turcescu este pe deplin maturizat ca om și ca jurnalist. Crezul său profesional este unul care ar trebui să dea de gîndit multora dintre colegii săi de breaslă, fie ei tineri sau mai puțin tineri: ,Meseria aceasta înseamnă puterea de a spune nu, chiar cu riscul pierderii funcției sau a locului de muncă. Și nu mă refer la acte de insubordonare pe
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
căutat Ramuri, serie nouă, lunar craiovean, nr. pe iulie-august 2004, 32 de pagini, 10.000 lei" l în fine, un ultim cuvânt. în perimetrul secțiunii de aur, genunchii femeii ce stă dezolată pe trepte, acoperindu-și fața cu mâinile, și gândindu-se la ceva ce o face să reziste în sine-și. Un exemplar de revistă frumos în toate ale sale, în limpezimea căruia se poate zăbovi cu folos, cu plăcerea profundă și puterea magnifică a unei recunoașteri, a unei întoarceri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
e la mintea cocoșului. Când unul dintre liderii "istorici", Victor Ciorbea, a ajuns prim-ministru, s-a văzut în ce consta competența sa: în deruta somnoroasă a unui individ obișnuit să contreze conducerile fabricilor, care acum se vedea silit să gândească legi și proiecte pentru funcționarea societății. Omenește, e de înțeles: fascinați de ceea ce văzuseră în cadrul negocierilor, ajunseseră să-și dorească viața de lux a guvernanților: secretare apetisante, birouri păzite de bodyguarzi, covoare moi, mobilă stil, mașini de lux și, evident
Tradarea pe bază de cotizație by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12461_a_13786]
-
Dar chiar dacă nu ne-am pune astfel de întrebări, experiența lecturii rămâne inconsistentă. Finalul " altfel, imprevizibil " este, cu tot sictirul auctorial, gratuit: "O explicație pe potriva înțelegerii tale: a fost o modă, gata, a trecut." sau "N-am chef să mă gândesc la asta. Important este că am încheiat. Nu contează de ce." Cartea e neterminată! Dragoș este infinit mai inteligent decât Yo, naratorul... Pizdețelor, dar nu și mai convingător. Diferența vine bineînțeles din motivație. Yo este un posibil personaj cam idiot dintr-
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
o singură variantă a portretului, ci, întotdeuna, o adevărată iradiere, este de presupus că visul unei alte ordini nu este atît o deplasare directă, cît o multiplă aspirație, un proces care implică un parcurs cu nenumărate ipostaze. Că pictorul se gîndea însistent la resurecția spirituală ca la o compensație ultimă față de precaritatea existenței noastre materiale, poate fi lesne descifrat într-una din lucrările sale tîrzii în care se proiectează pe sine însuși pe catafalc, iar, într-un plan secund, în plină
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
tînăr timid - personajul lui Vlad Zamfirescu, distribuit surprinzător în acest rol - plin de complexe și de prejudecăți, sărăcuț, grăsuț, ponosit, neexersat în relația cu femeile, ridicol în felul de a vorbi, de a se îmbrăca, de a rîde, de a gîndi, un student sărăcuț angajat portar la un muzeu întîlnește o tînără - personajul interpretat de Mihaela Sîrbu - chiar în timpul exercițiului funcțiunii. Emancipată, misterioasă, sexy, provocatoare, plină de imaginație, nonconformistă, studentă în ultimul an la Arte Plastice. Revoltată de perfecțiunea unei sculpturi
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
mai mult decât pictură și nu o pictură de calitate sau chiar dacă ar fi, nu mă atrage. I-am privit însă pe ceilalți vizitatori pipăind lemnul, mirându-se de forme, accentuând discuția pe stilul clasic sau bizantin și m-am gândit că baza motivației actului de a cumpăra aceste obiecte stă în credință mai mult decât în estetică. Și n-am vrut să mă mai gândesc la caricaturile țăranilor, la cele din ceramică sau la cele pictate pentru a nu confunda
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
lemnul, mirându-se de forme, accentuând discuția pe stilul clasic sau bizantin și m-am gândit că baza motivației actului de a cumpăra aceste obiecte stă în credință mai mult decât în estetică. Și n-am vrut să mă mai gândesc la caricaturile țăranilor, la cele din ceramică sau la cele pictate pentru a nu confunda motivația artei cu arta motivată, care nu înseamnă întotdeauna același lucru. Expoziție de fotografie Expoziția de fotografie a lui Eugen Rădescu din incinta MLR este
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
Ședința de excludere din partid a lui Al. Jar (fost membru al Rezistenței franceze, a cărui soție, Olga Bancic fusese decapitată de naziști) este relatată cu o simplitate dezarmantă: "Nu aveam nici o îndoială că era un comunist cinstit, m-am gîndit să mă abțin de la vot, dar, din lașitate, n-am făcut-o și astfel Jar a fost exclus din partid în unanimitate" (p. 50). După 1954, viața Ninei Cassian se derulează pe aceleași coordonate din volumul precedent: munca la poeme
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
străbătut temeinic și riguros de scriitor, departe de interviuri, de gălăgia gloriei, în profunzimea cuvintelor și a tăcerilor, a căutărilor. " Cuvintele, cine le-a iubit mai mult ca el? Au fost companionii lui, singura lui susținere.", spunea, cîndva, Cioran. Mă gîndesc ce alchimie desăvîrșită este în piesa Așteptîndu-l pe Godot, ce univers adînc și fabulos care își este suficient. Cu toate angoasele, spusele și nespusele, cu fraze rostite pe jumătate, cu fraze scurte, foarte scurte, tăioase, aruncate într-un schimb dur
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
acustică destul de proastă, cred că a fost, cîndva, cinematograf, a suferit o modificare, la acest spectacol, care a îmblînzit-o. Care i-a ameliorat dimensiunile, hăul, care a încălzit-o. Regizorul și scenograful Dragoș Buhagiar au revenit aici împreună. Și au gîndit împreună, pentru montarea lor, nu doar spațiul scenei, strict, ci întreg locul. Ca pe unul adevărat, palpabil, care naște și ține atmosfera dintre cei doi, care îi însoțește, care face parte din povestea lor, din dialogul lor, din relația lor
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]