2,160 matches
-
e destul de puternic, ca și surpriza de a descoperi în elementele combinației o intenție ironică. Cuvîntul ninjalău, apărut în ultima vreme în limbajul tinerilor, cu destule înregistrări pe internet, a ajuns și în paginile ziarelor, în legătură cu un film recent: "o gașcă de ninjalăi călătoreau intergalactic" (Cotidianul, 20.05.2007); "de-aici încolo povestea despre îngerii negri, Ťninjalăiiť care răpesc copii pe care-i duc în păduri și-i învață arte marțiale, funcționează în stilul clasic al legendelor urbane" (România liberă, 21
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
se îngustează. Visele li se colorează și viitorul li se întunecă. Rămân, deci, într-un soi de limb de unde nu le mai scoate, cofraje cu vagi trăsături de femeie, decât rutina săvârșită, metodic, pentru ceilalți. Angajatori antipatici, colegi băieți de gașcă, intruzivi și inoportuni, părinți care nu bănuiesc decât întâlniri amoroase acolo unde, de fapt, se naște o scriitoare, profesori care predau idealismul și practică parvenirea, schițe după natură, într-o lume în care fiecare se descurcă cum poate. Însă - efect
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
decît fițele, că ele te fac mare și tare. Dacă ești dirijor bun, te mănîncă orchestra mediocră. Dacă ești arhitect bun, te compromit colegii care contruiesc ororile pe care le dictează teșcherelele doldora. Dacă ești scriitor bun, te neagă vreo gașcă de închipuiți. Dacă ești actor bun, vine cineva și spune că nu faci mai nimic, apari odată două ore pe scenă, și cu asta, cam basta. Pentru ce ar mai fi nevoie de pregătire, de școală, de studii serioase, de
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
găsit, să-l încolăcești cu picioarele după gât, în piscină, până se învinețește puțin, că dimineața apa-i rece, dar e lumina bună pentru shooting, ca să apari în Click? Adevărul le spune adevărul lui Ponta și Antonescu: deși încrederea în gașca lui Băsescu s-a prăbușit, conform INSOMAR, nu e momentul să pună la rece șampania. Doar 18 la sută dintre români susțin un guvern PSD și 10 procente unul PNL. Practic, românii refuză actuala clasă politică. Dane, intră la încălzire
Ziare, la zi: Simona Sensual se ocupă cu pedofilia în Click () [Corola-journal/Journalistic/27981_a_29306]
-
infatuat, reclamagiu și prezumțios sub aere de modestie, era din ce în ce încredințat că așa-zisa lui dezinteresare e numai o formă perversă de parvenitism. Articolul apărut în revista străină și comentat strident în Universul dovedea că Ioanide avea gașca lui. (Adevărul era totuși că până în acel moment Ioanide n-avea habar de articol, pentru că nu citea ziarele, iar despre revistă, pe care n-o primise, nu-i pomenise nimeni o iotă, ca printr-o înțelegere spontană și tacită.) Apoi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
permanent cu autoritățile administrației publice locale și oferă servicii de consiliere, chiar și agresorilor, cu sprijinul primăriei comunale am reușit să-l aducem de mai multe ori aici și pe Marin, dornic de a fi consiliat. Aflasem între timp că ,,gașca” din Lunca a fost destrămată, după ce ,,prietenii de pahar” ai lui Marin au ajuns la închisoare; mai mult, acesta devenise salariat al primăriei la paza comunală, unde își executa serviciul cu conștiinciozitate. De fiecare dată când se întorcea de la consiliere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
acum sus. E odios. Acum mergem la cafeneaua de la parter. Arătă cu degetul spre o draperie roșie și groasă despre care Lanark crezuse că acoperă ușa spre cinema. O trase ușor la o parte spunîndu-i: Hai, vino cu noi. Toată gașca e aici. Dincolo de draperie era beznă deplină. Dar nu-i nici o lumină aici, observă Lanark. — Este, dar trebuie să dai răgaz ochilor să se obișnuiască. Rima e aici? Gay lăsă draperia să cadă și-i spuse stînjenită: — Nu cred c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rînd în picioare cu excepția blocului negru care rămase cu obstinație jos. Urmă un moment de tăcere, apoi, dincolo de cort se auzi o trompetă și toți se așezară șoptind. Ce rost are toată cuvîntarea asta? zise Odin. E prea marxistă pentru gașca bogaților din corporații și mult prea capitalistă pentru marxiști. — încearcă să facă pe placul tuturor, răspunse Powys. — Și asta nu se poate face decît debitînd platitudini vagi. Semănă cu hunii ăștia - prea inteligent pentru a-și servi propria cauza. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu-și putea aminti de ce. Doctorul era un ins grăbit, melancolic, nebărbierit, îmbrăcat într-un halat murdar. — Ai vreun prieten, bătrîne? îl întrebă el. — Pe vremuri aveam. — Unde putem lua legătura cu ei? — Umblau pe la catedrală. — Ai făcut parte din gașca lui Smollet? — L-am cunoscut pe Ritchie-Smollet și pe Sludden. Ar fi bine să nu-l mai pomenești. Sludden nu mai e deloc popular acum. Dar o să-l găsim pe Smollet. Trebuie să evacuăm locul ăsta. Va urma altă undă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și gazde de furi prețul și calitatea unor lucruri cari nu sunt ale lor. Nu cei amenințați cu pușcăria și carantina de propriul lor șef pot modifica o iotă măcar din ceea ce constituie legământul între țară și Coroană. Nu apetiturile gaștei, pe care d. Ioan Brătianu însuși a declarat în Senat a nu le mai putea sătura, pot să determine direcțiunea de mișcare a unei țări cari a trăit și s-a mișcat de la 1200 și până azi, în timpi pe când
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
era capră putea fi aproape sigur că a scăpat, fiindcă atunci făceau sărituri de pe loc, și mereu se găsea cineva care să sară mai puțin decât el. a se punea atunci capră. Mircea nu era printre cei mai importanți în gașcă. Primii erau Mimi și-apoi Vali, fiindcă erau cei mai mari și ca vârstă, și ca putere. Mimi era frate cu Lumpă, o leșinătură de țigănuș plin de muci pe care-l băteau toți, căci lui Mimi nu-i prea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nevoie. În fața lor, pe bănci, stăteau bătrâni ciudați jucând table, babe ce se uitau la trecători... Mereu câte doi-trei pechinezi se-nvîrteau printre picioare și lătrau la copii ca nebunii. Ploaia-i gonise acum pe toți în blocuri, iar copiii din gașcă, maiouri și pantaloni scurți, doar Jean în bluza lui de iarnă și de vară, mergeau spre menajerie toți grămadă, ținîndu-se după gâturi și ocupând tot trotuarul. Era cam ora douăsprezece, când erau hrănite animalele. Pînă-atunci se jucaseră-n spatele blocului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
foarte tare cu un tigru, că, așezat călare pe umerii lui îmblăniți, ar fi mers încet pe șosea, și toți s-ar aduna să-i aplaude, toți le-ar face cu mâna din balcoane... Ar fi ajuns să conducă el gașca de la bloc, fiindcă tigrul l-ar fi ajutat în orice împrejurare, de pildă dacă vroia să-l bată cineva sau să-i bată pe Luci sau pe Sandu. De 23 August ar fi defilat și el, printre carele alegorice, călare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca să-i ia la goană. "Hai, trageți-mă și pe mine", le strigă Mircea, dar trebui să insiste mult până ce copiii să-i dea vreo atenție, pentru că el nu era deocamdată Copilul-cu-tigrul, ci unul dintre cei mai neînsemnați membri ai găștii. Ceilalți se cam plictisiseră de joc, clasamentul era deja făcut, Vova câștigase, așa că începură să-l tragă mai mult în silă, înjurîndu-se mai departe unul pe altul, monoton: "Ai văzut-o tu pe mă-ta acolo-n rai!" "Ba pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de unde-l avea, deodată Mircea și-a dat seama de șansa care i se ivise. Le spusese că l-a găsit pe alee și, bineînțeles, toți au ajuns la concluzia că trebuia dus la Miliție. Triumfător, în sfârșit în fruntea găștii care-l urma cu entuziasm, a trecut de gangul de la Scara Unu și s-a găsit drept în fața intrării de la Miliție, păzită mereu de un plutonier plictisit. A intrat prin bolta sinistră și-a fost îndrumat către un birou, unde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care-l mai consola era că după ce se scula și-și bea cana de lapte cu cacao ieșea pe-afară, în spatele blocului. Se obișnuise să alerge și să se joace-n fiecare zi, în vacanța aceea nesfârșită, cu copiii din gașcă, Vova și Paul, Mimi și Lumpă, Flocică, Sandu și Luci, Dan Nebunul și Silvia... Să joace fața, să se suie pe gardul de prefabricate al morii, să asculte bancurile lui Jean. Nu-i plăceau toți copiii la fel de mult. Paul era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce cheltuiseră peste zi, făceau liste lungi cu creionul și se necăjeau când nu le ieșea suma. Trăiau toți trei dintr-un singur salariu, nu le era ușor. Merse iar în casă, se îmbrăcă și ieși la joacă. Găsi toată gașca adunată pe rezervorul din spatele blocului. Era ca o mare platformă de beton, chiar lângă gardul morii, în dreptul Scării Cinci. Acolo-și făceau de multe ori veacul copiii, acolo stăteau și pălăvrăgeau, acolo hotărau de-a ce să se joace. Acum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
au umilit ca să se sature. București, Iași, Timișoara și retur, Hidrocentrale, Editura Tehnică. întrebarea era cît mai puteau să-l țină departe de vocația sa înnăscută, politica. Uite-așa a început să-i sape, să-și adune în jur o gașcă de renegați, își dă seama Roja. Care dintre ei crezi c-a trădat cu adevărat? Nici unul dom’ Șef, poate doar Potaie, a spus-o și Piticul la radio, imediat după ce a făcut boroboața. Și nici ăsta n-a trădat în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a vrut să înțeleagă asta nici cînd tu deja erai rece. Asta-i viața, uneori miza e greșită. Dacă la Timișoara situația v-a scăpat de sub control, era de așteptat ca la București să fie și mai groasă. Vorba Bătrînului, gașca voastră era cea mai dezavantajată, toată lumea știa că erați cei mai mînjiți, știau de complicitățile tale cu Piticul din ’60 încoace, știau cum l-ai luat sub aripa ta pe Cap de Piatră, cum l-ai făcut tanchistul numărul unu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
au procedat la fel și cu al doilea balot, după care, dîndu-și seama că grupul celorlalți începuse deja să se îndepărteze în direcția Unității, au luat-o și ei la picior într-acolo ca nu cumva să se piardă de gașcă. înainte să iasă din ascunzătoare își mai verifică o dată arma de la piept și încărcătoarele de rezervă pe care le avea înfundate în buzunarele pantalonilor. Totul era la locul său. Cu un ochi privi înspre gardul cimitirului, iar cu celălalt la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cât țineau Jocurile olimpice. Chiar și zidurile caselor de lângă stație fuseseră date cu un strat nou de alb. Dar sus, deasupra orașului, acolo unde zeppelinul Hindenburg se deplasa zgomotos de colo-colo ducând un steag olimpic, pe cer se adunase o gașcă țâfnoasă de nori plumburii. Când am ieșit de la metrou, Inge se uită În sus și zise: — Așa le trebuie, să plouă, să se Învețe minte. Și mai bine ar fi să plouă pe toată durata Jocurilor, astea două săptămâni. — Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Și acesta e Waschmeister Wentz, adăugă el, arătând din cap spre bărbatul În uniformă care stătea În picioare lângă mine, cel care mirosea a dezinfectant. Poate că ne spui și nouă ce s-a Întâmplat, dacă nu te superi. Dacă gașca ta nu m-ar fi lovit atât de tare, poate că mi s-ar părea mai ușor să-mi amintesc, m-am auzit răspunzându-i cu o voce sugrumată. Inspectorul se uită la sergent, care ridică din umeri, fără vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
domiciliile mele bucureștene, În brațele tuturor româncelor, la toate sticlele de vin și țuică pe care le-am Împărțit cu prietenii români (români, nu din «naționalitățile conlocuitoare»), n-am Întâlnit nimic din amalgamul de vrăji și vrăjeli pe care o gașcă de pontifi, uzurpând și monopolizând reprezentarea culturii și spiritualității românești, le propagă drept specifice. În schimb, câtă tristețe și autoironie, răbdare și blândețe, zeflemea, mândrie și cultură adevărată, fără tricolor și cruce”. Și adăuga: „Apropo de «specificul românesc»: ce mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nu făcu decât să zâmbească. Ăia au fost anii nebuni. Era puțin cam prea aproape de casă pentru mine, dar oricum... Eu și prietenii mei am fost singurii oameni dintre Berkeley și Mississippi care să protesteze împotriva Războiului din Golf. O gașcă de tineri republicani l-a luat la bătaie pe prietenul meu de atunci doar pentru că purta o insignă cu „Nu vrem petrol pătat cu sânge“. L-au legat cu o panglică galbenă! Veselia ei pieri la fel de repede cum apăruse. Aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prima persoană care inventase o escrocherie cu asigurări. Ei trei deveniseră inseparabili. Pierduseră săptămâni în șir reconstruind un motor cu combustie internă, care stătuse pe loc suficient de mult ca să-l demonteze. Erau într-un război continuu cu toate celelalte găști din școală. Duane îi conducea în raiduri nocturne, care se încheiau cu acel vechi gest de dispreț al indienilor americani de a lăsa o carte de vizită sub formă de colac cald la vedere, în curtea inamicului. Se înscriseseră împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]