2,926 matches
-
de la sine ... Și dacă nu-i nimic dincolo de pervaz? Încearcă. N-are cum să nu fie nimic, dacă deja eu sunt aici. Am stat pe gânduri câteva clipe. Apoi m-am urcat pe pervaz, privind afară la noaptea plină de galaxii. Să pășesc sau nu în afară?... Așa, direct de la geam?... Auzi, i-am zis stelei, dacă o iau în jos mă prinzi tu? E absolut sigur că te prind! În oricare direcție o iei, eu tot aici mă aflu... și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mă plictisesc, când eu asist la desfășurarea și evoluția lumii? De-aici pot vedea întregul univers și pot discuta cu arborele de lumină oricând vreau... nici n-aș avea cum să mă plictisesc, există atâtea de văzut și de privit... galaxii întregi de lucruri vizibile și invizibile... din vârtejul timpului, și pe mine mă caută foarte mulți, mulți mă găsesc, iar alții se îndepărtează de mine... celor care ajung până aici le indic mai departe calea, ei își aleg singuri direcția
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Flacăra inconstantă La vremea când am ajuns iar dincolo de orizontul arcuit deasupra norilor pufoși, m-am pomenit zburând spre valurile depărtării, alături de fluviul sclipitor... maluri și vârfuri de stânci nesfârșite se amestecau în fața mea ca într-un vârtej infinit de galaxii, sori și ramuri de drumuri... pe o stâncă a unui munte am zărit un felinar prăfuit care aștepta răsăritul. Încotro zbori? a strigat spre mine flacăra de dincolo de sticlă, din colțul său. Încolo, i-am răspuns arătându-i orizontul. Ia
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
se numește curcubeu și apare după ploaie, dar care este de fapt prezentă mereu, în orice loc ne-am afla, oricând, prin lumina care se împarte în nuanțe... Arcul se ridică deasupra arborelui ca un drum, trecând printre stele și galaxii, în spirale interminabile, pentru a se întoarce la arbore după ce-l înconjoară de jos în sus și dintr-o parte în cealaltă... ceea ce nu se vede însă, este că acest arc este de fapt o roată, un cerc... din care
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
drum abia desenat pe care noi avem misiunea să-l umplem de culoare și strălucire și chiar să-i îndreptăm direcția înspre cât mai sus... privind în sus la arborele care se întrevede dincolo de albastrul cerului, de stele, constelații și galaxii, dincolo de ideile de bine absolut și de bunăvoința sufletelor noastre, avem posibilitatea să devenim proprii actori principali ai vieții noastre, să colaborăm cu arborele universal și să participăm ca arhitecți la viitorul de fapt imprevizibil care depinde de noi... astfel
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
poduri de lumină, raze care ne leagă de universul din care facem parte inevitabil și etern... Ideile scrise și lumea ce se ascunde în cărți le transformă în niște ferestre spre câte un adevăr rotund, ca o revelație a vreunei galaxii sau a vreunui soare din imensitatea oceanului universal... adevărul este comprimat la nivel de idee și semne, gândurile apar precum comori neștiute, ramuri ce cresc dincolo de noi, rădăcini și semințe ce încolțesc pentru a deveni arbori care răsar de prin
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mă slobod? Un lucru făcut astfel, doar o dată și-ntr-un fel fu numit; Pasărea ce cade În sus oricât m-aș căzni eu, ea tot ouă se ouă Oriunde, oricând din nimic plodește nimicul; Dintr-o pizdă pitică lepădară galaxii și planete Sfârâind și acum În cloaca vorbelor goale Bolbotind În materia moale, Ce se screme din hău să se nască din nou Dintr-un ou, tot un ou, tot un ou, tot un ou Se-ngroașe, se umflă larva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la Camp David! — Cu adevărat grandios. — Așa că, mai Întâi de toate, cineva va trebui să-i Înștiințeze pe extratereștri cine este președintele și care este protocolul discuțiilor. Doar nu ți-l imaginezi pe președintele Statelor Unite discutând cu reprezentanții vreunei alte galaxii fără o pregătire prealabilă. Ce părere ai, ăștia or vorbi engleza? Nu prea-mi vine să cred. Înseamnă că cineva va trebui să Ie Învețe limba. Nu știu ce să spun. — Poate că extratereștrilor le va fi mai ușor să se Întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
eu personal nu m-aș fi asociat niciodată... — Nu zău? Vasăzică, ai fi zburat până În Tonga și ți-aș fi spus: „Ted, acolo jos e o astronavă care s-ar putea să conțină o formă de viață dintr-o altă galaxie, dar e vorba de o operațiune militară“, iar tu ai fi răspuns: „Cerule, Îmi pare rău, dar pe mine să nu contezi“? Așa ai fi procedat, Ted? — Păi... Atunci, mai bine ți-ai ține pliscul, spuse Barnes. Fiindcă m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un container. Iar eu mă Întreb dacă nu cumva este vorba de o mină. — Vrei să spui, un exploziv? — Nu tocmai; mai degrabă un sistem de apărare sau un fel de test. O civilizație extraterestră ar fi putut Împrăștia prin galaxie astfel de obiecte și orice rasă inteligentă care le-ar fi cules ar fi urmat să experimenteze puterea sferei. Și anume, transformarea gândurilor În realitate. Dacă ai gânduri pozitive, obții crevete delicioase pentru cină. Dacă ai gânduri negative, apar monștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Alexe 5 noiembrie - A.P. Tu taci nu ai cuvinte Tristețea te apasă Când galbenul din toamnă Te cheamă înspre casă Cu nevăzute brațe Carisma-ți înconjoară Purtându-te spre stele Să urci pe bolta clară Acolo infinitul Aplaudă frenetic Sosirea-n galaxie A Timpului poetic
Editura Timpul poetic by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83269_a_84594]
-
două brațe, corabie întinsă de moarte... Ea devenise dragostea asociată-n ființe de fum și-n tălpi de cuvinte din când în când deschise piepturi de lacrimi să poată pleca măcar o singură dată toată bogăția infernală a iubirii peste galaxia însetată a existenței... și-n foamea ce născuse un timp de vămi cristalizat în trupuri, nimic mai statornic decât în biciuiri de nori pe morți de pietre ce cântă-n secole ecourile singuratecului îndrăgostit de iubitele spumelor ce odihnește-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
substitui, Înlocui, recompune, Învia, ce prostie, infernul reducerii lumii cu o viață este acela În care nici o sută de copii, nici zece mii de iubiri nu pot vindeca o singură pierdere, fiecare om e un univers, dovadă că nu poți așeza galaxia noastră peste Orion sau invers, s-ar prăbuși cometele, munții). Brusc mi-am dat seama, mai Întîi la cimitir, ningea din greu, Înghețasem, plîngeam ca niciodată, că oricît de mult te-ai strădui, oricît de adevărat ai suferi În text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ani, pînă-n urmă cu vreo șase luni cînd s-a făcut o descoperire dramatică pentru poeți: universul nu se dilată din ce În ce mai Încet, ci din ce În ce mai accelerat, În consecință, nu se va mai comprima niciodată. Expansiunea lui se va petrece la infinit, galaxiile se vor tot Îndepărta unele de altele astfel că, peste ani, distanța dintre noi și cel mai apropiat sistem de aștri va deveni atît de inimaginabil de uriașă, Încît nici măcar lumina nu va mai reuși să o parcurgă. Nu vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de aștri va deveni atît de inimaginabil de uriașă, Încît nici măcar lumina nu va mai reuși să o parcurgă. Nu vom mai vedea nici un sistem, nici o constelație, nici un quasar, nici o cale lactee. Nu vom mai vedea nimic. Pe sus. Nici o galaxie. Fără urmă de stea, nici măcar căzătoare, cerul va fi cu desăvîrșire tăcut, mut, negru. Mort. Adio, muzica sferelor. Astfel Încît simt nevoia imperioasă să scriu despre comete, acum cînd Încă le mai pot zări și cînd Încă mai sînt alcătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Albania a declarat război Statelor Unite. Astfel, pulsiunea erotică a președintelui va intra În binemeritatul ei con de umbră, de soție. Dar de ce Albania?, Întreabă cineva. Știi ceva despre albanezi? replică De Niro. Nu. Păi tocmai asta e, par din altă galaxie, oamenii vor crede cu ușurință tot ce le vom spune despre albanezi. Nu am văzut niciodată o satiră atît de rampantă, nici măcar arabii n-ar fi reușit ceva așa de radical, de fundamentalist, nici măcar cu glaspapir, e atacată cu garda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
electrificată, pentru o medicinistă, am renunțat la libertatea atît de Îndelung și cu Înverșunare dorită pentru o brunetă născută la Leningrad. Și am continuat să blestem granițele, gardurile, ghiuleaua de la picior, gloata, galeria de personaje grotești din jur, grohăitul, guițatul, galaxia de gunoaie cu față umană, bestială, coșmarescă, de Bosch la cub, greutatea de fier a socialismului, uriașa lui forță de gravitație, grepfrutul care tocmai de aceea nu venea din Guatemala, Goya animat brusc chiar lîngă mine, În fiecare zi, gnomii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
omoare pe Anovel, și aflăm că membrii societății de tip Dobu sînt suspicioși. Individul reflexiv cu opt brațe respiră fluor cu multă plăcere, de unde rezultă că regulienii sînt superiori pămîntenilor pe plan fizic și intelectual. Dar, pe toate tunetele din galaxie, Anovel e un kenekito-madual! Iar Patricia, membră a Ligii „Stelele pentru Om”. E xenofobă pentru că i-au murit părinții. Și, spre satisfacția lui Roald, care n-o prea mai iubea, este și ea condamnată la un proces de igienă mintală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ochii de imensitatea lui, astfel că m-am trezit încătușată de frumusețe, fără putință de scăpare în albastrul etern. Pe albe dale de nori, pașii mei se grăbesc să urce treaptă cu treaptă. Într-o zi voi culege aplauze printre galaxii...
Poem de vis by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83293_a_84618]
-
dar nu față de toți turiștii îngrijorați, ci numai aparte, când în apropiere se afla numai soția marelui absent. Manechinul gonflabil se repezi și el cu reproșurile: Lumea vă caută de ore bune, ca pe un copil care se rătăcește în Galaxia Andromeda și, când colo, domnia-ta, de unul singur, o porniseși, hai-hui, prin pădure, prin brădui... Flăcăul cel blond își jucă mușchii de pe torsul cu bicepși arătoși și privi în juru-i să vadă ce efect au spusele sale, care îmbinau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
clinti, răspunse doar, mișcînd vesel din coadă. Dumnezeu l-a creat În inima acestui univers de minuni fără să-i fi dat Însă problematica și angoasele de care sîntem bîntuiți. Steaua lui strălucea, se vede, În altă lume, Într-o galaxie necunoscută, către care lătra uneori, noaptea, el singur știa ce comunicări avea către acolo. Lumea lui se Înveselea lîngă fiecare colț al casei, dar cel mai mult nu lîngă mine ci la ivirea domnului Pavel, cînd apărea Îi sărea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mine însumi, ci eram încurajat de mine însumi, împotriva suferinței care trebuia cu adânc dispreț alungată. Suferisem destul! Distanța incomensurabilă care se crease, cu anii, între noi era atât de mare, încît reproducea parcă în mic fuga spre roșu a galaxiilor, dovadă a expansiunii uriașe a universului, îndepărtarea lor cu o viteză fantastică de big-bang-ul inițial. Nu cumva, mă întrebai, asta e și legea universului nostru sufletesc, a apariției și apoi a îndepărtării unui sentiment, a fugii lui țicnite spre roșu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uita la el ceasuri întregi în șezlongul ei, fericită. Iar eu gândesc, chiar când e albastru ca peruzeaua: e frumos, dar dincolo de el e un întuneric de smoală. Iadul!" De ce, zisei, e firmamentul. Orion, o catedrală de lumină, Calea Lactee..." " Da, galaxiile, niște melci, despre care ni se spune acum că fug unele de altele cu mare viteză... Încotro dracu fug? Cică universul e în expansiune." "Ai vrea să fie fix?" "Bineînțeles! Adică să fie în mișcare fixă, cum e soarele și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care nu era doar o ființă de rând. Individul care se trezise era o ființă umană cu un creier supradezvoltat. Aceasta însemna că se trezise împăcat cu sine. Mai dispunea de o memorie nesigură despre ce făcuse: distanțele imense ale galaxiei pe care o traversase cu posibilitățile speciale ale super-creierului său. Evenimentele extraordinare la care luase parte, inclusiv distrugerea Discipolului și, lucru chiar mai important, salvarea planetei non-Aristoteliene Venus de forțele interstelare ale lui Enro cel Roșu. ...Îi cunoscuse pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Lui Gilbert Gosseyn, stând acolo întins în bezna a ceea ce putea fi un mormânt, dar probabil nu era, îi veni ideea că, mintal, nu prea stătea bine. "Acum îmi amintesc, gândi el tulburat, eram pe cale să realizăm saltul din această galaxie în cealaltă, dar..." Când mintea sa ajunse la aceste îndoieli, la acest îndoielnic "DAR", vocea unui bărbat se auzi aproape, sunându-i în urechi: "Există o singură distorsiune în profilul creierului său care nu cedează. Dar nu are puteri conectate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]