3,294 matches
-
dă în vânt populația Romei? În fanaticii Belonei de exemplu, care se întrec în răcnete, înveșmântați în negru din cap până-n picioare, și-și fac răni la brațe și la șale cu o secure, ca să ofere prinos zeiței sângele lor. Geme înăbușit. Cum să-i considere altfel decât țăcăniți? — Io mi-s ateu de felul meu, hohotește tare un gladiator, așa că m-am pus sub protecția pizdei. Rufus întoarce iute capul spre namila neagră de lângă el. Doar albul dinților contrastează puternic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ciob de lut. Îl apropie de ochi și începe să silabisească lent, cu greutate: — Raș... Rașu... Rașe... — Rachela! șoptește Rufus livid la față. Misiunea vine într-adevăr de la principe. Numai el ar putea ști. Epuizat, se lasă pe vine. Rachela! geme încetișor. N-a fost vina mea. N-am vrut să mă las implicat în revoltă. De ce n-am făcut nimic cu cei 3 000 de oameni ai mei? Pentru că armata nu-l mai iubea la fel ca înainte pe Herodes
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e băiatul? întreabă Rufus cu glas întretăiat. Ganymedes șoptește stins: — Cred că a murit... ne-au călcat în picioare... Evreul ridică privirea și ascultă cu atenție. Forfota se apropie de ei ca talazurile unei mări dezlănțuite. — Mulțimea s-a revoltat..., geme nenorocitul. Își încleștează degetele de pelerina lui Pusio: — Au pătruns în arenă... Un val de sânge îi țâșnește din gură și îneacă ultimele vorbe. Mâna alunecă moale în jos. Ochii devin sticloși. Rufus îi în chide cu două degete pleoapele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și admiră, dar nu o iubește. Îl cuprinde revolta. Ce să iubească la ea? Rigiditatea? În pat, și o coadă de mătură ar fi mai flexibilă. Atunci, ce altceva? Trufia și aroganța? Eu am alungat de la mine îngâmfarea și ura, geme el încetișor. Femeia de lângă el s-a dezvelit în somn. Pântecu-i rotunjit se întrezărește în semiobscuritate. Îl fixează din priviri, fascinat. Și totuși, ce-i mai plăcut pe lumea asta decât să ridici în brațe un copilaș născut din amândoi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-ar fi abținut să-l pună pe Drusus să prezideze jocurile de ieri, pe care le-a oferit în cinstea lor. Așa a dat din nou prilej poporului de rând, și nu numai, să vorbească despre cruzimea lui Drusus. Geme cuprins de amărăciune. Drusus nu-i crud, n-are cu cine se măna. Nici cu el, nici cu Vipsania. Doar că n are bob de minte în capul lui de găină. Curajos, da. Deștept, ba. Așa înțelege el să arate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sa asupra elementelor cadrului natural înconjurător, creând un peisaj apocaliptic(„Și dac’ar fi tremurat numai el, ce ți-ar fi fost? Dar toata suflarea și făptura de prin prejur îi țineau hangul...”), efecte creionate cu ajutorul personificărilor și hiperbolelor („..vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, vreascurile țiuiau, și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger”). Caracterizarea directă surprinde portretul fizic al personajului, ce relevă impresia de grotesc, și creează totodată un efect comic prin utilizarea
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
Geraldine, oricât ar fi ea de slabă și frumoasă. Dacă aș fi eu promovată, cine ar mai ajuta-o pe Geraldine? ― Bine, continuă ea, nu contează. O să vină și vremea ta. Își ridică mâna și-și pune ochelarii de soare, gemând. ― Doamne, ce mahmureală. Mă uit la ea cu surprindere, pentru că se vede că Geraldine nu cunoaște sensul cuvântului. Mahmureala înseamnă ochi injectați, piele pală cu o urmă de gri, păr ciufulit, cearcăne mari sub ochi. Ca de obicei, Geraldine arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vreau, la alegerea redactorului-șef, însă pe care se presupune că dacă n-o vreau, o pot trimite înapoi în douăzeci și opt de zile. Inutil să mai spun că parcă nu le termin niciodată, așa că jumătate din rafturile din dormitorul meu gem sub greutatea unor cărți pe care nu le-am vrut și pe care nici nu le-aș citi. Dar azi am să mă răsfăț. Am hotărât să cumpăr cel puțin trei cărți, și am să răsfoiesc altele preț de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în râs. Lisa aleargă înapoi sus, urmată în grabă de Sophie. ― Pa-pa, fetelor, strig eu în timp ce-l urmez pe Ben spre ușă. O seară plăcută. Jemima nu primește nici un răspuns, pentru că Sophie și Lisa s-au prăbușit pe canapea, fiecare gemând de rușine. ― O, Doamne, strigă Sophie. ― O, Doamne, murmură Lisa. L-ai văzut? ― Dacă l-am văzut? Dacă l-am văzut? Tocmai am văzut cel mai superb bărbat pe care mi-au căzut ochii în toată viața mea și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ca să vadă ceva prin fum, și în cele din urmă au văzut sute de bărbați: toți sprijineau barul și rămăseseră complet muți, probabil de admirație, la vederea Sophiei și Lisei. ― Cred c-am murit și-am ajuns în rai, a gemut un zidar, ducându-și mâna la inimă în râsetele prietenilor lui. ― Pe mine mă căutai, dragă? i-a spus unul Sophiei, în vreme ce aceasta se tot uita prin bar, dorindu-și cu ardoare să fie în altă parte. ― Nu te măriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fără nici un motiv, presupun că le place atenția de genul acesta. Probabil că nu s-ar deranja nimeni în ce îi privește pe reporterii de la London Daytime Television. ― Ce crezi despre prezentatorii știrilor de la BBC? ― Asta vrei să faci? Ben geme mimând extazul. ― Mor să ajung prezentator de știri la BBC. Sunt uluită. ― Ei bine, n-aș fi pariat niciodată pe asta. ― Sunt multe lucruri legate de mine pe care nu le știi, spune Ben pe un ton glumeț, în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cel superb. Ne întoarcem, facem baie împreună și normal că dintr-una în alta, ajungem la un preludiu nebunesc, ud și plin de săpun în cadă - când sună telefonul. ― Lasă-l, murmur eu, la un pas de orgasm. ― Nu pot, geme Brad, care se ridică și se duce la telefonul din dormitor, iar eu mă rostogolesc și mă vait. Alo? îl aud spunând. A, bună. Se lasă o tăcere scurtă, timp în care presupun că ascultă pe cineva. Trag un prosop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
noastră, fără de patrie"3088. Drept răspuns la această întrunire, la 8 ianuarie 1912, a fost organizată tot la sala Elpis din Constanța o întrunire a Partidului Conservator prezidată de către domnul Petre Grigorescu. Ca urmare, la data stabilită pentru întrunire, "sala gemea de lume și străzile din jurul sălii "Elpis" erau ticsite de cei ce nu mai aveau loc"3089. În cuvântul de deschidere domnul Petre Grigorescu "înfierează campania contra guvernului actual, care nu a urmărit alt scop decât fericirea și binele neamului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de amor, Să-ți cânt dulce, dulce tainic, Cântul jalnic Ce-ți cântam adeseori. De-ai fi, dragă, zefir dulce, Care duce Cu-al său murmur frunze, flori, Aș fi frunză, aș fi floare, Aș sburare Pe-al tău sân gemând de dor; {EminescuOpI 5} De-ai fi noapte - aș fi lumină Blândă, lină, Te-aș cuprinde c-un suspin; Și în nunta de iubire, În unire Naște-am zorii de rubin; De-aș fi, mândră, râușorul Care dorul Și-l
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
6} DIN STRĂINĂTATE Când tot se-nveselește, când toți aci se-ncîntă, Când toți își au plăcerea și zile fără nori, Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă L-a patriei dulci plaiuri, la cîmpii-i râzători. Și inima aceea, ce geme de durere, Și sufletul acela, ce cântă amorțit, E inima mea tristă, ce n-are mângâiere, E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit. Aș vrea să văd acuma natala mea vâlcioară, Scăldată în cristalul pârăului de-argint, Să văd
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
negură și nori. Să mai privesc odată cîmpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile și albe le-a țesut, Ce auzi odată copila-mi murmurare, Ce jocurile-mi june, sburdarea mi-a văzut. {EminescuOpI 7} {EminescuOpI 8} Melodica șoptire a râului, ce geme, Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor, Cântarea în cadență a frunzelor, ce freme, Născut-acolo-n mine șoptiri de-un gingaș dor. Da! Da! Aș fi ferice, de-aș fi încă odată În patria-mi iubită, în locul meu natal
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sbate cu necaz - Că orice-i viu în lume acum încremenește. Se sgudue tot domul de pare-a fi de scânduri, Și stânci în temelie clătindu-se vedem, Plânsori sfâșietoare împinse de blestem Se urmăresc prin bolte, se chiamă, fulger-, gem Și cresc tumultuoase în valuri, rânduri, rânduri... Din inimă-i pământul la morți să deie vieață, În ochi-i să se scurgă scântei din steaua lină, A părului lucire s-o deie luna plină, iar duh dă-i tu, Zamolxe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pietre foc să saie, Dar inima-i fecioară hrăniți cu sânge cald". Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere; El vede toată firea amestecat-afară - Ninsoare, fulger, ghiață, vânt arzător de vară - Departe vede-orașul pe sub un arc de pară, Și lumea nebunise gemând din răsputere; {EminescuOpI 95} Biserica creștină, a ei catapeteasmă De-un fulger drept în două e ruptă și tresare; Din tainiță mormântul atuncea îi apare, Și piatra de pe groapă crăpând în două sare; Încet plutind se-nalță mireasa-i, o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
zilei raze roșii în inimă-mi pătrund". Arald încremenise pe calu-i - un stejar, Păinjenit e ochiu-i de-al morții glas etern, Fug caii duși de spaimă și vântului s-aștern, Ca umbre străvezie ieșite din infern Ei sboară... Vântul geme prin codri cu amar. Ei sboar-o vijelie, trec ape făr-de vad, Naintea lor se-nalță puternic vechii munți, Ei trec în răpejune de râuri fără punți, Coroanele în fugă le fulgeră pe frunți, Naintea lor se mișcă pădurile de brad
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-n tine E un demon ce-nsetează după dulcile-i lumine, C-acel demon plânge, râde, neputând s-auză plînsu-și, Că o vrea... spre-a se-nțelege însfîrșit pe sine însuși, Că se sbate ca un sculptor fără brațe și că geme Ca un maistru ce-asurzește în momentele supreme, Pîn-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere, Ce-o aude cum se naște din rotire și cădere. Ea nu știe c-acel demon vrea să aibă de model Marmura-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sfânt Să-și scuture creanga. Cum n-oiu mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. {EminescuOpI 217} {EminescuOpI 218} Luceferi, ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prieteni, O să-mi zâmbească iar. Va geme de patemi Al mării aspru cânt... Ci eu voiu fi pământ În singurătate-mi. {EminescuOpI 219} DE-OIU ADORMI... (VARIANTĂ) De-oiu adormi curând În noaptea uitării, Să mă duceți tăcând La marginea mării. Nu voiu sicriu bogat Făclie și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ducem lipsă. Numai că în timpul furtunii din seara trecută am mai pierdut câțiva mateloți japonezi înghițiți de ape, iar în cabina cea mare sunt câțiva răniți. Până în zori am umblat ca preot, nu ca tălmaci, îngrijindu-i pe japonezii care gemeau. Dintre răniți, doi sunt într-o stare mai primejdioasă: un negustor în vârstă pe nume Yahei și Seihachi, unul dintre însoțitorii lui Hasekura. Amândoi au fost loviți în piept de cuferele grele, iar Yahei a scuipat sânge. Nu încape îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fiu cinstit, nu mi-am dat seama că defăimările sunt atât de răspândite. De fapt, cât am stat noi în Nueva España, defăimătorii au tot trimis scrisori din Japonia în Spania încercând să ne împiedice călătoria. — Eu... răspunse samuraiul parcă gemând, nu mă fac creștin. — De ce? Nu-mi place credința creștină. Fără să cunoști învățătura creștină, nu poți să spui nici că-ți place, nici că nu-ți place. — Chiar dacă aș învăța, n-am inimă să cred. Nu poți să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mâinile cu ochii ațintiți la flacăra lumânării. Își încleștă mâinile atât de tare încât unghiile îi pătrunseră în carne. Altfel nu-și putea stăpâni jalea. Cuvintele blânde ale seniorului Ishida. Chipul blajin al seniorului Ishida. — Chiar și ostașii sunt oameni! gemu pentru prima oară samuraiul ca un animal rănit. Și ostașii sunt tot oameni! — Calea cârmuirii e la fel de aprigă precum o bătălie. Nu poți să duci o bătălie ținând seama de durerea ostașilor. — La fel socotește și Stăpânul? Samuraiul nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici o lumânare, iar prin întunericul duhnind greu a scârnă se aud gemetele părintelui Vasquez, frica de moarte îmi împunge pieptul cu gheare ascuțite. Sunt scăldat în broboane de sudoare. Sudoare ca niște broboane de sânge. „Părinte, de voiești”, zic eu gemând, „depărtează de la Mine acest pahar.” Frica de moarte. În timpul nopții părintele Vasquez a murit. A avut o moarte jalnică, nedemnă de un preot desăvârșit care a venit în Japonia ca misionar dominican și care a predicat aici necontenit cuvântul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]