14,807 matches
-
timp un exemplar interesant pe care îl studiez la modul foarte serios, ca și cum l-aș fi îmblânzit cumva prin epuizare, ca pe tauri în arenă, ca pe cai, ca pe ce vrei tu, un animal cu spumă la gură, în genunchi, care suflă greu... pentru mine sunteți de ajuns, tu, Pinochio, Bianca, Prietena mea care e mai sus și care pupă câinii mei în bot, Baby, îmi sunteți suficienți, în rest nu mai vreau decât să pot să vin la teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de nimfomanie...A Cred că îmi sugera discret faptul că pentru un tip chipeș că dumnealui e foarte greu să-și dea seama dacă persoanele de sex opus întâlnite accidental sunt dispuse să cadă pe spate și să-și desfăca genunchii datorită propriului lor temperament sau datorită atracției irezistibile pe care-o exercita el însuși“, citi Eleanor înainte de a lăsa ziarul din mână. Șam o să fie distrus când o să vadă chestia asta. — Ei bine, s-ar putea spune că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ați menționat acest detaliu, o atenționă Adrian. — Ba l-am menționat, dar a fost tăiat. Avocații au început să se agite cum că n-am martori la scenă respectivă. Chestia asta, arată ea spre reportofon, nu înregistrează și sunetul unui genunchi luat la pipăit. — Și cu prietenul meu Șam Sharp v-ați purtat la fel de crud. S-a simțit jignit. — O să supraviețuiască, îi aruncă Fanny. — Mda, îndrăznesc să cred că da, spuse și Adrian. Totuși trebuie să recunosc că am fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
încredere în dumneavoastră când v-am însoțit la sauna, i-o întoarse Fanny. Eu de unde am stiut? Adrian șovăi câteva momente. Apoi zise: — Fie, o să-ți spun cum a fost. Dar, categoric, rămâne între noi. — Categoric, îl îngâna Fanny, ducând genunchii la gură sub halatul de baie, ca un copil care așteaptă să i se spună o poveste. — În anul al doilea de facultate am scris împreună cu Șam un text de cabaret pentru Societatea de Teatru, iar Ellie s-a prezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
când se vor trezi, iar mai tarziu vor deschide ziarul și vor citi remarcile mele sarcastice la adresa ei. Îmi amintesc fiecare cuvânt pe care l-am scris. „Ține la această dublă ipostază, de Madona a câmpurilor minate, care ia pe genunchi prichindei mutilați, si de diva sexy a lumii occidentale, care taie frunză la câini pe barcă cu motor a lui Dodi, în costumul de baie din piele de leopard...“ — Minunat! exclama Șam. Recunosc stilul. — Nu sunt singurul ziarist care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Motto: ,, Câtă smerenie îmi frânge degetul ca un genunchi în secunda întâlnirii penei cu hârtia! Mi-e frică în fiecare zi să nu o mâzgâlesc în deșert și-i caut cusături diafane și ață de safir pentru cinstirea ei imaculată și a soarelui așternut pe zăpadă și pe manuscris
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Nu zău! Nu credeți? Intonația de zeflemea joasă și poziția provocatoare În contre-pied pe care o adoptase Îl derutară complet. Să vă explic... Tăcu. Nu știa cum să continue și Își dădu seama că nu avea cui să vorbească. În genunchi, strângea cortul cu repeziciunea și știința celor deprinși cu drumețiile cu rucsacul În spate. El privea fascinat jocul mâinilor ei, tandre și energice În același timp, cărora bucata aceea de pânză li se supunea fără rezistență. Când se ridică sprintenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
le vadă. Regreta În schimb absența trandafirilor. Mai trăgea o dată cu mătura În fața ușii baricadată cu flori și Își vedea de treabă căci coridorul era lung de abia Îi zărea capătul. Numai la catedrală mai merge atâta până la altar. Cade În genunchi și se roagă. Uneori și pentru alții. Ăștia Îi plătea drumul pe autobuz dus-Întors. Nimeni nu se roagă ca ea. De-aia o și ascultă Dumnezeu. O să mă rog și pentru sufletu' dumitale, donșoară. Bine, mătușă, roagă-te. Bietul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
crema de ras pe obraz În „Molotovul” cu prelată, prăfuit și plin cu tovarăși: lupta pentru colectivizare era În toi și orice Întârziere putea primejdui viitorul de aur al omenirii spre care ei se Îndreptau posomorâți ori mahmuri, ținând pe genunchi servietele de vinilin burdușite cu broșuri de propagandă, slănină afumată, ouă fierte și, cei mai norocoși, cu câte un pui fript, În timp ce În biserici credincioșii se pregăteau cu sfioșenie de liturghie, iar la Canal se Împărțea aceeași zeamă chioară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Eu, nebun? N-ați spus voi că fata mea e aici? Vreau s-o văd! E copilul meu! Singurul meu copil! Voi l-ați alungat! Voi și minerii voștri! Nu mai am nimic! Blestemaților! Sleit de puteri, se lăsă În genunchi și Își rezemă fruntea palidă de lemnul răcoros al ușii. Rămase acolo, dus pe gânduri, până când o voce bărbătească, binevoitoare, Îl invită să se ridice. Se supuse fără rezistență și se Îndreptă șovăitor spre ușă. Stați, dom' profesor, unde plecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prăbuși după tipic, ci pluti câteva clipe prin cameră ca o pană de porumbel Înainte de a se lungi cuminte pe covorul de Buhara, fără să pricinuiască pagube materiale, În jur era plin de porțelanuri și de cristale. Doamna Ster, În genunchi, Își lipise obrazul de obrazul lui. Abia dacă i se auzea plânsul. Gheretă se trezi mototolind ziarul cu care domnul Ster nu mai avea ce să facă. Ziarul lui era România liberă. Citea mai ales decesele printre care Își găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mă auzi? Alo, Zorela? Mă auzi? Gheretă suflă În receptor, Îi scutură, Îl duse din nou la ureche. Nu se Înșela: la capătul celălalt al firului cineva sforăia fără griji. Poștașul puse receptorul În furcă și Începu să-și maseze genunchii. Ați sunat la o oră nepotrivită, domnule Gheretă, Îl certă blând profesorul. Da’ de unde, domnu’ Petru. Să știe și ea că nu sunt acasă. Credeți că altfel n-ar fi observat? În nici un caz. Asta e Însă la urma urmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lovit de un taburet și a căzut. Garderobiera a strigat: Ce faci, toanto? Stagiaro! și și-a văzut de lucru. Domnul Cioia a abandonat șahul ca să scoată dintr-o vitrină o sticlă cu spirt medicinal și un tampon de vată. Genunchiul fetei sângera și domnul Cioia se bucura să Îl poată atinge. Tot el l-a Întrebat pe Petru: ce vrei, Petre? Să mă tund, a zis Petru. Bine, a zis domnul Cioia. Ia loc. Petru s-a așezat În scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Să mă tund, a zis Petru. Bine, a zis domnul Cioia. Ia loc. Petru s-a așezat În scaunul de lângă geam și a adormit. Când s-a trezit era tuns chilug. Tekelul era În lesă și lătra. Fata Își pansa genunchiul. Plângea Încet. Ceilalți plecaseră, dar chipurile lor se mai vedeau În oglindă ca muștele Într-un borcan cu miere.” În Cartea viselor scrie: „Câinii foarte mici pe care Îi visezi Îți dezvăluie că gândurile și plăcerile tale sunt mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
veți fi fericiți! Părea o replică dintr-un film ce nu-și găsise Încă producătorul. Flavius-Tiberius stinse două din cele trei becuri ale candelabrului vechi din alamă Înnegrit de muște și se duse la culcare, nu Înainte de a pune peste genunchii bătrânului o pătură ușoară de lână. Teracota era caldă Încă. Ceasul trecuse de miezul nopții. 22. Fericirea, ca și războaiele, sunt date oamenilor ca să le ducă până la sfârșit... Cu câtă ușurință rostise bătrânul aceste cuvinte. Cu ușurința cu care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe ea s-ar vinde poate mai bine. Se apucă de treabă. Începu ca de obicei cu Nordul. Țări cu granițe schimbătoare, orașe celebre, mări și oceane. Ajunse la Austria, o țară mică cât un petec de pantalon rupți În genunchi. Capitala Austriei e Viena. Ce urmează după asta? În mintea sa se făcu un gol În care cădea de la Înălțime același cuvânt: Viena, Viena. Îngroșa conturul țării sufocând astfel viața ce pulsa Înăuntrul ei. El Însuși se Învârtea În golul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bărbătești, cojocul secuiesc, mirat și parcă intimidat de eleganța tinerei femei care nu era mai mult decât o servitoare, dar mai ales de forma și lungimea gambelor sale, bine desenate sub ciorapii vișinii de lână care Îi treceau puțin peste genunchi, ca niște jambiere groase, sub care urcau, Dumnezeu știe până unde, alți ciorapi, tot de lână dar foarte fini, de culoarea stânjeneilor. Tânăra continua să zâmbească, În timp ce doamna Ster o mângâia pe frunte, lăsându-l pe domnul Húsvágó să viseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îndată pe plac si Brândușă se așeză cu distincție Într-un fotoliu Biedermeier, adus fără poticneli de doi chelneri la semnul inspirat al Iolandei. Pentru a contempla arta, atitudinea care se recomandă În poziția așezat este una destins-reflexivă, subliniată de genunchii suprapuși și de o Înclinare ușoară a capului spre stânga, pe linia inimii. Brândușă se Încadra perfect În regulile nescrise ale degustătorilor de frumos, cu o singură mică excepție: ciorapii săi nefiind destul de lungi, lăsau celor mai puțin interesați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îi era foame. În loc să se apropie de masă și să urmeze exemplul lunganului, Își puse din nou căștile. 22 . Ora două. Gheretă se clătina de somn și odată cu el lumea și odată cu lumea Zorela. Noroc că era bine așezată pe genunchii lui Brândușă. Așa trebuie să arate sufletele pereche. Îi admira Într-atât, Încât aproape regreta că Zorela Îi era soție. Îi părea rău că le stătea În cale, dar nici nu avea putere să se dea la o parte. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În sus ca o rachetă, ca o cometă ce se Întoarce În cer după ce zăbovise o vreme printre oameni sub Înfățișarea caraghioasă a unui porc din rasa Landrace. Lumina sa scoase toată lumea la geamuri și În balcoane. Mulți căzură În genunchi și Începură să se roage sau doar să-și facă cruce. 2. Flavius-Tiberius era mulțumit. Dusese lucrul până la capăt. Grațian tropăia și chiuia În balcon. Se bucura ca un copil de o șotie izbutită. Într-o mână ținea o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care au căzut fără oprire până au trecut În ninsori... Petru știa povestea: Să nu-mi spui că aici e un eșantion din pulberea nefolosită acum câteva sute de ani... Nu chiar, admise cu modestie Iolanda. Petru se așeză În genunchi, sub afiș și deschise tubul. Din el alunecă Încet, pe mochetă, ca un șarpe captiv În iarbă, un sul gălbui de hârtie Ingres, ușor striat parcă precum un pergament sau o veche diplomă nobiliară. Petru netezi hârtia, atât cât teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că trag în piept kilometri după kilometri de cer albastru de savană. Am numărat până la zece, apoi am ridicat privirea din podea. M-am proptit în coate și, când asta mi s-a părut în regulă, m-am săltat în genunchi. Stăteam îngenuncheat la picioarele patului dublu dintr-un dormitor. Un dormitor ticsit cu toate lucrurile necesare de obicei unui dormitor. În colț era un șifonier. O noptieră cu o întreagă colecție de pahare cu apă de vechimi diferite și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și puse cap la cap, ale vieții mele se desfăcură, se frânseră și se prăbușiră sub greutatea mea. — De trei ani mă trezesc cu mintea goală? — Nu, nu. Doctorița Randle se aplecă în față, așezându-și antebrațele groase, umflate, pe genunchii mari, ecosez. — Starea prin care treci... ei bine, mă tem că e destul de neobișnuită. Când am ieșit din dormitor, m-am trezit pe-un palier mic. Am văzut încă o ușă, dar era încuiată, așa că am luat-o în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aia. Nici măcar nu... Am ridicat palmele într-un gest de nedumerire și dezarmare. Nebuloasa Randle se foi, se strânse, se întinse și se replie în sine până când o mână mare și cărnoasă care ținea un șervețel de hârtie îmi mângâie genunchiul. — Primele câteva ore sunt întotdeauna dificile pentru tine Eric. Ce înseamnă asta? — Păi, după cum am spus, starea ta... nu-mi place să folosesc termenul „unică“, însă e cât se poate de deosebită din mai multe... — De câte ori am trecut prin asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ridicând diverse lucruri, uitându-mă la ele, încercând să fac legături; zăbovind să citesc titlul fiecărei cărți din bibliotecă, schimbând locul câtorva, așa încât ordinea aleatorie dinainte a devenit ordinea mea aleatorie; frunzărind hârtiile din stativul pentru reviste; lăsându-mă în genunchi și uitându-mă la cablurile care ieșeau din spatele televizorului și la praful și zgârieturile de pe plinte. Încercând să stabilesc o relație, să mă familiarizez cu spațiul din fiecare unghi. Scotocind prin sertare și scoțând obiectele dinăuntru, unul câte unul. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]