6,593 matches
-
le scrie și alții, cum le-a și scris (M. Sadoveanu), sau chiar multe din "momente", în care transcripția limbajului pestriț de mahala nu trece într-adevăr dincolo de "comicul pur" (D-ale carnavalului, Articolul 214 etc). Asta nu înseamnă că gheara leului nu e prezentă și în ele, ca peste tot în ceea ce a scris, și că nu-i aparțin, împreună cu teritoriul pe care și l-a descoperit și al cărui unic proprietar universal este, după expresia fericită a unui scriitor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
noi despre moarte deodată nu ne mai ajută decât foarte puțin, mi-a povestit mai departe acest prieten. "De pildă, a adăugat el, gîndirea: moartea e un vis, domeniul imaginației. O fi pentru cel neamenințat, dar pentru cel aflat sub gheara ei nu e deloc un vis. Chiar în vis, cum eram eu, nu era un vis! Era un chin al existenței condamnată să nu mai fie. O zvîrcolire!" " Dar spiritul?" l-am întrebat. "O, spiritul suferea și el fiindcă știa
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Și încordatele animale, simțind arsurile cumplite ca niște fulgere pe spinările lor, se opinteau, gâfâind ca de apropierea morții, cădeau deodată în genunchi și în clipa următoare scoteau afară căruța aceea la care erau înhămați, și care era înfundată în ghearele pământului. Cine să iasă cu lopețile și să umple drumurile degradate? Păi cine să iasă? Nimeni! Dar nu ne smulgea noroiul când ieșeam după-amiezile în sat, devale, în zilele de lucru și de sărbătoare, tălpile opincilor și ale bocancilor? Ei
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ca și când mi-ar fi ghicit gândurile. Și deodată răcni: gîndește-te! Și se dădu jos, se repezi la mine, mă lovi cu pumnii în cap, înghesuindu-mă în uriașa hartă la care nu vroiam să mă gândesc, apoi făcîndu-și din degete gheare mi le înfipse în abdomen horcăind bestial: ― Îți scot mațele din tine! Vroia într-adevăr să mi le scoată, fiindcă, după ce mă îndoii și îmi ferii burta, se retrase la catedră și-și reluă, gâfâind, interogatoriul: ce orașe se mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
urlet. Simțeam cum îmi cresc colții și-n măruntaie mă scociorăște foamea. Năzuind la lărgime, am început să sar pe pereți. Afară am ronțăit pe loc o vietate care îmi ieșise în cale. Cerul mă apăsa ca un tavan: cu gheare și cu dinți, din el pîndeau de pretutindeni ochi. Cîndva mai trecusem pe acolo: recunoșteam, îmbibată de mirosul meu, fiecare piatră. Ars de pofte, m-am oprit la un izvor. Cu gust de sînge și avînd legea spaimei, apa făcea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și i-a ras un pumn de l-a rostogolit pe podele. Aghiuță s-a ridicat și el de parcă fusese azvârlit pe arcuri și, la repezeală, i-a ars huidumei două palme. După care s-au Încăibărat. Ea Își Înfipsese ghearele În gâtul lui, iar el se proptise În lațele ei și dădea caraghios din picioare, că pierduse contactul cu solul: zdrahoanca Îl ridicase de la pământ și era hotărâtă să-l sugrume. Până să sară să-i despartă, colegii au admirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
namila avea grijă să-l gâdile și cu genunchii sub centură, cum ați auzit voi că se spune la box. După Încăierare, Lizi avea obrajii vișinii și mai puțin păr În cap; Dordonea, cu un ochi vânăt, cu urme de gheare pe gât și gulerul cămășii ferfeniță, urla că o dă În judecată pentru tentativă de omor. „Tu ai Început, vierme de beci și târfă masculină prin pușcării!” „Ba tu ai lovit prima, scroafă slinoasă și Împuțită!” În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ne vedem. De frica iadului mâncam tot, chiar dacă nu-mi plăcea coliva Întotdeauna. La intrarea În biserică erau zugrăviți și câțiva draci negri și păroși. Picioarele li se terminau cu copite, cozile lungi aveau vârfuri de săgeți, În mâinile cu gheare fioroase și ascuțite țineau furci cu trei dinți și mânau cu ele spre niște focuri mari o ceată de păcătoși despuiați și cu fețele Îngrozite. Dracii rânjeau cu răutate, Își arătau colții de sub râtul de porc; aveau bărbi negre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întipărite zeci și sute de embleme ale căilor ferate; spălaseră pardoseala de lemn cu leșie și o frecaseră cu motorină; masa lungă, nesfârșită, din mijlocul Încăperii nu avea nici fir de praf pe ea, nici măcar printre șuvițele de păr și ghearele de leu ce Închipuiau cele patru picioare; pereții rămăseseră goi de tot, căci cuiva Îi dăduse prin minte gândul cel bun și mutase În altă Încăpere portretul zâmbitor al Marelui Conducător al Țării, ca să nu se apuce careva să Îndruge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În goană; zborul guguștiucilor suna mai ascuțit decât șuierul gloanțelor. Dar cele care le luau răsuflarea erau zborurile tăcute ale bufnițelor și cucuvelelor. Ochii lor uriași, galbeni și orbi la lumina zilei, clipeau cu răutate, apoi păsările ucigașe Își descleștau ghearele păroase de pe ramuri, Întindeau aripi lungi, vărgate și pluteau, la numai câțiva pași de fundul Văii, În aerul care mirosea dulceag și Împuțit a gunoaie și a stârv. Talpa unui copil răscoli ouăle dintr-un cuib de șerpi. Celălalt, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Addenda pe care o ofer cititorilor: „Septembrie 1950. Abia izbucnise războiul din Coreea, prima confruntare între foștii aliați din cel de-Al Doilea Război Mondial. Tensiunea crescuse pe plan internațional, dar și în țară. Regimul comunist își apăra puterea cu ghearele și cu dinții. Represiunea acționa la maximum mai ales asupra celor bănuiți a fi potrivnici «noului», asupra elitei - sortite exterminării, pentru asigurarea dominației maselor. Întors de pe frontul din Răsărit, cu «semnul» de fost ofițer, ba și grav rănit, «dovadă» că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
volumul în discuție. Titlul e incitant, cu o adresă și o țintă directă, raportat la o epocă nu prea îndepărtată, când, tuturor celor ce viețuiam pe meleagurile mioritice, ni se impuneau anumite meniuri delicate, preparate tuturor din „capete, gâturi și gheare (scurmace) de pui și chiar râturi și picioare de porc de la genunchi în jos”. Și noi, „fericiții de atunci”, ne băteam ore în șir pentru asemenea bunătăți pământești oferite cu larghețe și interes pentru sănătatea noastră. Volumul în sine conține
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
--Acum te-am recunoscut de-a binelea. Tu ești cârcotașul care îmi făcea zile fripte când mă zbăteam între ciocan și nicovală, să-l înțeleg și să-l ajut pe Doctorul Gruia. Doream atât de mult să poată scăpa de ghearele “bolșăvicilor”, cum le spunea taică-su’, Cercetașul Toaibă... --Nu sunt altceva decât un biet “gând de veghe”, dar, care la o adică sare din culcuș să te întrebe: “Încotro, vere? Nu ți se pare că ai luat-o pe arătură
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
grijă, să nu cumva să folosească un limbaj mai aspru, care ar putea violenta urechile extrem de sensibile ale criminalilor, hoților și violatorilor. Când, până si bivolii din Africa se coalizează pentru a scăpa pe câte unul de-al lor din ghearele leilor, românul este sfătuit chiar de poliție, să nu întreprindă nimic, că vezi dumneata român neștiutor ce ești, sunt persoane abilitate să o facă. Te sfătuiește dom’ Ciocan, că dacă vezi pe unul că-și omoară prietena, soția, copilul în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a alergat până acasă, amenințându-l cu pușca. Pentu că-i știu povestea, sub hidoșenia lui eu văd ce-a fost odată, adică pe băiatul inteligent, cu ochii iscoditori și ageri, plăcut la chip, sfios și totuși, acum, răpus de ghearele necruțătoare ale nebuniei. O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic... La noi vine mereu o femeie tristă ca un cimitir. Își șterge mereu ochii cu un colț de basma curată, de parcă acum a scos dintr-o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
scandalurile nesfârșite. Era cizmar și mai aducea câte un ban în casa... Acum au rămas pe drumuri... Și din când în când, își șterge cu dosul palmei ochii umflați și înroșiți în așteptare... Cât cinism!... Ce aștept?... Să fur din ghearele morții un cadavru și să-l redau lutului nesătul. Să-l fur din burta pârâului și din gura peștilor.Îmi amintesc de copiii care s-au înecat în pârâul de lângă satul meu, de lumânarea arzândă, care era pusă mereu într-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mareele de foc înspre miazånoapte Când credințele se rezemau doar în sårbåtori și pomeni și rugåciunile se råcoreau în prealabil cu înjuråturi adresate facturilor mamei și tatålui lor de taxe și prețurilor pe sută de grame de gaturi aripi și gheare la un loc și visul de zbor se încheia în oasele roasele de canini Atunci oamenii deveneau metafore contemporane poemului într-o dungå de clopot rostit și ceasul solar se întorcea în umbrele timpului. Atât de ușor ca o lespede
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1640]
-
clipa aceea, s-a împlinit cuvîntul acela asupra lui Nebucadnețar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mîncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, pînă i-a crescut părul ca penele vulturului, și unghiile ca ghearele păsărilor." 34. După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer, și mi-a venit iarăși mintea la loc. Am binecuvîntat pe Cel Prea Înalt, am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește veșnic, Acela a cărui stăpînire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
viu, și El dăinuiește veșnic; împărăția Lui nu se va nimici niciodată, și stăpînirea Lui nu va avea sfîrșit. 27. El izbăvește și mîntuiește, El face semne și minuni în ceruri și pe pămînt. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!" 28. Daniel a dus-o bine sub domnia lui Dariu și sub domnia lui Cir Persanul. $7 1. În anul dintîi al lui Belșațar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis și a avut vedenii în mintea lui, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
primi împărăția și vor stăpîni împărăția în veci, din veșnicie în veșnicie. 19. În urmă, am dorit să știu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte, și era nespus de grozavă: avea dinți de fier și gheare de aramă, mînca, sfărîma și călca în picioare ce rămînea; 20. și asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, și asupra celuilalt corn care ieșise, și înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
cu tot tămbălăul. Am cunoscut un bărbat, i-am explicat cu voce scăzută. —Nu-i cinstit, Rachel, mi-a zis ea cu ochii încă închiși. Jumătate de gram era al meu. N-aveai dreptul să-l iei. Am simțit iar ghearele fricii. Brigit era supărată pe mine. Paranoia mea, care până atunci plutise așa, fără țintă, avea, în sfârșit, de ce să se ancoreze. îmi doream cu disperare să nu fi plecat. Mai ales dacă mă gândeam la cât de lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aminte, nu-i așa? — Ce anume? I-am simțit parfumul și chestia asta m-a făcut să-mi doresc să-l mușc. Mi-ai spus să vin pe la tine astă-seară. — Da? Când? — Azi-dimineață, când plecam. Am simțit înfigându-mi-se gheara fricii în inimă. Nu-mi aminteam să-i fi spus așa ceva. Și nu era prima dată când mi se întâmpla una ca asta. —Doamne, am chicotit nervoasă, probabil că nu mă trezisem bine. Deși fusesem destul de trează ca să-l pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se spune „Ne mai vedem“, nu trebuie să te întorci și să-i întrebi pe un ton rugător CÂND? DISEARĂ? MÂINE? CÂND, CÂND, CÂND? Nu trebuie să zici decât „Mmmm, ne mai vedem“, să le mângâi obrazul neras cu o gheară imaculată și să dispari într-un nor de „nu am nevoie de nimeni“ cât se poate de palpabil. Voiam să par dură. Cu toate că nu eram deloc așa. Voiam să-mi schimb vechile tipare comportamentale. Așa cum mi se spusese. Rachel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oaie când mă smiorcăisem. — Claire, ascultă-mă, mi-a spus Jackson cu o voce solemnă, știu că pensionarea mea te lasă fără nici un sprijin aici, la P și P, dar detest ideea că acesta e motivul care te aruncă în ghearele lui Vivian Grant. Din păcate, amândoi suntem conștienți că P și P nu vor fi în stare să-ți ofere același salariu pe care ți l-a promis ea. Dar poate c-aș reuși să-i conving să ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vineri. Am tras adânc aer în piept și am atacat. — P-păi, mă pun la punct cu câteva cărți pe care le-am preluat săptămâna asta. Vivian era în stare să miroasă frica și prin telefon, așa că și-a năpustit ghearele asupra mea. — Să nu mă întrerupi când vorbesc. și oricum, ce înseamnă „să te pui la punct“? m-a imitat ea cu o voce mică, stridentă. Citești dosarul, vorbești cu autorul - nu sunt calcule de fizică cuantică și n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]