1,669 matches
-
fac ce-mi cere, nu-i așa? mă întreabă, lăsîndu-și tîmpla pe brațul drept, întins pe pernă. Văd că nici acum nu ți-ai revenit... Zău, așa cum stai, mă faci să mă gîndesc la un biet iepuraș, istovit de goană, ghemuit într-un colț... Cred că ai inima cît un purice... Rîde încet, își rotește capul pe pernă, rămîne cu fața în sus și privește tavanul, continuîndu-și rîsul. "...un biet iepuraș...", mă lovește în tîmple rîsul ăsta surd. Simt cum privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
interioare. Dar, ca într un basm (de câte ori nu trăiesc, în lumea materialismului dialectic, situații aidoma celor din basme!), ceea ce citesc dimineața, cu o mulțime de adnotări și de caiete individuale controlate, se năruie până la ora de seminar [politic], când mă ghemuiesc în banca mea, idioată și lașă de mai mare rușinea, seminar în cursul căruia dl Coadă de Topor îmi pune întrebări la care aș fi în stare, totuși, să răspund, dacă n-ar trebui s-o fac cu un vocabular
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
c. p. 27 iulie [1950], joi Draga mea, visez la vacanța în care o să mergem împreună, poate chiar la sora Theclei, ca să ne bucurăm de odihnă deplină. Noi două, împreună. Visez și la vremea când îti țineam mânuța care se ghemuia cu încredere în mâna mea, ca într-un cuib, cu toată nădejdea, și când îmi spuneai, la începutul lui iunie: „Știi, încep să văd marea albastră“. Așa să fi fost? Sau era o mică șmecherie de-a ta, ca să-l
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui șovăielnic, În timp ce apăsam pe pedala ruginită). Baie adevărată se făcea seara. Pentru abluțiunile matinale erau folosite băițele englezești de cauciuc. A mea avea circa un metru douăzeci diametru și marginea cam la Înălțimea genunchiului. Pe spinarea săpunită a copilului ghemuit În ea, un servitor cu un șorț turna cu grijă apă dintr-un urcior. Temperatura ei varia conform cu noțiunile de hidroterapie ale diverșilor mentori care s-au perindat la noi. A existat și acea perioadă neagră a primei pubertăți, când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
catastrofe apocaliptice. 4 Și acum urmează acel număr cu biciclete - sau cel puțin versiunea mea despre acel număr. În vara următoare, Iuri nu ne-a vizitat la Vira și eu am rămas singur, pradă agitației mele romantice. În zilele ploioase, ghemuit la picioarele etajerei cu cărți puțin folosite, la o lumină slabă care se străduia să descurajeze eforturile mele de tainică cercetare, căutam cuvinte necunoscute, inexplicabil de ispititoare și enervante, În ediția rusească În optzeci și două de volume a Enciclopediei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cernite, monahale, are părul pe spate strâns legat cu o sfoară. Ștefan ia cupa cu vin, ca să bea... Voichiță! strigă el cu bucurie și, luminându-se, pune pocalul pe masă și o primește cu brațele deschise. Voichița se aruncă, se ghemuiește la pieptul lui, își înăbușă plânsul cu suspine, bolborosește scheunând încetișor: Ște... Ștefane Măria ta... și îi pipăie ca orbii fruntea, obrajii, pieptul. Sfânta Fecioară, cât m-am rugat -, mi te-a adus sănătos... Ștefan o învăluie cu o privire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prelungit până spre zece seara, când, în sfârșit, ne-am urcat în mașină - o dubă pentru depanare, din acelea folosite de electricieni, cu bănci laterale - și am pornit-o. Acolo, în acea mașină în mers, cufundată în întuneric, am aflat - ghemuit pe un colț de bancă - vestea cea tristă. Cine mi-a spus-o? Parcă tata, căci mi se pare că și el era cu noi. Am izbucnit în plâns și am ținut-o așa o bună bucată de vreme, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
însă, ceilalți, în mod sigur. Pe mine unul, domnii aceia elocvenți m-au convins repede. Ce mai, sunt vinovat, nu mai încape nici o îndoială. Îi ascult totuși în continuare, cu mare atenție, savurându-le aproape masochist argumentele zdrobitoare. Lângă mine, ghemuită într-un fotoliu, Doina croșetează. Cu ultimele puteri. E atât de obosită încât nici măcar sentințele necruțătoare, biciuitoare ale acelor procurori inflexibili ai conștiințelor noastre nu reușesc s-o țină de tot trează. A avut o zi grea. O altă zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-se de ele mai rău decât de posibilele bombardamente; era în vara lui 1944, ne aflam la Corabia, în refugiu; deși ne adunasem cu toții în aceeași cameră, aceasta părea, în acele clipe, mai goală, mobila puțină părea să se fi ghemuit ea însăși, de spaimă; pe mine și pe Jeni furtuna de afară ne impresiona doar; constituia un eveniment; frica exagerată a lui tanti ne mira și, probabil, în taină, ne și amuza un pic; se acoperise cu o pătură, țipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
O fi pățit cine știe ce... Nici nu vreau să mă gândesc, dar, de fapt, numai la asta mă gândesc. Înțelegi? E insuportabil! Nu pot să văd un câine al nimănui pe stradă, muiat de ploaie, căutând ceva, orice, ceva de mâncare, ghemuit iarna, afară, într-un loc adăpostit, pune te rog ghilimele... Anul trecut, de Crăciun, într-un vagon de metrou m-a îngrozit, pur și simplu, mieluțul aproape leșinat de oboseală, de nemâncare, de sete, - care spânzura pe umărul unui țigănuș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
paie pe care dormea paznicul de la sediu și mi-a spus să stau acolo, iar dimineață, la răsăritul soarelui, să fiu pe tarla. Câinele paznicului, care avea obiceiul să doarmă pe pat, s-a dat jos nemulțumit și s-a ghemuit pe podeaua lipită cu lut. Puricii însă, bucuroși de oaspeți, au tăbărât pe mine, astfel încât răsăritul soarelui a fost o mare bucurie pentru mine și prilej de tristețe pentru ei. Câțiva dintre ei nu au mai vrut să mă părăsească
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a pus salteaua peste ele și a pregătit un culcuș cald pentru aceea făptură înfricoșată. El s-a întins să doarmă pe niște scânduri de lemn ude. «Mâine o să avem grijă să-ți regăsești familia. Acum dormi liniștit!». Văzându-l ghemuit sub pături părea o grămăjoară de oase nemișcate: «Bietul copil! Ai avea atâta nevoie să fii îmbrățișat și încălzit la pieptul unei mame. Și în schimb, mizeria și răutatea celor mari te-au transformat în marfă de câștig». În dimineața
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
un caracter special și era una din curiozitățile bucureștene. Aproape în toate zilele când era vremea frumoasă, domnul și doamna Grigore Suțu ieșeau la Șosea în echipajul lor sui-generis. Într-o trăsură-victoria, prințesa stătea drept, maiestuoasă, iar prințul Grigore, mărunțel, ghemuit între perne, de unde d-abia îl vedeai; iar un câine pudel de o talie mare, întotdeauna bine spălat și pieptănat, stătea culcat la picioare. Pe capră, arnăutul în fustanelă, cu fesul de ciucure lung, cu sabie și cu pistoale în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
groasă. Și-a scos ranița, o vechitură, și-a îndreptat spatele, și-a dat pălăria pe ceafă. Surîzînd și cu brațele deschise, în timp ce venea spre mine, m-a strigat pe nume. Nu i-am răspuns. Neîndrăznind să fug, m-am ghemuit, speriat, la apropierea lui. „Nu-l cunoști?”, m-a întrebat, mirată, mama. Am clătinat din cap că nu. „Era prea mic cînd am plecat”, m-a scuzat tata și m-a luat în brațe. Mustața lui mi-a înțepat obrazul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În acest fel, de mahmureala degenerării oriental-comuniste (căreia nu-i prevedeam, de altfel, o iminentă implozie), rămânând totuși conectat la drama depărtatelor locuri. Asediatul evadase, până la urmă, din Colonia Rino. Obosise, În cele din urmă, să strige, de unul singur, ghemuit În celula camerei sale și asurzit de tropăitul santinelelor străzii: voi rezista, voi sta până la capăt, orice-ar fi, până la capăt. Fugise, până la urmă, de vântul negru al urgiei, nu rezistase, marile vorbe fugiseră, și ele, vinovate, ca și el
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
era de corn, știu eu din ce era - și i-a tras două de ălea pe spate: "Bă, o scoți?" De acum sergentul intrase într-un fel de stadiu de nebunie: "Nu o scot domnule!" Și Ștefan Vasile s-a ghemuit și ăla l-a bătut de se vedea cum îi țâșnește sângele prin cămașă. În timp ce-l bătea în modul ăsta, mai mult decât barbar, un tractorist venea cu tractorul peste culturi... N-a mai venit pe drum. Asistam la circul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ochii lui ce o privesc de îndată. Lucia susține pentru o clipă privirea, dar nu mai mult de o clipă. Mecanismul pe care ea însăși l-a pus în mișcare îi permite să se rușineze în fața lui. Aleargă să se ghemuiască lângă parapet, ascunzându-și pântecele cu genunchii, iar sânii cu brațele.“ - Pier Paolo Pasolini, Teorema Iar restul e tot TIFF În a doua jumătate a Festivalului Internațional de Film Transilvania, am fost tot un soi de gură-cască, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
lui Eumeu față de Ulise deghizat se încadrează în tiparul convențional de ospitalitate și are aproape toate elementele, care dovedesc natura generoasă și ospitalieră a acestuia. Eumeu coase o pereche de sandale de piele așezat în fața bordeiului său când Ulise se ghemuiește, poziție înjositoare, fiind atacat și amenințat de câini. Eumeu se repede către oaspetele său și îl roagă să intre, îl conduce în casă și îl invită să ia loc. Pregătește masa și îl invită să mănânce, oferindu-i bucata cea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
romanești. El nu încetează să pună problema asimilării, aceea de a găsi un loc imposibil pentru un erou "deterotorializat"555. Obsesia găsirii locului său este foarte concret reprezentată de către gesturile lui Karl, neîndemânatic cu corpul său care trebuie să se ghemuiască, chircească, îndoiască... problemă fizică de adaptare la un nou spațiu în care el se simte mereu străin. De ce se pleacă în America? O situație de criză personală este la originea migrării, fie ea materială, financiară sau morală. Există un joc
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
anumite zone, iar în altele se atrofiază, ceea ce îi imprimă un aspect neregulat. Vena se dilată mai accentuat mai ales la nivelul zonelor de atrofie, dând naștere uneori unei ampule varicoase. Alteori segmentele de venă alungite și dilatate neuniform se ghemuiesc și formează pachete varicoase. Stadiul al IV-lea: E caracterizat prin extinderea leziunilor la țesuturile și organele învecinate, cu scleroză periflebitică, mioză scleroasă, nevrită difuză, periostită, hiperostoze, dermatite, ulcer cronic. Microscopic, modificările histologice încep cu hipertrofia și hiperplazia fibrelor musculare
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
va executa anumite exerciții stabilite dinainte, apoi jucătorii vor juca câte un set pe jumătate din teren. Redăm un exemplu de desfășurare a jocului: la un semnal cei 4 jucători vor executa câte 5 deplasări rapide până la fileu, revenind în ghemuit, după care vor îmbrăca si dezbrăca de 5 ori un trening (pregătit pe un scaun), vor executa 5 flotări în brațe și 5 genuflexiuni. Cel care a terminat va lua racheta și va servi trimițând mingea în jumătatea terenului advers
Badminton : curs pentru studenţii facultăţilor de educaţie fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/361_a_643]
-
bani, spune că sunt prea patriotici și superficiali, îi place mărunțișul și asta nu înseamnă că are, îi strânge până împarte totul pentru vreo foaie la franceză trasă la xerox. Era fericită, avea un ditamai rucsacul în spate ce o ghemuiește când obosește mergând pe șine, dar îi place, o face să se simtă copil, rucsacul ăi dă senzația de o continuă călătorie cu trenul. Cu siguranță, voi știți că îi place să scrie și ce-i mai place... Scrie simfonii
A doua oară unu by Lungu Andreea-Loredana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92927]
-
va mai hali aceleași cocoloașe. Elemente discret dispuse în contextul lor suprarealist: pat, televizor, cadă de baie fac ca, printre crengile copacilor, fiecare detaliu să devină un cadru privilegiat vizual. Trupurile dansează, după care se tăvălesc încleștat, după care se ghemuiesc pe pervazul geamurilor. Le luminează soarele care apune peste pădurea umanizată de superbe slăbiciuni. Trupuri singure își caută mințile nesigure în cel mai poetic și senzorial spectacol din România la ora actuală. Boala Familiei M de Fausto Paravidino Un spectacol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
vorbă de bun venit, îl conducea la locul lui: părea foarte fericit. Era primul lui caz de crimă și îl rezolvase în mai puțin de-o săptămînă: în această poveste sordidă și banală, el era singurul erou adevărat. Aișa se ghemuise pe un scaun, vizibil copleșită, cu chipul încadrat de părul negru; abia dacă s-a uitat la mine cînd am sosit; privirea ei evita ostentativ colțul în care se afla fratele ucigaș. Acesta, între doi jandarmi, privea în pămînt cu
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
nu numai că divulgă tehnica poetică a acestuia (relatarea la persoana întâi, enumerarea fastuoasă etc.), dar o și folosește fugitiv, pentru a-și exprima propria voioșie de citadin: " Tocmai coborâsem din 331 în Piața Aviatorilor/ uitând de mulțimea de blocuri ghemuite sub burțile norilor/ și dezvelind o savarină mă pregăteam s-o strecor pe sub mustață agale/ când deodată cu cine credeți că fac cruce în cale:/ un fel de tonetă fardată strident cu gust de bazar/ plină cu oglinzi, furcoaie, scobitori
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]