2,211 matches
-
cea care m-a privit peste umăr și a dispărut în mulțimea aceasta blestemată, este visul și perfecțiunea și că, fiind un vis, nu o voi găsi niciodată. O seară care începea cu un ghinion prevestea un șir de alte ghinioane. După trei ore de umblat pe bulevarde, după un șir întreg de neșanse (care se multiplicau pe măsură ce eram refuzat și-mi pierdeam viclenia aceea plină de ardoare cu care pornisem, devenind tot mai grosolan cu fiecare nouă femeie întâlnită), după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
largă, tot legat cu o sfoară, așteptam să se umple, îl trăgeam ușor să nu se verse, dădeam drumul capacului de la budană, împingeam la loc capacul podelei și... Petre și Ana începură să râdă de ingeniozitatea babei. Deci el avusese ghinionul să calce din neatenție și neștiință exact pe... capacul babei Floarea! Observase și el, când venise prima oară, că bătrâna cam mirosea a rachiu, dar se gândise că, fiind singură, era explicabil să mai "consume" din când în când, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
convins că vor avansa strângând cercul, cu prudență, răbdare și o perfectă coordonare, fără să lase în urmă nici un metru pătrat necercetat cu de-amănuntul. Totul părea prevăzut în mod meticulos, dar cu toată precizia lansării, un român, pe care ghinionul părea că-l urmărise cu o perseverență deosebită încă de la naștere, avu neșansa ca exact în locul unde trebuia să aterizeze să dea peste o bucată de stâncă cenușie ieșită din nisip de care se izbi cu piciorul, ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de celelalte nu mă simt răspunzător - zise. Să lupți împotriva imohagilor în deșert a fost întotdeauna o sinucidere, și ați avut mult noroc că ați scăpat cu viață. — Noroc? se scandaliză însoțitorul său. Despre ce dracu’ vorbești? Am avut tot ghinionul din lume. — Greșești... - îi răspunse Gacel cu naturalețe. Ați avut tot norocul din lume, fiindcă încă nu v-ați înfruntat cu cel mai rău dintre dușmani. — Mai rău decât căldura și setea? Glumești...! — Nu glumesc. Cel mai rău dușman în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
le-a aruncat pe terenul politic. ROMÂNII E DEȘTEPȚI Președintele jucăuș (II) Radu Pavel GHEO Săptămâna trecută am început să discutăm așa, neserios, ca în vremuri de vacanță, dacă omul Traian Băsescu are trăsăturile necesare unui dictator. Cum deocamdată, spre ghinionul omenirii, nu s-a creat nici un detector eficient de dictatori, am încercat să compar datele personale ale actualului președinte al României cu cele ale unor alte personalități politice mai democratice sau mai dictatoriale. Toată lumea știe cum e Băsescu: iubitor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
fost preluată de Vladimir Putin, un om plin de gravitate și de responsabilitate, care vrea să aducă iarăși Rusia în poziția de lider mondial, acolo unde îi e locul. O face cu seriozitate și probabil că va reuși cumva, spre ghinionul vecinilor Rusiei. Eu însă recunosc că pe Elțân nu l-aș fi putut vedea niciodată în postura de dictator. Deși Putin e mai puțin jucăuș. Putem apela și la istoria recentă a României. Dictatorul cel mai apropiat de zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
și zemoase, de-ți lăsa gura apă. Nu de puține ori mă urcam cățărându-mă ca o pisică, și scuturam părul înalt de peste zece metri, pitorescul situației constând în bombardamentul celor aflați sub păr. A fost și o zi cu ghinion când, singur fiind, m-am urcat în păr, am scuturat, dar, la coborâre, când mai erau vreo trei metri, m-am poticnit de un crac uscat, care s-a rupt, căzând cu tot cu mine, numai că eu pe spate peste perele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
răspund la întrebarea asta, deși e ofertantă. Ești conștient că ți s-au „aliniat planetele“? La ce te referi? Sensul este că am avut noroc? Sigur că am avut și noroc, dar fiecare zi e plină de noroace și de ghinioane. Planetele mi s-au mai aliniat de multe ori până acum și o să se tot alinieze și o să se dez-alinieze de acum încolo. Ți-au plăcut Berlinul și festivalul? Nu mai fuseseși, nu? Nu, nu mai fusesem. La început nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
ne trebuia arme. <<Nicule, te ocupi cu armamentul!>>, mi-a zis Apostol. O armă rusească semiautomată am adus-o cu trenulețul. Am înfășurat-o în foaie de cort, am pus-o pe platforma trenulețului și eu stăteam pe ea. Culmea ghinionului! Vine un șef de post de la Căpățâneni și se așază lângă mine. Mi-am ținut firea, am discutat baliverne și a coborât. Am rămas în grup. Așa am devenit cu adevărat liber. <<Nicule, te duci și mai aduci două pistoale
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
verde, supranumită Țara Oașului. Că așa era la români: orice copaie era «țară». Oșenii încă mai au prin lăzi «clop și gaci/moștenire de la daci», cum spunea căminul cultural de altădată. Acum, nici cămin cultural nu mai au. Au însă ghinionul să fie lângă Baia Mare: moroșenii și-au ridicat coșurile combinatului mai sus și fumul blestemat se condensează deasupra oșenilor la fiece ploaie, pârjolind grădinile și livezile. «Uitați-vă la strugurii noștri: niciodată n-au fost așa de urâți», îmi spune
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cerea o cotă mai mică: - "Tanti" Marina! dă-mi doi lei. - N-am, fugi de-aici, n-am decât o băncuță.Îl prinse într-o zi chiar pe Felix, singur acasă. - Nu-i nimeni? întrebă el, simulând desperarea. - Nimeni! - Ce ghinion! Soția mea e grav bolnavă, și n-am un ban încasă. Mă-mpușc. N-ai dumneata măcar cinci lei? Însă victima de predilecție a lui Stănică era Aurica (în onoarea ei își numise copilul Aurel), admiratoare în general a G.
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moștenite de la părinți, și au insinuat că era căzut la mania religioasă și risipea banii cu acatistele. - Ticăloși! spumegă moș Costache. - Au mers până acolo încît au declarat că bătrânul nu știasă scrie. Pricepi, testamentul e olograf! Ei, bine, culmea ghinionului! Deși l-am văzut eu cu ochii mei pe bătrân, când trăia, scriind, n-am putut să găsesc nici o dovadă. Toate lucrurile din casă i-au fost furate, ei scrisorile lui nu le-arată! Omul n-a fost funcționar, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mersi că nu l-am băgat la zdup, să fie chiar fericit că pușcăriile sunt suprapline. Și ce dacă am umplut pușcăriile cu tineri, floarea țării, care ar fi putut să facă ceva util pentru ei și pentru familiile lor! Ghinionul lor că au vrut să imite pe unii din cei de sus! Ce este valabil pentru dulăi, nu este la fel și pentru căței, dimpotrivă. Asta este legea, domnilor, dacă vă place; dacă nu Înghițiți, n-avem ce vă face
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
cât mai mare, cum se Întâmplă la licitația pentru gazonul stadionului național. Se dădu mălaiul, se obținu licitația, iar gazonul urmează să crească În următorii câțiva ani, pentru că cel licitat era din „import” și n-a rezistat „bocancilor” noștri. Ce ghinion, dom'le, ce ghinion ! Și doar se procedase legal, nu-i așa ?! Și apropos de legalitate, porni, tot legal, războiul dintre P.D. și P.S.D. Pe mai multe fronturi : tovarășu Pedist dă declarații la PNA pentru vapoare, tovarășii Pesediști declarară consiliul
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
se Întâmplă la licitația pentru gazonul stadionului național. Se dădu mălaiul, se obținu licitația, iar gazonul urmează să crească În următorii câțiva ani, pentru că cel licitat era din „import” și n-a rezistat „bocancilor” noștri. Ce ghinion, dom'le, ce ghinion ! Și doar se procedase legal, nu-i așa ?! Și apropos de legalitate, porni, tot legal, războiul dintre P.D. și P.S.D. Pe mai multe fronturi : tovarășu Pedist dă declarații la PNA pentru vapoare, tovarășii Pesediști declarară consiliul capitalei valabil până la următoarele
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
s-aude un foșnet înăuntru, parcă se aude pași. Casa veche, mobila veche, toate troznește. Troznește și parchetu, chiar fără să te miști, chiar fără să-l calce nimeni... Tot nu-i vine să crează că a putut avea atâta ghinion... Stă, și pe urmă sună, și iar stă, și mai face doi-trei pași și întinde gâtul spre poartă. N-o fi fost plecată Ivona și n-o intra tocmai în clipa asta ? Madam Ioaniu Și-a întins pe trepte ziarul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
numa acolo a umblat în țoașcă. Când a scos pungile de plastic și le-a pus pe trepte, numa atunci putea să-i cază jos portofelu. O ia repede din loc. Repede-repede. Iar dă colțu la bulevard, nenorocită zi, cu ghinioane peste ghinioane ! Merge ce merge, se oprește, se scormonește în țoașcă, până dă de hârtiuța unde-și ține medicamentele. Desface hârtiuța și scoate o bulină, atâta, o bulină numa, și-o înghite. Se duce greu pe gât fără apă, o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a umblat în țoașcă. Când a scos pungile de plastic și le-a pus pe trepte, numa atunci putea să-i cază jos portofelu. O ia repede din loc. Repede-repede. Iar dă colțu la bulevard, nenorocită zi, cu ghinioane peste ghinioane ! Merge ce merge, se oprește, se scormonește în țoașcă, până dă de hârtiuța unde-și ține medicamentele. Desface hârtiuța și scoate o bulină, atâta, o bulină numa, și-o înghite. Se duce greu pe gât fără apă, o-nghite greu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vorbești cu bărbatu ! Stă și se mierlăie și nici gând n-are că i-a intrat om străin în casă. Nici gând n-are că-mi vine leșin de foame și mă trece și-o nădușeală rece ; afurisită zi, cu ghinioane peste ghinioane ! Nu-s io proastă că-n loc să șed la casa mea, unde am de toate, am luat drumu n picioare numa ca să mă umplu de draci ? Numa când mă gândesc ce drum mai am pân-acasă, îmi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bărbatu ! Stă și se mierlăie și nici gând n-are că i-a intrat om străin în casă. Nici gând n-are că-mi vine leșin de foame și mă trece și-o nădușeală rece ; afurisită zi, cu ghinioane peste ghinioane ! Nu-s io proastă că-n loc să șed la casa mea, unde am de toate, am luat drumu n picioare numa ca să mă umplu de draci ? Numa când mă gândesc ce drum mai am pân-acasă, îmi vine să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă scuzi, trebuie să-mi văd de treabă. Mă Întorc spre ecran, dîndu-mi ochii peste cap și Încep să bat frenetic la computer. OK. Discuția despre carte a fost un fiasco total. Dar a fost pur și simplu chestie de ghinion. GÎndește pozitiv. Pot să fac asta. Încă Îl mai pot impresiona... — Nu știu ce s-a Întîmplat, spune Artemis cu o vocișoară de fetiță. O ud În fiecare zi. Îi arată lui Jack Harper ghiveciul cu olandezul ei zburător. — Te pricepi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
deranja deloc nici să te plimbi cu avionul lui particular, nu ? — Se pare că n-a mai avut nici o relație de la moartea lui Pete Laidler, spune Artemis pe un ton sec. Așa că mă cam Îndoiesc că ai avea vreo șansă. — Ghinion, Caroline, spune Nick rîzÎnd. Mă simt destul de stînjenită de faptul că asist la discuția asta. Poate ar trebui să părăsesc Încăperea și să mă Întorc după ce termină. Dar, pe de altă parte, poate că chestia asta n-ar face decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și o tînără, studenți desigur, se ajută la manevrele de obținere a unei legături interurbane. Cît timp linia e ocupată sau nu se formează numărul, ei își surîd, spun ceva în șoaptă, un fel de tachinare reciprocă, "tu-mi porți ghinion", și, cînd numărul s-a format, fata ia receptorul, chemîndu-l și pe băiat mai aproape, să audă ce i se spune. Au ochii plini de zîmbet, iar mîinile lor se ating reciproc în gesturi de o infinită tandrețe. După cum vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fost prima oară în Ardeal, chemat de Liliana, la insistențele mele; un an în care drumurile noastre s-au intersectat, dar nici unul n-am avut curajul întîlnirii. Te-am iubit și te-am urît deopotrivă. Mi-ai fost șansă și ghinion. Sîmbătă mai speram. Ce? Nu știu! Dar speram. Manoliu a găsit cartea ta în Constanța. I-am luat-o s-o citesc, să-ți spun părerea. În femeia aceea strivită de griji, terestră în idealuri, cicălitoare și plină de răutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
universul lui, spre care l-a retrimis în ziua cînd i-a hotărît să nu se mai apropie de Parcul cu Ciori și să nu mai îndrăznească să intre vreodată în blocul Yanis, că ea nu poate decît să aducă ghinion, iar dacă o va face vreodată intrînd în bloc, să alunge mai întîi ciorile "care se cred corbi și pun stăpînire pe orașul acesta superb, în zidurile căruia stă încrustat spiritul tatălui meu, arhitectul..." Și-n limitele acestui univers, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]