3,612 matches
-
în curte, trântit pe cele două trepte, trupul aproape descoperit al Maitreyiei, cu părul în ochi, cu brațele pe sâni, și o văd mișcând din picioare, cutremurîndu-se de râs, în cele din urmă repezindu-și papucii, cu o aruncătură de gleznă, tocmai în celălalt capăt al zidului. Nu mă săturam privind-o, iar acele câteva minute mi s-au părut nesfârșite. Nu știu ce spectacol sacru îmi apărea mie râsul ei și sălbăticia acelui trup aprins. Aveam sentimentul că săvârșesc un sacrilegiu privind
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prietenele mele, eu le strâng piciorul. Uite așa... Își desprinse, îmbujorîndu-se, piciorul din sari și-l apropie de Lilu. Se petrecu atunci ceva ciudat. Aveam impresia că asist la o scenă de dragoste dintre cele mai intime. Lilu strânse între gleznele ei pulpa de jos a Maitreyiei, tresărind și zâmbind ca descătușată dintr-un sărut. Erau adevărate mângâieri alunecările acelea leneșe pe pulpă, cu degetele strânse, călcâiul aplecat, și apoi strânsoarea, în care carnea se strivea caldă, tremurând. Sufeream cumplit, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-mi apropii piciorul de piciorul ei. Emoția celei dintâi atingeri n-am s-o uit niciodată. M-a răzbunat pentru toate geloziile pe care le îndurasem până atunci. Am știut că Maitreyi mi se dă toată în acea abandonare a gleznei și pulpei, așa cum nu se mai dăduse vreodată. Scena de pe terasă o uitasem. Nimeni n-ar putea minți atât de dumnezeiește, ca să pot fi păcălit de atingerea aceasta, îmi spuneam. Mi-am ridicat fără voie piciorul sus pe pulpe, până
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care o presimțeam halucinant de dulce, de fierbinte, pe care o ghiceam brună și virgină, căci, fără îndoială, nici un trup omenesc nu se înălțase atât de departe în carnea ei. În acele două ceasuri de îmbrățișare (erau oare altceva mângâierile gleznelor și pulpelor noastre?) ― pe care jurnalul le schițează atât de sumar, atât de șters, încît multă vreme după aceea m-am întrebat dacă mai trebuie să continuu însemnarea etapelor noastre ― am trăit mai mult și am înțeles mai adânc ființa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Speteaza, formată din trei semiovale, se termină cu un chenar de ghirlande. Pe canapea, o fată tânără - franjuri pe frunte, cârlionți în dreptul urechilor, cotul sprijinit de un coussin - un gest țeapăn, de lene și delăsare. Din fusta dreaptă îi ies gleznele ascuțite și ghetuțele de lac, cu toculeț și catarame argintate. Un scaun tras alături, lângă canapea. Așezat de-a latul pe el, picior peste picior, cu mâinile înțepenite molatic și stângaci pe spătarul rotund, un june care, până mai acum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mimează energia, suferința sufletului tău, delicat și milos : pentru că ceea ce i-ai strigat Leliei a fost chiar adevărul. Pentru că, într-adevăr, de când te știi, te-au umilit gătelile lor sărace, chicotelile strecurate în conversație, degetele prea scurte de la mâini și gleznele groase, dinții zimțați și gălbui, și încă, și încă atâtea alte amănunte pe care le-ai înregistrat, rușinat într-o măsură mult mai mare decât ar fi fost cazul. Umilit și rușinat, într-o măsură mult mai mare decât o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe mica porțiune de pământ uscat, dar ea merge mai departe ! Doar cu un gest, ah, cât de căutat !, își răsucește talia și se apleacă să-și ridice cu două degete trena rochiei care atârna în mocirlă. I se văd gleznele acum, dar ea merge nepăsătoare mai departe, în timp ce tu continui să o aștepți și să-i oferi zâmbetul tău neliniștit. Zâmbetul unui aristocrat slab de înger, care încearcă să se ducă demn spre eșafod, într-o proaspătă dimineață de iunie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Întuneric, strada nu arată prea bine. Ajunge acasă după două ore de ocolișuri pe alte străzi Întunecate, alungat de strigăte și de sunetele inconfundabile ale armelor. Din șoseta din piciorul neîncălțat a rămas o cîrpă zdrențuită și murdară, Încolăcită pe glezna vînătă, Înghețată dureros. Maică-sa a izbucnit În plîns văzîndu-l În ușă.] Miercuri, 20 decembrie. Nu sînt multe de povestit, ne-a lovit un camion. Ei nu-i ajunge. Vrea să știe toate detaliile. Vrea să știe de ce ne-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
surpriza e enormă. Mă uit iar la cutia bleumarin pe care scrie cu litere de tipar gri: „PUMA“. Înăuntru, ghetele, Învelite Într-o hîrtie foarte fină. SÎnt de un albastru pastel, dunga specifică mărcii e gri Închis. SÎnt Înalte, pe gleznă. E una din puținele dăți cînd nimerește cadoul. De fapt, cred că e cel mai mișto cadou pe care a reușit să mi-l facă de cînd am Împlinit 10 ani. Aș putea spune că mă găsesc În pragul unui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cât Jeremy. Tatăl lui Valerie, Howard Cossom, era un dentist care locuia în Leafy Ridge și căruia-i mersese vestea că nu știe să înoate. Valerie și Nesta studiau sociologia la Școala Politehnică din Ennistone. În picioare pe trepte, cu gleznele muiate de undele bulbucate ale apei, se găsea un grup de fete în costume de baie foarte decoltate, părul lung și ud atârnându-le împletit în cozi pe ceafă și pe umeri. Trupurile lor suple, catifelate, erau ușor bronzate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lampă, ferită, în spatele casei. Miercuri noaptea se culcase devreme și o visase pe Fiona Gates (îl rănise aluzia injurioasă pe care o făcuse Rozanov la adresa mamei lui). Fiona îi apăruse în vis în chip de fantomă cu părul lung până la glezne și îmbrăcată într-un fel de cămașă albă. Părea a nu fi în stare să vorbească, dar își întindea spre Tom brațele, ca și cum îi implora ajutorul. Iar el se gândea: „E atât de tânără, atât de tânără!“. Se deșteptase după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
drept, o gură mică și ochi mari, frumoși. Încă nu reușise să-și trădeze vârsta mijlocie; părea foarte tânără și întotdeauna prefera să șadă pe podea sau pe un taburet scund, expunându-și gambele perfecte, în ciorapi de mătase, și gleznele fine, în pantofii lucioși cu tocuri înalte. Între Mary Scarlett Taylor (născută Gordon) și fiul ei exista întotdeauna o stare de ușoară tensiune, tristă, dar nu neplăcută. Mama era preocupată, cu nervozitate, să nu-l agaseze cu iubirea ei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ieșeau de sub poala cămășii, roșii, netezi și ciudat de înduioșători, de parcă ei nu îmbătrâniseră și erau încă genunchii unui băiat. Picioarele erau de un alb livid, vrâstat de vene albastre proeminente, și acoperite ici-colo de peri negri, extrem de lungi. De la glezne în jos, picioarele îi erau învelite într-un prosop. George se întoarse în camera de baie. Bazinul era plin, ba chiar deborda, revărsându-se printr-o valvă. Își apăsă puternic pieptul cu mâna, străduindu-se să-și regleze respirația. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acoperă umerii, ca două triunghiuri ascuțite care coboară, unindu-se, până aproape de talie asta se pare că era moda. Viitoarea mea mamă este încălțată cu pantofi de culoare deschisă, cu vârful ascuțit și cu o baretă chic. Ține picioarele încrucișate gleznă peste gleznă, iar sub brațul stâng strânge o mică poșetă de culoare neagră... Cealaltă doamnă, din stânga, poartă o îmbrăcăminte foarte asemănătoare, doar că pălăria ei este gen turban. Ambele doamne au fețele destinse, în timp ce viitorul meu tată, contrar felului său
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ca două triunghiuri ascuțite care coboară, unindu-se, până aproape de talie asta se pare că era moda. Viitoarea mea mamă este încălțată cu pantofi de culoare deschisă, cu vârful ascuțit și cu o baretă chic. Ține picioarele încrucișate gleznă peste gleznă, iar sub brațul stâng strânge o mică poșetă de culoare neagră... Cealaltă doamnă, din stânga, poartă o îmbrăcăminte foarte asemănătoare, doar că pălăria ei este gen turban. Ambele doamne au fețele destinse, în timp ce viitorul meu tată, contrar felului său de a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
despre / măreția nemișcării, despre plânsul / în țărâna aripilor, / despre respirația zero. Între anluminurile care înnobilează volumul, încărcate de suavitate sunt cele în care este ipostaziată femeia, fie ca Dalilă, căreia bărbatul i se oferă benevol victimă (în somn înfășurat în gleznele ei. / punându-mi părul pe butuc), fie ca „pământ” râvnit (un bărbat se ascunde într-o femeie. / prin gesturi de început. în străvechi icoane), însă femeia-mamă este sinteza în care se regăsesc toate: nu mai puteam să ies din zăpadă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cât și observatorului. În ritualul dragostei desfășurat în poezia lui Emilian Marcu, este reliefată, totodată, o retorică a așteptării (comoara așteptată fiind uneori pecetluită cu ceară: Mari lacăte de ceară par ultimul păcat...) și alta a intimității (Sărutul meu pe gleznă-ți tulbură imperii / Cu teama de surpare în tainicul ecou, / Tăceri imperiale la începutul serii / Vor răscoli al umbrei necunoscut halou): Privesc tăcut...; cât de aproape sunt de tâmpla ta...; atât de-aproape ești...; Tot așteptând, zăpada-n creuzete / E
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Apoi, el a deschis ochii. Sângele îi curgea abundent din buza zdrențuită, înroșindu-i cămașa. Era fără pălărie și fără cravată, cu cunoscuta sa haină albastră, sfâșiată, și având una din mâneci aproape smulsă. Ciorapii de bumbac cădeau, răsfrânți, până la glezne. În starea aceea deplorabilă ajunsese în câteva ore cel care în ziua precedentă mai era încă temut și adulat. Văzând că rănitul se chinuia să-și oprească sângele cu o mică pungă de piele, etui-ul pistolului său, un cetățean
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la poarta de răsărit. Și iată că apa curgea din partea dreaptă. 3. Cînd a înaintat omul acela spre răsărit, cu măsura în mînă, a măsurat o mie de coți, și m-a trecut prin apă; apa îmi venea pînă la glezne. 4. A mai măsurat iarăși o mie de coți, și m-a pus să trec prin apă, și apa îmi venea pînă la genunchi. A măsurat iarăși o mie de coți, și m-a trecut prin ea, și apa îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
inevitabila) ardere a gazului și fantazare cât cuprinde. În cazul nostru, cele nevăzute, metafizicele, fac substanța și temeiul celor vizibile. Trebuie să te porți cu mintea ta - cu fantasmele, erudiția, reveriile și farmecul reflecției - exact ca dansatorul și fotbalistul cu gleznele, ca violonistul și pictorul cu mâinile, ca tenorul și soprana cu gâtlejul, ca zugravul cu bidineaua sau ca țăranul cu hârlețul și sacii. Meseria ta, a noastră, e duhul. Iar cu făpturi de-o așa eterică întrupare (firește că nu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
20.35 văd fluviul uman că se îndreaptă greoi dinspre poarta principală (pe unde ar fi fost normal să se intre) către ușa din stânga, deschisă numai pe jumătate. Ne aruncăm și noi, timid, în vâltoare, dăm stânjeniți din coate și glezne ca la cozile la bilete din anii studenției, pentru ca, după câteva momente de panică generalizată, un bodyguard îmbrăcat în negru să anunțe ritos că posesorii de bilete sunt rugați s-o vireze către intrarea principală, „unde vor găsi un coridor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
din Othello și prea iubita lui Desdemona, trecând prin supliciul fizic la care m-a supus fixarea pe o perniță de câțiva centi metri, de catifea, nu zic nu, dar care m-a chircit, sufocat, asudat și mi-a băgat gleznele-n gât vreo două ore și ceva, la o co regrafie psihobsesivă (Strigăte și șoapte) cu nucleu berg manian (eu nevăzând în viața mea un film de Bergman! - știu, știu, nu e vina dumneavoastră), aproape totul m-a agresat. Să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fratele tău Aaron, și pe fiii lui împreună cu el. Să-i ungi, să-i închini în slujbă, să-i sfințești, și-Mi vor sluji ca preoți. 42. Fă-le izmene de in ca să-și acopere goliciunea, de la brîu pînă la glezne. 43. Aaron și fiii lui le vor purta cînd vor intra în cortul întîlnirii, sau cînd se vor apropia de altar, ca să facă slujba în locașul sfînt; astfel ei nu se vor face vinovați, și nu vor muri. Aceasta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
La ușa magazinului se opri o trăsură de casă. Statura masivă a lui Drăgănescu masca o doamnă mică și slabă, cu rochie de culoare închisă. - S-o vezi cu rochiile Elenei! râse Nory. Le scurtează jumătate și tot îi bat gleznele. Mai bine decât cu genunchii goi ca înainte! . . . în adevăr, era chiar Mika-Le, în formă de soră-secretară cu aere pose și cu o mapă mare pe genunchi. Nory porni spre ei. Despărțindu-se de dânsa, Mini se întrebă un moment
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cuvinte. Nici nu are cum, altfel, din moment ce gura-i este ocupată cu îndelungul și înferbântatul sărut sindromatic. Eu continuu s-o mângâi, s-o dezmierd, pe tot corpul, de sus în jos și de jos în sus, de la gât la glezne și de la glezne la gât, de la sâni până la fese și de la fese până la sâni, de la burtă la șale și de la șale la burtă. Și iar. Și iar. O văd, o simt, cum se zbate,într-un tremur abea perceptibil.Și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]