10,518 matches
-
susținut sau nesusținut). Având în vedere multitudinea efectelor adverse, monitorizarea strictă a tratamentului este obligatorie: - înaintea tratamentului: hemoleucogramă, TSH, glicemie, uree, creatinină, anticorpi antinucleari, antifibră musculară;în timpul tratamentului: hemoleucogramă, în săptămâna 2, 4 și apoi lunar; TSH la 12 săptămâni, glicemie la 12 săptămâni. - după tratament: TSH la 3 luni după tratament. În cazul absenței răspunsului la tratamentul cu interferon sau reactivării afecțiunii, se poate recurge la mărirea dozei de interferon alfa, înlocuirea interferonului standard cu interferon pegylat (PegIntron, Pegasys) care
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
zaharat insulinoindependent (tip 2) amplitudinea oscilațiilor este mai redusă, iar proporția pulsurilor insulinosecretorii, care survin în asociere temporală cu pulsuri de glucoză, este scăzută comparativ cu subiecții nediabetici de control. Oscilațiile ultradiene, cu o frecvență de 90-120 minute, ale nivelului glicemiei și insulinemiei au fost observate chiar și în condițiile unei infuzii constante de glucoză. Periodicitatea poate fi însă modificată dacă se administrează glucoză într-o manieră pulsatilă dar cu altă frecvență, de exemplu cu o periodicitate modificată cu 20% (mai
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
însă modificată dacă se administrează glucoză într-o manieră pulsatilă dar cu altă frecvență, de exemplu cu o periodicitate modificată cu 20% (mai mică sau mai mare) față de cea a oscilațiilor endogene. În condițiile în care integritatea buclei feed-back între glicemie și insulinosecreție este păstrată, periodicitatea secreției insulinei se ajustează în funcție de periodicitatea infuziei oscilante de glucoză printr-un fenomen denumit „de antrenare”. Lipsa sau reducerea capacității de antrenare a pulsatilității insulinei la o pulsatilitate modificată a nivelului administrării glucozei reprezintă o
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
zaharat insulinoindependent au demonstrat o întârziere și o deficiență a creșterii inițiale a nivelului insulinemiei (135), anomalie semnalată ca o manifestare precoce în istoria naturala a bolii (24, 46). Creșterea precoce a nivelului insulinemiei după un prânz (chiar înainte de creșterea glicemiei) poate realiza inhibiția producției hepatice de glucoză (13), produce o scădere mai rapidă a acizilor grași liberi și atenuează creșterea inițială în nivelul glucagonului. În felul acesta deficiența creșterii prandiale preoce a insulinosecreției contribuie la hiperglicemia postprandială și la hiperinsulinemia
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
a insulinosecreției contribuie la hiperglicemia postprandială și la hiperinsulinemia tardivă în diabetul zaharat insulinoindependent (13). Prima fază a răspunsului insulinosecretor este pierdută treptat în intervalul de timp, din istoria naturală a bolii, în care se produce o creștere a nivelului glicemiei plasmatice à jeun de la 99 mg/dl la 115 mg/dl. Din momentul în care nivelul glicemiei plasmatice atinge o valoare à jeun de 115 mg/dl (14) prima fază a răspunsului insulinosecretor nu se mai produce. Scăderea fazei precoce
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
a răspunsului insulinosecretor este pierdută treptat în intervalul de timp, din istoria naturală a bolii, în care se produce o creștere a nivelului glicemiei plasmatice à jeun de la 99 mg/dl la 115 mg/dl. Din momentul în care nivelul glicemiei plasmatice atinge o valoare à jeun de 115 mg/dl (14) prima fază a răspunsului insulinosecretor nu se mai produce. Scăderea fazei precoce a răspunsului insulinosecretor la glucoză este observată însă în faze preliminare diabetului zaharat. La subiecți cu scădere
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
toleranței la glucoză (IGT) s-a constatat, după administrare de glucoză oral (104) un răspuns beta celular inadecvat (scăzut) care a fost corelat cu o insuficientă supresie a producției endogene hepatice de glucoză și cu o rată crescută a creșterii glicemiei. La acești subiecți s-a observat existența unei corelații de tip invers între nivelele insulinemiei plasmatice la 30 minute și nivelele glicemiei la 120 minute după glucoza oral (104). În cursul unor studii prin metoda "hyperglycaemic clamp" efectuate asupra unor
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
corelat cu o insuficientă supresie a producției endogene hepatice de glucoză și cu o rată crescută a creșterii glicemiei. La acești subiecți s-a observat existența unei corelații de tip invers între nivelele insulinemiei plasmatice la 30 minute și nivelele glicemiei la 120 minute după glucoza oral (104). În cursul unor studii prin metoda "hyperglycaemic clamp" efectuate asupra unor subiecți normali, s-a constatat o asociere puternică între prima fază a răspunsului insulinosecretor și supresia producției hepatice de glucoză. Suprimarea primei
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
hepatice de glucoză. Suprimarea primei faze a răspunsului insulinosecretor prin intermediul unei administrări concomitente de somatostatină a anulat efectul de inhibiție a producției endogene hepatice de glucoză ceea ce a dus la o eliberare hepatică de glucoză neînfrânată de nivelurile crescute ale glicemiei și insulinemiei (93). După administrare de glucoză i.v. (90) subiecții cu scădere a toleranței la glucoză au prezentat o reducere semnificativă a primei faze a răspunsului insulinosecretor. Această reducere în prima fază a răspunsului insulinosecretor a fost corelată semnificativ
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
administrare de glucoză i.v. (90) subiecții cu scădere a toleranței la glucoză au prezentat o reducere semnificativă a primei faze a răspunsului insulinosecretor. Această reducere în prima fază a răspunsului insulinosecretor a fost corelată semnificativ cu nivelul sporit al glicemiei după încărcare orală cu glucoză (90). Toate aceste studii evidențiază importanța fiziologică a primei faze a răspunsului insulinosecretor; creșterea rapidă a nivelului insulinemiei, prin efectul regulator asupra producției hepatice de glucoză, este un determinant esențial al nivelului glicemiei după o
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
sporit al glicemiei după încărcare orală cu glucoză (90). Toate aceste studii evidențiază importanța fiziologică a primei faze a răspunsului insulinosecretor; creșterea rapidă a nivelului insulinemiei, prin efectul regulator asupra producției hepatice de glucoză, este un determinant esențial al nivelului glicemiei după o încărcare cu glucoză sau postprandial. Diminuarea primei faze a răspunsului insulinosecretor în fazele preliminarii și pierderea ei completă în diabetul zaharat clinic manifest are o contribuție patogenetică importantă în hiperglicemia postprandială. Există însă date care atestă scăderea răspunsului
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
răspunsului insulinosecretor poate fi detectată precoce în cursul istoriei naturale a bolii, când toleranța la glucoză este încă normală. Scăderea primei faze a răspunsului insulinosecretor are ca rezultat insuficienta supresie a producției endogene de glucoză fapt ce contribuie la creșterea glicemiei postprandiale. Pe de altă parte, prima fază a răspunsului insulinosecretor permite atingerea unui nivel optim al insulinei în lichidul interstițial și exercitarea efectului anti-lipolitic la nivelul adipocitelor cu scăderea rapidă a nivelelor AGL și inhibiția producției endogene de glucoză în
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
Studiile in vitro și in vivo au evidențiat că răspunsurile insulinosecretorii la stimulii neglucozici sunt dependente de concentrația glucozei la care sunt expuse insulele pancreatice. La subiecții normali mărimea răspunsului insulinosecretor la stimuli neglucozici este dependentă de nivelul concomitent al glicemiei (54), crescând cu creșterea glicemiei și scăzând atunci când nivelul glicemiei plasmatice este scăzut (de exemplu prin administrare de insulină exogenă). Acest efect este denumit „efectul de potențare al glucozei”. Efectul de potențare al glucozei este studiat prin măsurarea răspunsului insulinosecretor
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
vivo au evidențiat că răspunsurile insulinosecretorii la stimulii neglucozici sunt dependente de concentrația glucozei la care sunt expuse insulele pancreatice. La subiecții normali mărimea răspunsului insulinosecretor la stimuli neglucozici este dependentă de nivelul concomitent al glicemiei (54), crescând cu creșterea glicemiei și scăzând atunci când nivelul glicemiei plasmatice este scăzut (de exemplu prin administrare de insulină exogenă). Acest efect este denumit „efectul de potențare al glucozei”. Efectul de potențare al glucozei este studiat prin măsurarea răspunsului insulinosecretor acut (faza I) după administrare
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
insulinosecretorii la stimulii neglucozici sunt dependente de concentrația glucozei la care sunt expuse insulele pancreatice. La subiecții normali mărimea răspunsului insulinosecretor la stimuli neglucozici este dependentă de nivelul concomitent al glicemiei (54), crescând cu creșterea glicemiei și scăzând atunci când nivelul glicemiei plasmatice este scăzut (de exemplu prin administrare de insulină exogenă). Acest efect este denumit „efectul de potențare al glucozei”. Efectul de potențare al glucozei este studiat prin măsurarea răspunsului insulinosecretor acut (faza I) după administrare de secretagogi neglucidici (de exemplu
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
efect este denumit „efectul de potențare al glucozei”. Efectul de potențare al glucozei este studiat prin măsurarea răspunsului insulinosecretor acut (faza I) după administrare de secretagogi neglucidici (de exemplu arginina 5 g i.v.) în condițiile unor niveluri diferite ale glicemiei (realizate prin administrare de glucoză i.v.). În mod normal, la niveluri ale glicemiei cuprinse între 80 și 250 mg/dl mărimea răspunsului insulinosecretor crește liniar cu creșterea nivelului glicemiei înscriind o dreaptă care este definită drept „panta efectului de
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
studiat prin măsurarea răspunsului insulinosecretor acut (faza I) după administrare de secretagogi neglucidici (de exemplu arginina 5 g i.v.) în condițiile unor niveluri diferite ale glicemiei (realizate prin administrare de glucoză i.v.). În mod normal, la niveluri ale glicemiei cuprinse între 80 și 250 mg/dl mărimea răspunsului insulinosecretor crește liniar cu creșterea nivelului glicemiei înscriind o dreaptă care este definită drept „panta efectului de potențare al glucozei”. Creșterea nivelului glicemiei peste 250 mg/dl nu mai este însoțită
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
5 g i.v.) în condițiile unor niveluri diferite ale glicemiei (realizate prin administrare de glucoză i.v.). În mod normal, la niveluri ale glicemiei cuprinse între 80 și 250 mg/dl mărimea răspunsului insulinosecretor crește liniar cu creșterea nivelului glicemiei înscriind o dreaptă care este definită drept „panta efectului de potențare al glucozei”. Creșterea nivelului glicemiei peste 250 mg/dl nu mai este însoțită de o creștere liniară a răspunsului insulinosecretor acut. La un nivel al glicemiei de aproximativ 450
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
i.v.). În mod normal, la niveluri ale glicemiei cuprinse între 80 și 250 mg/dl mărimea răspunsului insulinosecretor crește liniar cu creșterea nivelului glicemiei înscriind o dreaptă care este definită drept „panta efectului de potențare al glucozei”. Creșterea nivelului glicemiei peste 250 mg/dl nu mai este însoțită de o creștere liniară a răspunsului insulinosecretor acut. La un nivel al glicemiei de aproximativ 450 mg/dl răspunsul insulinosecretor acut atinge o valoare în platou. Această valoare maximă, denumită „răspunsul insulinosecretor
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
cu creșterea nivelului glicemiei înscriind o dreaptă care este definită drept „panta efectului de potențare al glucozei”. Creșterea nivelului glicemiei peste 250 mg/dl nu mai este însoțită de o creștere liniară a răspunsului insulinosecretor acut. La un nivel al glicemiei de aproximativ 450 mg/dl răspunsul insulinosecretor acut atinge o valoare în platou. Această valoare maximă, denumită „răspunsul insulinosecretor acut maximal” (AIRmax), reflectă capacitatea insulinosecretorie maximală a masei celulare betapancreatică. Procedura prin care se determină AIRmax constă în administrarea unei
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
platou. Această valoare maximă, denumită „răspunsul insulinosecretor acut maximal” (AIRmax), reflectă capacitatea insulinosecretorie maximală a masei celulare betapancreatică. Procedura prin care se determină AIRmax constă în administrarea unei perfuzii i.v. de ser glucozat hiperton care se ajustează (în funcție de nivelul glicemiei determinată frecvent) pentru a obține și a menține nivelul glicemiei la 450 mg/dl (o variantă a hyperglycemic clamp) timp de 45 minute. Se recoltează sânge venos arterializat la 40 și 45 minute pentru determinarea insulinemiei. La 45 minute se
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
reflectă capacitatea insulinosecretorie maximală a masei celulare betapancreatică. Procedura prin care se determină AIRmax constă în administrarea unei perfuzii i.v. de ser glucozat hiperton care se ajustează (în funcție de nivelul glicemiei determinată frecvent) pentru a obține și a menține nivelul glicemiei la 450 mg/dl (o variantă a hyperglycemic clamp) timp de 45 minute. Se recoltează sânge venos arterializat la 40 și 45 minute pentru determinarea insulinemiei. La 45 minute se administrează i.v. în bolus (în timp de 30 secunde
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
a se adapta la condiții caracterizate prin creșterea aportului de glucoză sau creșterea rezistenței la insulină prin creșterea sensibilității la glucoză și a răspunsului insulinosecretor acut maximal. Subiecții cu diabet zaharat tip 2 sunt expuși atât la niveluri crescute ale glicemiei cât și la o rezistență crescută la insulină; totuși chiar în aceste condiții, capacitatea insulinosecretorie este net diminuată la pacienții cu diabet zaharat insulinoindependent. Efectul de potențare al glucozei este diminuat la pacienții cu diabet zaharat tip 2. Astfel, panta
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
cu diabet zaharat insulinoindependent. Efectul de potențare al glucozei este diminuat la pacienții cu diabet zaharat tip 2. Astfel, panta efectului de potențare al glucozei este mai joasă la subiecții diabetici (comparativ cu indivizii normali) la care o creștere a glicemiei plasmatice, de aceiași mărime, produce o creștere mai mică a răspunsului insulinosecretor acut la stimuli neglucozici (54). La niveluri glicemice egale, subiecții normali prezintă un răspuns insulinosecretor la stimularea cu glucagon i.v. de 7 ori mai mare decât pacienții
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
glicemice egale, subiecții normali prezintă un răspuns insulinosecretor la stimularea cu glucagon i.v. de 7 ori mai mare decât pacienții cu diabet zaharat tip 2 (18). Mai mult, s-a demonstrat existența unei relații de tip invers între nivelul glicemiei a jeun și panta potențării prin glucoză sugerând că pacienții cu niveluri bazale mai mari ale glicemiei au o reducere mai pronunțată în efectul de potențare exercitat de glucoză; pe de altă parte, nivelurile crescute ale glicemiei ar tinde să
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]