2,610 matches
-
o duci ca bibliotecar? Traversară un pîrîu pe un pod de scînduri și ajunseră la un petic de gazon neted, cu un steag în mijloc. îndrăgostiții și cei care ieșiseră la picnic stăteau la umbră la marginea pădurii, iar copiii goneau ca niște boliîi, în jocurile lor anarhice cu mingea. De cealaltă parte, acest petic verde se deschidea spre cer, și acolo erau cîteva bănci cu cupluri vîrsnice. Thaw și Coulter se îndreptară spre bănci și se așezară pe una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Tramvaiele nu s-au oprit. Le aud, spuse Janet. — Nu poți să-ți ții gura? strigă Drummond furios. Nu știu de ce te tolerez! Ești esența a... a toate... Duncan! Sper că n-o s-o lași pe femeia asta să te gonească din casa mea? Nu. Mă duc să mă culc acasă. Noapte bună. Drummond veni după Thaw în hol. — Hai să fim raționali, Duncan. De ce-ar trebui să te culci? — Ca să dorm. Drummond rămase în picioare, își încrucișă brațele, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un drum pietruit. — Un afluent al fluviului, spuse Ritchie-Smollet, curgea cînva dedesubt. Lanark își dădu seama că un zid scund de lîngă el era, de fapt, parapetul unui pod și privi peste el spre un drum cu taluz înalt. Mașinile goneau spre autostradă, dar se părea că e o barieră: după ce încetineau și se opreau, virau și se întorceau. O mică vibrație în aer acționa asupra timpanelor ca vîrful unei freze dentare. — De unde vine zgomotul? — Se pare că e o ciocnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se lățiră brusc cînd strălucirea pieri. Acum, sursa principală de lumină erau felinarele de pe autostradă. Un huruit mecanic depărtat se apropie repede. Un șir de mașini roșii de pompieri cu sirenele urlînd apărură pe un pod curb dinspre intersecție și goniră în defileul dintre Necropolis și catedrală. Aerul începu să se umple de sunetele traficului. Lanark ocoli platforma pînă la latura îndepărtată a turlei și privi în piață. Cîteva camioane o traversară huruind, trăgînd după ele remorci cu resturi de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
safire, opale și onixuri aurii rostogolindu-se tăcute din cer. Doamna Macfee luă o altă conservă și pompă un miros de pansele. — Rahaturi sentimentale! țipă Macfee și răsuci cu violență un buton. Interiorul deveni parte a unei decapotabile roșii care gonea pe o autostradă cu multe benzi sub un soare orbitor. Un nor de puncte deveni vizibil în ceața sufocantă din față. Punctele deveniră un grup de motocicliști. Mașina acceleră, deplasîndu-se într-o parte spre motociclete. — Jimmy! zise doamna Macfee, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pînă la marginea pantei și privi jos cu mare interes, ținîndu-se de creanga unui arbust țepos și strîmb. O pală puternică de vînt rece împrospătă aerul. Iureșul se transformase în talazuri și gîlgîituri, și în drumul dintre necropolă și catedrală gonea o spumă albă, urmată de vălurele și valuri puternice, cu pescăruși care se scufundau și țipau deasupra. Rîse cît putu de tare, urmărind potopul cu ochii minții, îndărăt, în mersul lui de la rîul de unde pornise, la rîul care își lățea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ști că Basarabii chiar au venit de unde au venit familiile bănățene, și Moldova din Maramureș. Daca pîn' acum am făcut puțină vorbă în privirea cazului acestuia este pentru că nu voiam să ni se substituie veleități politice, căci popularitatea n-o gonim niciodată cu prețul vexațiunilor consângenilor noștri. Numai d. Brătianu, când e în opoziție, încalică și calul de bătaie al unui ideal politic, nerealizabil în forma lui urmărită pentru a câștiga popularitate și a face paradă de naționalism, o paradă care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a face paradă de naționalism, o paradă care induce atât de lesne în eroare ziarele de peste Carpați. Avem prea mare credință în vitalitatea poporului românesc de pretutindeni și o prea geloasă temere de înrăutățirea stării lui, deja destul de rele, ca să gonim popularitate pe seama nefericirilor lui actuale. Aci însă nu e vorba de veleități politice ori naționale, ci de ceva cu desăvârșire practic, de bun simț comun: de colonizarea câtorva sute de familii române în Dobrogea, care ieșiseră din Banat fără pasport
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să existe sclavia anticității, robia maselor. Și iată ceea ce nu voiește statul modern, a cărui țintă este a nu lăsa ca poporul muncitor să fie măcinat și să degenereze sub pături superpuse de feneanți, de reputații uzurpate, de săbiuțe ce gonesc liste civile regale cu cotul de măsurat butoaiele. Leafa dar e un echivalent al muncii reale, al cheltuielii de forță nervoasă sau musculară; arareori ea poate fi o compensare a meritului, adecă a superiorității organice. Care e munca colosală a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nimărui, ci numai celui ce le debitează. E în adevăr o nenorocire pentru România de-a vedea cum convingerile altora, bazate pe știință și pe cunoștință de cauză, sunt escamotate de șarlatani incapabili de-a le pricepe, numai pentru a goni popularitate. S-a vorbit de starea mizerabilă a țăranului și există în adevăr capete în țară cari au combinat un sistem întreg de măsuri de reformă socială pentru a ridica nivelul economic și cel intelectual al țăranului. După ce noi înșine
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în toate cele, începem a ne deosebi. Nu mai vorbim de nepăsarea noastră națională, care-a făcut cu putință ca o promiscuitate etnică din cele mai curioase să formeze clasele culte și consumatoare din România. Destul numai că limba e gonită de păsăreasca gazetelor, muzica de-o admirabilă adâncime e gonită de cântece nemțești și franțuzești sau trasă pe calapodul celei străine, încît își pierde caracterul 168 {EminescuOpXIII 169} și naivitatea; literatura - o reproducere rea a celor străine; legile - o traducere
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de nepăsarea noastră națională, care-a făcut cu putință ca o promiscuitate etnică din cele mai curioase să formeze clasele culte și consumatoare din România. Destul numai că limba e gonită de păsăreasca gazetelor, muzica de-o admirabilă adâncime e gonită de cântece nemțești și franțuzești sau trasă pe calapodul celei străine, încît își pierde caracterul 168 {EminescuOpXIII 169} și naivitatea; literatura - o reproducere rea a celor străine; legile - o traducere; organizația - o maimuțare. Iată ceea ce înțelegem noi sub tradiție: păstrarea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pricepere pentru cestiuni naționale, n-au avut-o înlăuntru, n-o au în afară: Fraza au repetat-o pururea: vorba naționalitate au fost înscris-o pe drapelul lor; esența însă n-au înțeles-o nicicând. De vorbă s-au servit gonind popularitate, dar în faptă s-au dovedit a fi intelectual străini, a nu pricepe nimic din tot ce constituie viața proprie a unei naționalități. Desprețuind biserica noastră națională și înjosind-o, atei și francmasoni cum sunt toți, ei ne-au
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
frații voiesc să-i miște la o răscoală comună, și anume cu intenția de-a nimici pe romaei, încoronarea lui Petru de cătră sine însuși în orașul Pristhlava, războiul întîi cu vlahii și cum într-acesta Petru și Asan fură goniți cu ai lor peste Istru și cum se amestecară acum cu skyții (cumanii) învecinați, încît în răscoala aceasta se ivește și un al treilea component etnic constitutiv: blachii, bulgarii, cumanii. Blachii se supuseră în aparență împăratului Isaak Angelos, care neglijă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o ușoară suflare a pieptului acestei țări va spulbera toată pleava din Bizanț, în [care] nici prin vis nu va trece generațiilor viitoare ca un C. A. Rosetti a fost posibil măcar pe pământ românesc. Precum marii și înțelepții egipteni, gonind pe hyxoși, au nimicit orice urmă ce-o lăsase pe pământul sfânt al râului cu izvoarele necunoscute, tot astfel o generație mai bărbată va zdrobi toate urmele ce le faceți pe acest pământ. [26 mai 1883] ["MIERCURI SEARA... "] Miercuri seara
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sunt mijloacele pentru a cuceri un popor. Răul ce se naște din lipsa fabricațiunii acestor obiecte s-ar putea vindeca lesne, căci cromolitografii de pe tablouri clasice italiene ale figurilor sfinte precum le face un Rafael, un Correggio, un Murillo ar goni lesne și caricaturile orientale și cele moscovite. Din nenorocire însă chipurile de sfinți în biserica orientală sunt făcute după un tipar anumit, încît toți mucenicii cu chipuri uscate de pustnic au fiziognomii tradiționale. Sfântul Nicolae are aceeași barbă și aceeași
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
alăturată. La o altă poartă oprise un geamgiu, lăsîndu-și jos povara verzuie care răsfrângea tristețea și dezolarea zilei. Cât de ciudat, de luminos era rujul acela ieftin, cu gust de bomboane, pe buzele domnișoarei cu ochi căprui! Sub cerul care gonea ca un fum negru, destrămat, deasupra, era singurul lucru colorat și viu. Doi ochi nerimelați și o gură în formă de inimioară. Câțiva zulufi încrețiți cu drotul fluturând dintr-un batic. Maria zâmbea. Un zâmbet bun și cinstit ca un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
miros înțepător de negru, dar smoking à la Humphrey Bogart și mereu o havană în bot, îi făcu și pe albi - marinari și lepădături -, și pe negri - saxofoniști și curve - să-l urască din prima clipă, să-ncerce să-l gonească sau să-l suprime. Cel care dădu foc mașinii din fața localului închiriat de Monsieur Monsu (cum i se spuse, în mod grotesc, dintr-o întîmplare) muri însă în aceeași săptămână, înțepat de un scorpion. După câteva luni, ucigașul plătit care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ntinse, și pe un fronton greoi o palmă lipsită de degetul arătător. Statui mutilate prin căderea din nișele lor de pe ziduri zăceau împrăștiate peste tot, și m-am împiedicat de una ce plutea, fără brațe, cu fața-n noroi. Am gonit uriașa broască râioasă de pe ceafa ei înghețată și-am întors-o spre lună. Deși mânjită de mocirlă, aș putea să jur, Maria, aș putea să jur că avea chipul tău! De-asta m-a și atras figura ta în local
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
există Dumnezeirea. Nenumăratele, grotești și tragice și pestrițe și crude religii sânt doar organe senzoriale cu care lumea noastră pipăie ceea ce ne transcende și ne creează. Ele sânt antenele insectei, palpii omizii, ochii deschiși ai presimțirilor, prin care atingem? atragem? gonim? omorîm? iubim? divinitatea ce se apropie. Schizofrenia eternă-a religiilor. Încurcate în rituri și opreliști, mânjite de viziuni și de sânge, înverșunate-mpotriva conștiinței și fericirii, predicând altă conștiință, altă fericire, ca un paricid ce-ar fi vrut ca tatăl
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-al lumii mele. Dar asta a fost cu luni în urmă, pe când ruinele cartierului erau încă-n picioare și vagabonzii, dați afară de prin metrou, puteau încă să se ghemuiască în cîte-o încăpere c-un perete prăbușit. Iarna i-a gonit însă și de-acolo. Peste iarnă pereții patetici, cu oberlichturi rotunde și decorații Jugendstil, s-au mîn-cat de tot și fecalele vagabonzilor au dispărut sub zăpadă. Primăvara au venit noroaiele, mirosul de nuia crudă a duzilor și excavatoarele. Priveam de pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rotunde. Avioanele lor, stukasuri, cădeau cu botul în jos prin aer, apoi se ridicau la fel de brusc. Întotdeauna câștigau rușii, buni și curajoși. Nemții nu erau decât niște cotropitori. Românii se eliberaseră de fasciști și apoi, la 30 Decembrie 1947, îl goniseră pe rege. Atunci se proclamase Republica Populară Română. Pe rege îl goniseră din țară comuniștii, care luaseră conducerea. Îi izgoniseră și pe moșieri și fabricanți, iar acum era ca în cîntec: "Înfrățiți azi cu țăranii,/ Muncitorii-n joc și cînt
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se ridicau la fel de brusc. Întotdeauna câștigau rușii, buni și curajoși. Nemții nu erau decât niște cotropitori. Românii se eliberaseră de fasciști și apoi, la 30 Decembrie 1947, îl goniseră pe rege. Atunci se proclamase Republica Populară Română. Pe rege îl goniseră din țară comuniștii, care luaseră conducerea. Îi izgoniseră și pe moșieri și fabricanți, iar acum era ca în cîntec: "Înfrățiți azi cu țăranii,/ Muncitorii-n joc și cînt/ Prăznui-vor în toți anii/ Libertatea pe pămînt." Dar fără sovietici n-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și Miliție, printr-un tunel lung și atât de strâmt, încît îți umpleai hainele de varul pereților. Acolo nu mai erai sub ochii liniștitori ai părinților, care luminau și pacificau spațiul de sub balcoane, tot spatele blocului. De-acolo monștrii fuseseră goniți, mlaștinile secate, vrăjile reduse la neputință. Doar Scara 1 rămăsese un spațiu al aventurii și fricii. Cu greu îl hotărâseră Luci și Sandu, într-o dimineață, să străbată lungul și chinuitorul tunel ca s-ajungă în fine în mica și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aveau holuri adânci, răcoroase, unde te puteai ascunde la nevoie. În fața lor, pe bănci, stăteau bătrâni ciudați jucând table, babe ce se uitau la trecători... Mereu câte doi-trei pechinezi se-nvîrteau printre picioare și lătrau la copii ca nebunii. Ploaia-i gonise acum pe toți în blocuri, iar copiii din gașcă, maiouri și pantaloni scurți, doar Jean în bluza lui de iarnă și de vară, mergeau spre menajerie toți grămadă, ținîndu-se după gâturi și ocupând tot trotuarul. Era cam ora douăsprezece, când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]