14,967 matches
-
ordonate, la rîndul lor, pe mai multe etajere și pregătite În orice moment să-și ofere prețiosul conținut, În vederea subtilelor operații alchimice ale raționamentului deductiv, care trebuia să-l conducă apoi la o decizie cît mai Înțeleaptă. Dar nu se grăbea. Contempla eprubetele acelea, care desigur Întruchipau chiar gîndurile lui, iar faptul că le vedea cu ochii minții, atribuindu le oarecum atitudini și caractere personale, Îi oferea un sentiment de certitudine și liniște sufletească, de care atîta vreme dusese lipsă. Căci
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să-i predea tacul. După cîteva momente de reflecție, prefăcîndu-se că se preface consternat, maiorul ridică ambele mîini, În semn de capitulare. Îi era doar un pic ciudă; ar fi preferat să-i ofere el Însuși victoria. — Okey, okey! se grăbi să adauge. Cred că voi pleca să-ți fac rost de șalupa aceea. Pretextul retragerii demisiei funcționase perfect. Nu-i spusese colonelului Pruritanal pentru ce Îi trebuie șalupa și nu-i vorbise despre Pablo. De altfel, nici colonelul nu insistase
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sau o femeie. Dar gestul său atît de hotărît - ca al unui agent de circulație - m-a determinat să frînez instinctiv. În clipa următoare mi-a trecut prin cap gîndul Îngrozitor că era soțul ei, care ne urmărise. M-am grăbit să accelerez, Însă tocmai pripeala mea a făcut ca motorul Încă rece al mașinii să se Înece și să se oprească. N-a durat decît cîteva secunde pînă cînd cel care ne făcuse semn a deschis portiera și s-a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mine, care o Învățasem la școală, ci ca unul care și-o Însușise practicînd-o. Părea fascinat de acest nou instrument, naviga ore Întregi, mai cu seamă pe site-uri americane, citea repede, nu știu dacă Înțelegea sau memora ceva, trecea grăbit mai departe, era În căutarea lui o febrilitate destinsă, detașată... O fi corect să spun așa? Căuta, citea, se interesa, uneori pînă la detaliu, totuși conștient de rezultatul final al meciului - unul dezamăgitor -, și nemulțumit de competența limitată a jucătorilor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Întîlnirea lui cu deputatul a bălmăjit ceva foarte sumar, În sensul că totul e În regulă, au discutat, i-a promis tot sprijinul - oricum, părea cam nemulțumit, a schimbat repede vorba, sub pretextul că suntem În Întîrziere. Trebuia să ne grăbim să ajungem În Parcul Herăstrău, unde urma să o Întîlnim pe Christina. Crezusem inițial că ne aștepta acolo, Însă abia acum Pablo Îmi spuse că de fapt Christina nu știa că venim. Ieșea să-și facă plimbarea obișnuită de seară
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o Întrebare, suna mai curînd a constatare. Oare ce voia să spună? Înainte de a-i răspunde, ar fi trebuit să mă gîndesc, să calculez consecințele răspunsului meu, dar nu mi-a dat prin cap că poate fi o cursă, mă grăbeam, voiam să plecăm mai repede, iar pe de altă parte, Întrebarea lui mi se părea aproape stupidă. Așa că am răspuns la Întîmplare. — Desigur... Într-un anumit sens, orice scriitor e un vînător de suflete, În sensul că sufletul personajelor sale
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
unii au și început deja bîțîiala. — Pun pariu că în cîteva minute n-o să mai ai loc nici să arunci un ac în ringul ăsta, zice Roja, așa că dacă nu vreți să vă fure alții porumbițele ar trebui să vă grăbiți. Mai întîi dumneavoastră, spune Curistul. — Eu o să mai aștept, declară Roja, în clipa în care sunetul muzicii dă semne că se stabilizează la un anumit nivel de decibeli. — Tot prost se aude, spune Părințelul, simțind că prinde tupeu, eu v-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
e la fel ca-n viață, nu-ți iese întotdeauna exact ce ți-ai propus, zice domnul Președinte. — Ei, și acum ce facem? întreabă Petrică, dînd semne de nerăbdare, uitînd să-și mai șteargă pantofii pe preșul întins în fața ușii, grăbit să intre la căldură. — Sîntem abia pe 14, își amintește Monte Cristo. — Bună seara, săru’ mîna, salută respectuos Sena, plimbîndu-și din nou ochii pe capotul doamnei Mina. Frig al naibii, se gîndește, mai bine că n-a ieșit. — încă unul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am promis, în doi timpi și trei mișcări, deja începuse să-i meargă gura mititelului de mai mare dragul, dom’ Roja. Pînă cînd la a doua încercare, cea cu Steagul Roșu, a făcut-o de oaie. Dacă v-ați fi grăbit puțin, ați fi prins și voi spectacolul, le face Tîrnăcop cu ochiul lui Dendé și Gulie. Nici el nu știe ce l-a apucat în clipa aia cînd i-a trăsnit nitam-nisam prin cap să derapeze și să răstoarne hardughia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mult timp de gîndire. — Sper că n-aveți de gînd să zăboviți prea mult pe-aici, își plimbă Sena privirea de-a lungul și de-a latul clădirii Ministerului Apărării. — Numai cît este nevoie, îl anunță domnul Președinte. Sau te grăbești undeva? Ai cumva altceva mai bun de făcut? — Deocamdată nu, zice Sena, arătînd din nou spre cordonul de soldați, numai că nu vreau să mă trezesc cu un glonț în cap așa din senin. — Nu-nțelegi că Armata e cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îi lăsa pe gratis și cîte vreun număr dintr un ziar pe care îl avea în plus, fie cu știri, fie cu scandaluri mondene. În schimb, Angelina simțea de fiecare dată nevoia să se revanșeze cu ceva. Cînd Poștășică era grăbit și nu putea să zăbovească mai mult îi făcea în viteză măcar un ceai sau o cafea fierbinte. Dacă nu erau presați de timp, nu stătea pe gînduri să pună mîna pe telefon și să comande de mîncare ori la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
atrage acțiunea, vrea Părințelul să găsească o explicație, dacă aș fi fost și eu militar poate că ți-aș fi dat dreptate, și m-aș fi avîntat alături de tine înapoi în stradă. Din păcate nu sînt, recunoaște. începe să-și grăbească puțin pașii în timp ce în jurul său orașul începe dintr-odată să prindă viață. O fi ăsta momentul cînd monstrul adormit de atîta vreme dă primele semne că se dezmorțește? Ferstrele din jurul său se luminează brusc, începe să treacă în revistă fiecare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la dracu’ amîndoi, înghite în sec. — îi mai așteptăm mult pe fanfaronii ăia? zice Roja dînd primele semne că începe să-și piardă răbdarea, privind în gol la pereții separeului îmbrăcați de sus pînă jos în pluș vișiniu. — Unde te grăbești? Doar nu-ți plîng țîncii acasă, zice Curistul ridicîndu-se greoi de pe scaunul său, îndreptîndu-se de șale. Mă scoate din minți cînd trebuie să aștept pe cineva, mai ales atunci cînd nu știu exact cînd o să apară, zice Roja. Poți fuma
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să se spargă și partida mai repede ca de obicei, adăugă, făcîndu-i semn lui Patru Ace să se apropie. — Cine începe? se trezește Bulgarul să întrebe simțind că nu mai are răbdare, gata să decarteze. Pînă acum pacă nu se grăbea nimeni, spune Roja, simțind în ceafă răsuflarea lui Patru Ace, și uite că dintr-odată cineva vrea să sară rîndul. — Hotărăște-te odată, zice scurt Curistul. Cît mai trebuie să așteptăm? — Cel puțin cît am așteptat eu pe Baricadă, la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
te-a filat nimeni? — Asta e rabla? întreabă Dendé arătînd cu mîna prin întuneric spre Dacia albă. — Da, numai că ar fi mult mai cuminte să mergem cu metroul și de la ultima stație s-o luăm la picior. Nu ne grăbește nimeni, zice Sena. Nici Roja n-ar fi atît de nebun să-și riște pielea pentru atîta lucru, mai ales că Piticul și Scorpia sînt deja pe lumea ailaltă. Doar n-am înnebunit, zice Dendé, mi s-a acrit de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de unde putea să apuce cu degetele, și cînd simți că prizele sînt îndeajuns de bune smulse brusc. Capacul de plastic cedă mult mai ușor decît și-ar fi imaginat, pocnind și rupîndu-se în două bucăți egale, pe care le aruncă grăbit pe scaunul din dreapta șoferului. Mai mult pe bîjbîite, pentru că din cauza poziției în care era nevoit să stea cu umerii și spatele își obtura singur lumina care venea din plafon. Reuși totuși destul de rapid să ajungă la firele care duceau la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și sordidă și ați ajuns Într-o stare super nemaipomenită și pură. Tu termini primul și nu mai poți continua. Exact ca de primele trei sau patru dăți. Îi simți frustrarea. Te gîndești că ar fi trebuit să nu te grăbești. Acum că s-a sfîrșit, ai o dorință arzătoare s-o iei la goană și s-o părăsești. Acum ea ți se pare așa cum spun ceilalți, o infirmă, o handicapată. Dar prietenul tău Dermott spune că e normal să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
căldura binefăcătoare dinăuntrul mașinii Îi dezmorțește mâinile și picioarele. Ar vrea ca drumul ăsta arhicunoscut pe care vara și primăvara Îl face pe jos, să nu se mai termine. Ar vrea ca opririle În stații În care se face schimbul grăbit de călători să fie de fapt opriri În timp. Un copil Începe să plângă și mama Îl liniștește pe un ton blând. O femeie corpolentă cu față de vultur, trecută bine de șaizeci de ani, ocărăște cu o voce stridentă guvernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rațiunii și toți dar absolut toți, coboară ca scăpați dintr-un incendiu ce le-a pus viața În pericol. Antoniu coboară ultimul, singurul pasager a cărui existență nu e răscolită de tumultoase valuri de neliniște și grabă. Unde să se grăbească? Nu-l așteaptă nimeni. Nu-și privește nimeni ceasul, așteptându-l. Nu-l mustră nimeni că a Întârziat. Către seară, autobuzul va pleca gâfâind, plin ochi cu aceeași pasageri neliniștiți și-l va duce și pe Antoniu la capătul celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mase. Cerșetorii sunt mostre umane ale unui timp nedeterminat. Ei există grație milei de sine a semenilor. Îți este milă de tine gândindu-te că poți ajunge și tu cu mâna Întinsă la un colț de stradă, și atunci, arunci grăbit bănuțul metalic sau bancnota foșnitoare, fără să mai privești Înapoi. Uneori, smerenia lor este ipocrită, ipocrizia lor este necuviincioasă. Relația cerșetorului cu lumea este mult mai strânsă decât s-ar părea. Fără cerșetori, fără milogi, ar exista mai puțină frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că instrumentul nu este un simplu decor, un artificiu al unui spațiu bolnav, ci, În mod evident se cântă la el. Un bărbat și o femeie, apropiindu-se amândoi de patruzeci de ani au intrat În apartament, și s-au grăbit să se așeze pe o canapeaua Îmbrăcată În piele albă pentru a-și aprinde și a savura câte o țigară. Pe măsuța de sticlă din dreptul canapelei, scrumiera primește docilă scrumul și mucul țigărilor. Sunt eleganți, o eleganță citadină, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antoniu care Încă nu a avut curajul să i se adreseze. . Femeia e totuși de treabă, și, după ce și-a dat seama ce vrea, Îi arată cu multă Însuflețire, unde odihnesc ,,Neidentificații,, Ba, mai mult Îi și spune să se grăbească, pentru că funcționarul de la primărie și preotul, au ajuns deja la groapă. Îi vede buzele arse de căldură și, de milă toarnă Într-un pahar din plastic dintr-o sticlă, niște apă minerală călâie pe care i-o dă să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la mort,, , după care, Își mută privirea la ,,chilipirurile,, turcești, continuând să lipească micile etichete.. Printre sutele de cruci simple de lemn, pe care stă scris ,, Neidentificat,, se zăresc capetele celor patru bărbați: preotul funcționarul și cei doi gropari. Antoniu grăbește pasul, mergând printre cruci ca printr-un lan de porumb. Lumânarea s-a topit de căldură În mâna lui, iar florilor au Început să le casă petalele. A ajuns Însfârșit, tocmai când groparii bat cuiele În capacul coșciugului. Trec sforile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un vagabond descreierat, un bolnav de singurătate. Sunt perfid, mă insinuiez În sufletele oamenilor, pentru că vreau să trăiesc din mila publică și mă port, de parcă asta mi s-ar cuveni. Dar nu mai pot repara nimic. ĂMâna lui Antoniu se grăbește să strecoare În același buzunar, Încă o bancnotăă. E târziu. Am pierdut ani buni din viață, judecând pe alții ca un idiot, și nu mi-am dat seama, că eu Însumi, un cinic fără pereche, am trăit numai și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
simt singur și părăsit, și tare vreau să vin și eu lângă tine. Mai am un capitol și termin cartea. Ce n-aș da să o citești... -Mai lasă să treacă un timp până să vii lângă mine, nu te grăbi, nu curge lapte și miere pe aici, și Îngerii s-au cam plictisit de apucăturile foștilor pământeni. Mai zăbovește pe-acolo! Mai cerșește un timp! Nu se știe niciodată ce ne rezervă moartea. -Kawabata, am un junghi În inimă, simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]