2,083 matches
-
tare mulțumit. După aceea, într-un tîrziu, s-au sculat ș-au dat poruncă de plecare. -Cine a dat porunca? -Tot acel cu căciula brumărie. Acela avea două părți din oi, și ceilalți numai a treia parte. I-am auzit grăind și făcînd socotelile iernaticului. Spuneau ceilalți că au să trăiască bine oile. Dar am uitat să vă spun că înainte de a încălica, cel cu căciula brumărie și-a mai adus aminte de o datorie. Mi-a mai cerut o bucată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
precizări: "Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi." (Faptele Sfinților Apostoli 2, 3-4). 127 Rosa Giorgi, Symboles et cultes de l'Église, Éditions Hazan, Paris, 2005, p. 159. 128 Daniel Cojanu, op. cit., p. 84. 129 Carl Gustav Jung, op. cit., p. 85. 130 Daniel Cojanu, op. cit., p. 15. 131
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
dat numai pentru ziua asta, de sărbătoare, când el se odihnește. De aceea, măria ta, îmi ar ogorașul acum, în zi de sărbătoare. Ștefan vodă a ascultat povestea lui Șoiman și cum era om drept și iubitor de popor, a grăit: Șoimane, ia punga aceasta și cumpără-ți plug cu șase boi, iar dealul acesta ți-l dăruiesc ție tot, ca să-l ai de plugărie. Mulțumesc, măria ta, s-a închinat Șoiman în fața lui vodă, punând genunchiul la pământ; ești bun
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
cu mine la județ la un congres cu partidul din care facem parte, care o să țină vreo două zile, unde se discută despre politică si ele nu o să vă mai Întrebe nimic fiindcă nu se pricep la politică. - Da’ bine grăiși nea Mărine, zise Stănică a lu’ Zăpăcitu'. Zgripțuroaica mea nu se pricepe la politică; citește Cancan și Click, ziare de scandal, de-aia este geloasă; tot timpul i se năzare că fac și eu ce fac politicienii, fotbaliștii, patronii... - Zâna
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
nu-și spală mîinile cînd mănîncă." 3. Drept răspuns, El le-a zis: "Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre? 4. Căci Dumnezeu a zis: "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta;" și: " Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreșit cu moartea." 5. Dar voi ziceți: Cine va zice tatălui său sau mamei sale: Ori cu ce te-aș putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu", 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
i s-au părut schimbați și speriați, deși cu nici unul n-a vorbit decât nimicuri, cum zicea dânsul. Acuma înțelegea și schimbarea, și spaima lor, acuma simțea că toți s-au ferit de el pentru că n-a îngăduit Martei să grăiască ungurește. Plecă ochii în farfuria goală, ca și cum n-ar mai fi putut îndura privirea mamei sale. Din clipa aceasta însă toate cuvintele ei i se încuibară în inimă ca niște spini și rămaseră acolo, încremenite într-o durere amară. Apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a mai zis Încă una Nice, a zis el mai multe, zicea de superman sau supraomul, habar nu am acum, mă voi documenta. Ceva bestial. Fiți atenți, nu citesc de două ori... Pe cine urăsc femeile cel mai mult? Așa grăit-a fierul către magnet: pe tine te urăsc cel mai mult, căci tu mă atragi, dar nu ești destul de tare să mă ții! Bă, asta e tare, asta cu magnetul e tare de tot, sare Gore de la masă. O să schimb
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
viața noastră-ntreagă. Alei dragă Veronică, Despărțirea toate strică, De ne-alegem cu nimică - Viața trece, frunza pică. Alei dragă, alei mică Viața trece, frunza pică Și din ura ce ne strică Nu ne-alegem cu nimica. Măcar cine ce grăiește, Altul alta îndrăgește. Inima-mi pe cât trăiește Tot la tine se gândește. Alei mică, alei dragă, Ia vezi frunza cea pribeagă - Așa trece viața-ntreagă Și nimic n-o să s-aleagă. {EminescuOpIV 349} UMBRA LUI ISTRATE DABIJA VOEVOD Cum trece
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ras. O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! Atunci Samson în jamantan La Iași se-ntoarse iară, Să-și facă traiul cel sărman Cu vai și cu ocară. Și iată lucru neauzit, El într-o zi ce ne-a grăit! O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! "Cei de pe urmă pantaloni "I-am dusu-i la răcoare Și-mi zise Ițic Salomon, "Că-s rupți între picioare, Dar eu i-am declarat formal Că asta-i lucru natural. "O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
odată-n labe, ș-apoi las că-ți viu de hac ". ANA: Bun, frumos! Dă-i înainte! sudue ca un muscal. MUȚI: Singură ai spus mamae, că Homer îi natural, Și ne-ai zis să spunem toate, ia așa cum se grăiește, Ș-apoi tot eu îs de vină? ANA: Natural, nu mojicește. Spune tu, Bibi... BIBI: Mamae, eu știu tocmai cum e-n carte. ANA: Și așa se și cuvine, spune Bibi mai departe. BIBI: Cum Achil și Agamemnon în de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
margă în curte,... și au purces... la Cetățuie cu zorba, ca să ceară lefele... au venit pîn-la poarta Cetățuii și, vădzînd c-au închis porțile și... le stau împotrivă,... n-au vrut să s-apuce de gîlceavă și au început a grăi cu binișoru... Atunce Dumitrașco-vodă... au prinsu pre bulucbașii lor... și i-au ucis cu buzduganul... Și așe s-au potolit acea gîlceavă”. Ei, dar de la vremuri de glorie la ruină nu-i prea lungă calea. Vremea aceea a venit și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bogățiile și batjocorește acele mai mari averi ale pământului; mulțămit de cele de față, este cu odihnă pentru cele viitoare; îndestulat cu sine, nu se însărcină cu nime; nu se vede mai mult a intra în supărările nevoii, de-a grăi împotriva cugetelor sale sau a mai suferi vorbe împotrivă. Depărtat fiind de curți, nu mai are grija Domnilor, nici a se sili să intre în dragostea lor. Nu se vede a sluji plecăciunilor ce le cer cei mari, ci se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
neamestecîndu-se în trebile altuia. Nelipindu-se de mândrie, nici de slavă. Iubirea de argint i se pare o nebunie, desmierdarea o batjocură arătată, pisma o nimică, trândăvirea un păcat. Apucată fiind la laudele ziditorului, limba sa nu-și slujește a grăi vorbe deșarte. Fiind făr' de întristăciune și făr' de mânie, nu se vede nimic care să nu-i placă. Având vorbă cu mințile cele frumoase a celor vechi, se vede slobod de necazurile acelor de-o samă cu dânsul. Treaz
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
-l pricepură decât atunci când biciul din mâna unui slujbaș atlant, ce tocmai trecea pe acolo, sfâșie șuierând spinarea vâslașului. Iahuben se întoarse spre vâslaș și abia acum zări pe slujbașul de lângă ei. Voia să spună ceva și nu știa ce. Grăi la întîmplare: - În Ta Nuter viața-i frumoasă... Robul rome îl privi cu scârbă. Biciul nu-l potolise, parcă îl întărîtase mai mult. Auta se uită și el la acest rob și simți cum îl doare și pe el trupul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
frământa pe vraful de piei. Deodată, Marele Preot începu să râdă și zise: - Spune, Tefnaht, dacă nu sunt mai plăcute pentru somn jilțurile lor albastre decât acești leoparzi? După aceea fața lui se înăspri puțin și, întorcîndu-și ochii spre sclav, grăi fără nici o urmă de blîndețe: - Auta, să nu uiți o clipă porunca pe care ți-o dau acum: nimeni, nici chiar dacă te-ar întreba însuși regele nostru, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, nici alți preoți dacă te vor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de mine? Omul străin vru să răspundă ceva, dar tăcu. - De unde ești tu, omule? îl mai întrebă o dată bătrânul. Omul se uită la bătrân; îi privi cămașa veche de cânepă, picioarele desculțe, se uită în ochii lui, apoi la cer. Grăi încet: - Din Babilon am venit... Chiar dacă am râs, nu te mai cred nebun. Tu n-ai ochi de nebun, nici de mincinos. E ceva care se ascunde în tine, chiar dacă nu pot crede că ceea ce-mi spui ar fi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plăcerea de a mânca, următoarele pagini prezintă sfaturi practice pentru a combina și a consuma corect cele mai importante categorii de alimente din regimul alimentar uman: proteinele, carbohidrații, grăsimile, fructele proaspete și legumele crude. Cum să mâncăm proteine Și-a grăit Domnul cu Moise, spunându-i „Am auzit cârtirea fiilor lui Israel și-a zis. Spune-le dar diseară carne veți mânca, iar dimineață vă veți satura de pâine”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu îi transmitea lui Moise regulile trofologiei, spunându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
intrat în Pardes. Ei erau Ben Azzai, Ben Zoma, Asher și Rabbi Akiva. Rabbi Akiva le-a spus lor: Când veți ajunge la locul din pietre de marmură pură, să nu spuneți: ‘Apă! Apă!’; căci s-a spus: ‘Cel ce grăiește minciuni nu va sta înaintea Mea’».“ (tr. n.) Este vorba despre aceeași exacerbare a „părții“, a fragmentului care se substituie întregului, chiar dacă întruchipările însoțesc experiențe autentice, intense. Atâta timp cât divinul este obiectivat prin privirea care separă eronat subiectul de „obiect“, nu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
XI, 48.4., în PSB, vol. 5, p. 139) „Credința este tărie spre mântuire și putere spre viață veșnică”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a II-a, cap. XII, 53.5., în PSB, vol. 5, p. 141) „Fericit este cel ce grăiește la urechile celor ce ascultă (Înț. Sir. 25, 12). Credința este urechea sufletului și la această credință face aluzie Domnul când spune: Cel ce are urechi de auzit să audă (Mt. 11, 15; 13, 9.43; Mc. 4, 9.23
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ceea ce ne duce la cunoașterea lui Dumnezeu, potrivit căreia fiecare din noi este credincios”. (Sf. Ioan Gură de Aur, La cuvântul apostolic ce spune: << Dar având același duh al credinței, precum este scris>>; și la <<Crezut-am, pentru aceea am grăit... >>, 4, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 271) „Fiul este întru Tatăl, Duhul întru Fiul, iar Tatăl este întru amândoi. Iar prin credință omul cunoaște toate cele nevăzute și gândite. Credința este consimțirea de bunăvoie a
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mai mult nimeni nu poate avea credință tare și înrădăcinată decât în Duhul Sfânt”. (Sf. Ioan Gură de Aur, La cuvântul apostolic ce spune: << Dar având același duh al credinței, precum este scris>>; și la <<Crezut-am, pentru aceea am grăit... >>, 5, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 272-273) „Dacă darul este ceea ce se dă celor ce mai înainte n-au adus nimic, putem spune că mintea cunoscătoare (gnostică) primește ca daruri, din contemplarea lucrurilor, rațiunile care
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ca un om care nu are viață curată să nu se clatine în credință!” (Sf. Ioan Gură de Aur, La cuvântul apostolic ce spune: << Dar având același duh al credinței, precum este scris>>; și la <<Crezut-am, pentru aceea am grăit... >>, 9, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 279) Credința - izvorul tuturor bunurilor „Înaintea virtuții se aduce credința, iar înaintea cunoștinței virtutea. Dar înaintea credinței nu se aduce nimic, căci începutul și izvorul tuturor bunurilor din oameni
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
11, 6)”. (Ava Dorotei, Diferite învățături folositoare de suflet, cuv. 14, cap. 3, în Filocalia..., vol. IX, p. 619) „Făptură prea mică, voiești să afli viața? Ține în tine credința și smerenia, căci prin ele afli mila, ajutorul și cuvintele grăite în inimă de Dumnezeu, dar și pe Cel ce te păzește întru ascuns și rămâne cu tine la arătare<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Prin credință și smerenie simțim cuvintele lui Dumnezeu grăite în fiecare moment în inimă, deci nu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
prin ele afli mila, ajutorul și cuvintele grăite în inimă de Dumnezeu, dar și pe Cel ce te păzește întru ascuns și rămâne cu tine la arătare<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Prin credință și smerenie simțim cuvintele lui Dumnezeu grăite în fiecare moment în inimă, deci nu ca niște cuvinte spuse odinioară de Dumnezeu și acum desprinse de El. De aceea, Îl simțim și pe Dumnezeu însuși ca persoană, grăindu-ni-le. În ascuns, Îl simțim grăindu-ne, iar la
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
D. Stăniloae: Prin credință și smerenie simțim cuvintele lui Dumnezeu grăite în fiecare moment în inimă, deci nu ca niște cuvinte spuse odinioară de Dumnezeu și acum desprinse de El. De aceea, Îl simțim și pe Dumnezeu însuși ca persoană, grăindu-ni-le. În ascuns, Îl simțim grăindu-ne, iar la arătare, ajutându-ne în faptele noastre. (n.s. 88, p. 95) footnote>”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 19, în Filocalia..., vol. X, p. 95) „Odihna, și tot darul cel
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]