2,243 matches
-
justițiară adresată vinovaților de neam înalt este precedată și urmată, înainte și după zgomotele de tunet, de o ciudată mascaradă: introduse de o „Muzică solemnă și stranie“, „intră mai multe făpturi, pregătind o masă bogată; dansează în jurul bucatelor, cu gesturi grațioase, invitându-i pe rege și pe ceilalți să mănânce, apoi pleacă“. Uimiții musafiri vor să se ospăteze, dar apare harpia cu trup de vultur și „fâlfâie din aripi deasupra mesei întinse, și - ca prin minune - ospățul dispare“. Iar la sfârșit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
defel minunat al orației rostite de Ariel ca harpie. O fină trăsătură de spirit din partea lui Ariel, ca autor al fantasmagoriei, este schimbarea de atitudine a acelor făpturi care, când aștern masa, îi îmbie pe naufragiați, cu dansuri și „gesturi grațioase“, să mănânce, iar când o înlătură, apar dansând grotesc și batjocoritor, făcând grimase, în timp ce muzica devenise între timp, în chip subtil-ironic, din „solemnă și stranie“, „suavă“. Însă mâncărurile, care sunt un simbol al lăcomiei nesatisfăcute (subiectul piesei), nu le fac
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Windsor, cu mare pompă, așa cum se vede din tabloul de mari dimensiuni pictat de William Power Frith, în care pot fi recunoscute 140 de personaje reale. Mireasa era superbă (a fost, credem, cea mai frumoasă regină a Angliei), distinsă și grațioasă, demnă și discretă; era săracă, nu foarte inteligentă dar înțeleaptă, suferind în plus de hipoacuzie. Va fi tolerantă față de aventurile amoroase ale soțului ei§§§§§§§§§§§§, asupra căruia nu va avea nici o influență; ignorat și terorizat de Victoria, Eduard voia acum să
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
the Council of Chalcedon), Spectrum Publishers, The Newman Press, Westminster, Maryland, 1960, p. 283. footnote>. Totuși, este adevărat că Sfântul Grigorie de Nyssa nu poseda nici veleitățile, nici cunoștințele fratelui său în legătură cu chestiunile administrative și de conducere și nici elocvența grațioasă a omonimului său, Grigorie de Nazianz. Vasile s-a plâns nu o dată de greșelile fratelui său în această privință (în cea administrativă), iar criticii i au reproșat Sfântului Grigorie de Nyssa stilul, adeseori greu de înțeles, retoric și supraîncărcat cu
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
una fuge și se ascunde. Astfel, tot de atunci ea a înțeles și a învățat că mașinile sunt periculoase, că trebuie să fi foarte atent și să te ferești tu. Continuându-și viața singură cu bunicuța, ea a rămas la fel de grațioasă, dar mai ales foarte harnică și se uita la tine atent, apleca capul spre stânga, spre dreapta ca și cum te-ar fi studiat sau te-ar fi întrebat ceva. Toamna se făcea frig și bunicuța Ileana venea și stătea la oraș
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
pe jos, se suia la geam, sărea peste tot. Ce-i drept pe masă nu se urca. Doar când stătea în brațe la bunica și dacă era o farfurie cu mâncare iar ei îi foame, era posibil ca să întindă foarte grațios și sigur o lăbuță în farfurie și să se autoservească cu bucățica de carne ca și cum i s-ar fi cuvenit. Dormea pe calorifer și toată ziua se ținea de bunicuța, dar cel mai mult îi plăcea pe balcon. Pe măsură ce crescuse
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
trebuie să găsească în sinea lui gesturi specifice, firești, adaptate la situația în care evoluează. Din lecturarea tratatelor antice, Lessing reține că în teatru gestul nu trebuie să fie niciodată lipsit de intenționalitate. Lui nu-i este destinat să fie grațios, să scoată în evidență meritele comediantului a cărui artă devine atunci cabotinaj. El trebuie să reușească să arate sufletul personajului. "Nu știm decât foarte puține lucruri despre cheironomia anticilor, adică ansamblul de reguli pe care anticii le trasaseră pentru mișcările
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Lumii", ale cărei pagini nu a încetat să le cerceteze atent. "Ea îmi arată atâtea și atâtea caractere variate de persoane, mi le zugrăvește cu atât firesc, încât par să fi fost făcute special pentru ca să-mi inspire atâtea subiecte pentru grațioase și instructive Comedii: ea îmi reprezintă semnele, forța, efectele tuturor pasiunilor umane: mă aprovizionează cu evenimente curioase: mă informează cu privire la moravurile curente: mă instruiește asupra viciilor și defectelor cele mai obișnuite ale secolului nostru și ale Națiunii noastre care ar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
schiței, prin care suntem introduși într-un cadru spațial cu atribute occidentale, în care ,,somptuosul hôtel Piscopesco"50, "salonașul intim de cel mai pur stil Louis XV"51, ar justifica așteptările noastre de a fi martorii unei "causerie" rafinate și grațioase pentru că, spune autorul cu o ironie aproape imperceptibilă: Femeile știu să spună o mie și o sută de nimicuri într-un mod mult mai interesant decât spun bărbații cele mai serioase... O floare, o panglicuță, o deosebire abia simțită între
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
maniera de decodare a alegoriei, prin glisarea către o chestiune auxiliară, cea a "rătăcirii" cititorului în spațiul ficțiunii sale, problemă a cărei soluționare devine pretext pentru renunțarea la masca ironiei și asumarea retrospectivă a curajului denunțării: Cum vi se pare, grațioși cetitori, apocalipsul meu? Ce va să zică purtarea asta, vor striga unii din d-voastră; întâi ne arunci peste două mii de ani în viitor, ne spui niște comedii estravagante, ne plimbi, ne'ncurci, și-apoi ne lași la Tâmpitopolea d-tale fără
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Idem, p. 33. 12 Benedetto Croce justifică preferința pentru termenul de "concept pseudoestetic" atribuit comicului în capitolul Estetica simpaticului. Conceptele pseudoestetice și îl plasează alături de alți termeni care nu pot primi o definiție riguroasă, precum tragicul, sublimul, pateticul, mișcătorul, impunătorul, grațiosul etc. care țin de psihologia ca disciplină naturalistă ce-și propune să construiască tipuri și scheme de viață spirituală a omului (Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistica generală, Editura Univers, București, 1971, pp. 158-163). 13 Evanghelos Moutsopoulos, Categoriile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sociale, explicând astfel lupta împotriva crimei, dar și melancolia personajului, cruzimea metodelor și atitudinea protectoare față de Robin, tânărul său aliat (relație prezentă și între Captain America și Bucky, cu sursă în dragostea ambiguă a bărbatului viril Ahile față de Patrocle, adolescentul grațios, cu care luptă cot la cot788). Batman nu poate scăpa de sentimentul vinovăției față de părinți, iar tulburarea sa este în strânsă conexiune cu nebunia adversarilor săi, la fel de inadaptați, care simbolizează trăsături ale sale (Pinguinul este destrăbălarea, Two-Face este dualitatea, Joker
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
frățioare, Total fără...rost, Vei ajunge un nimeni, un prost ! Pe când despre...mine, Se vorbește ...numai de bine... Mai precis, la superlativ, Și nu fără... motiv; Sunt cea mai deșteaptă... Nemaipomenit de frumoasă... Soarele se oprește, m-așteaptă, Că sunt grațioasă, Delicată, sprințară, Finuță, ușoară, Râvnită de soare, de vânt... Acesta -vântul-...c-o pală, O aruncă...la pământ!! Pe sepală! Crede cineva dintre voi Că bobul de grâu a chemat o-napoi? Sătul de ea până-n gât, A replicat înțelept
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
nimic obosea, Mai făcea încă un pas, Iar la tufanul bătrân și cam gras, Facu un ultim popas, Și-acolo-a rămas! La umbră deasă și rece, Umezeală...era, Mâncare... se mai găsea, Iar timpul trece și trece... Ființa era grațioasă, Dar și foarte, foarte gingașă, Ba chiar era mofturoasă; Va pleca mai departe După ce absolut toate, Vor fi curate, curate! Știți cum lucra ? Ca melcul încet, cu răbdare, Doar știți ce avea în ...spinare! Ce ciudățenie, Nenorocitul principiu De... curățenie
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
potentați, Nu spun încălcând vre-o lege: ,,Câinii latră ursul...merge !’’ MOLIA ȘI BURSUCUL Bursucul cu blană vărgată și deasă, Tocmai se pregătea să ierneze, (Așa! Cum zici mata, să hiberneze!) Când molia întreabă: Acasă? Rugându-l simandicoasă, Subtilă și grațioasă, S-o lase că iarna geroasă A prins-o tot fără casă Să stea la cald, numai un pic! Și nu-i va cere nimic! Bursuculdeși nu-i convine Zise din milă, rușine: Bine! Șezi un pic lângă mine! Iarnă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
tăvăleau pe iarba de la marginea terenului, țipând cu vocile lor pițigăiate. Fetițele se țineau deoparte, îmbrăcate frumos și bine-bine pieptănate, șoptindu-și mereu câte ceva la ureche și râzând. îmi plăceau atât de mult fetițele astea de nouă sau zece ani, grațioase ca desenate cu penița, imitând domnișoarele mari în conversații "serioase" sau, dimpotrivă, sclifosindu-se și pelticindu-se... Arătau uneori mature, închise într-o enigmă care deja era trista umbră a lunii, a femeii și a fecundității pe fețișoarele lor, dar dacă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
gură, măritate, divorțate, gravide iar și iar, înghițind la anticoncepționale, schimbând la tampoane, primenind la scutece, mîncîndu-și cu toatele bărbații, golindu-i de pasta cenușie din țeastă. De ce trebuiau să cadă? De ce 125 măcar unele nu puteau rămâne mereu așa, naive, grațioase și senine? Căci numai ființa lor cunoștea minunea asta: corpul care se confundă perfect cu sufletul. De ce, pe când viermele hidos devine fluture, fetițele, fluturi gingași, trebuiau să se schimbe în larve păroase, procreatoare și rapace? Timpul și sexul triumfau mereu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
probă era urmată de muzică și dans. Mai întîi le-au legat de mijloc cu o ață câte o lingură, cu care trebuiau să-m-pingă pe podea un ghemotoc de hârtie. Apoi le-au pus să vină în mers cât mai grațios dintr-un punct îndepărtat al terenului, în timp ce un "membru al juriului", chircit, privea printre picioarele lor, strigând "se vede Brăila!" sau "se vede până la Viena!" După ce le-au măsurat sânii cu cupa unui polonic și fundul cu un ceaun, a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-mă singur, A venit târziu, îmbrățișarea ei pe la spate, frecându-se de peretele casei pisica își linge cu satisfacție buzele, își întinde spinarea, apoi lipindu-se leneșă de piciorul lui Theo se-ndreaptă molatic spre gărdulețul de flori, îl sare grațioasă, Și părul ei bogat acoperindu-mi obrajii, Daniel fremătând, așteptând ca el să continue, mirosul trupului ei proaspăt spălat, părul doar pe jumătate uscat, părul Învățătoarei era negru, mirosind a flori de câmp?! nu-mi mai amintesc, dar asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
toată, lampa bunicii nu scotea nici un pic de fum, deși era veche de cincizeci de ani, farfuria scobită de deasupra prin care ieșea gura zveltă a sticlei era de porțelan incrustat în minunate culori, o mână meșteșugită o împodobise cu grațioase scene câmpenești, și ochii mei se întorceau adeseori din cartea de citire de la copiii zâmbitori cu cravate pionierești înspre delicate scene bucolice în care un tânăr cu haină albastră ținea o mandolină în mâini și cânta unei grațioase domnișoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
împodobise cu grațioase scene câmpenești, și ochii mei se întorceau adeseori din cartea de citire de la copiii zâmbitori cu cravate pionierești înspre delicate scene bucolice în care un tânăr cu haină albastră ținea o mandolină în mâini și cânta unei grațioase domnișoare cu rochie roz desfășurată în jurul ei și stând îndrăzneață în iarbă, lumina ce juca atunci de la flăcările lămpii pe chipurile lor mi se părea că are o cu totul aparte strălucire, iar când venea brusc, neștiut curentul, și începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Stai nemișcat! Picioarele ferme, brațul stâng întins și lovește! Când Lisa a primit într-un final permisiunea să intre, Barry și Calvin stăteau în spatele unei mese din alun, lungă de un kilometru. Păreau înfricoșător de puternici. — Ia loc, Lisa, înclină grațios din capul său ca un glonț de argint Calvin Carter. Lisa s-a așezat. Și-a aranjat părul de culoarea caramelului, lăsând să se vadă șuvițele blonde gratuite care o avantajau atât de bine. Gratuite pentru că se ocupa de rubrica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
capătul celălalt al biroului, cu ochii strălucindu-i în spatele ochelarilor de fițe cu rame negre. — Sigur că îmi amintesc, replică Ashling. Era o zi de miercuri, nu? Toată lumea a izbucnit în râs. Toată lumea cu excepția Lisei. La jumătatea dimineții, Mai păși grațios în birou, zâmbi dulce și șmecher celor din jur și întrebă: —Jack este? Lisa simți un mic fior. Evident, aceea era prietena lui Jack șiă ce surpriză! Lisa se aștepta la o irlandeză palidă și pistruiată, nu la o apariție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era prea jenată ca să se poată concentra. —Vrei...? Și-a dat rucsacul jos de pe umăr, dar o încurca rău punga mare pe care o ținea în mână. Vrei ceva...? I-a dat o liră, pe care el acceptat-o înclinând grațios din cap. Cuprinsă de rușinea provocată de diferența dintre ce tocmai îi dăduse și suma cheltuită pe o cămașă și o poșetă de care nici măcar nu avea nevoie, a fugit tropăind supărată pe scări. Muncesc din greu pentru banii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fonduri avem? —Fonduri? Joy dădu din cap și oftă. Mai era o oră până se deschidea clubul. Instructorul, care s-a prezentat ca fiind „Alberto, din Cuba“, era un om destul de șters. Până când a început să danseze. Flexibil și ușor, grațios și sigur pe el, era dintr-odată frumos. Se învârtea, se oprea, făcea piruete pe vârfuri, demonstrând pașii pe care urmau să îi învețe. Hal de bărbat, se plânse Joy supărată. —Șșșt! Ashling adora să danseze. În ciuda deficienței sale în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]