1,996 matches
-
concludent, ca un rod. O ipoteză confirmată de altfel de toate legendele geometrilor-înțelepți. Platon a fost cel dintâi să dea focului o podoabă ce face mai mult onoare muzelor decât inspiratului. Cadența universală a semnului matematic consolidează ușor de pulsația greoaie a versului. * Primind invitația Universului literar să scriu aceste rânduri în marginea unui număr închinat omului care de 30 de ani înviază gândirea noastră matematică nu numai prin prețuitele-i lumini, dar și prin ascendentul aproape mistic al individualității lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
theorema aureum", "legea reciprocității cuadratice" cum o numim noi azi. Găsită inductiv de Euler, fusese insuficient demonstrată de Legendre. Gauss însuși o redescoperă inductiv în tinerețe. La 8 aprilie 1796, îi dă însă prima demonstrație, neatacabilă, printr-o metodă directă, greoaie, bazată pe împărțirea discuției în 8 cazuri. Această demonstrație a fost urmată de altele cinci, tinzând nu numai la simplicitate, dar la irearhizarea și articularea organică a ideilor. Teorema afirmă că numerele prime impare p, q sunt, în același timp
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
umăr, Dragoș în urma noastră, spre nord, în direcția orașului. În ziua aceea, în mlaștini, se întorceau ultimele berze. II Orașul 1. Când am ajuns la porțile orașului, ploua ca acum, adică turna cu găleata, rochia lungă a Zenobiei se târa greoaie prin noroi, încălțămintea ei de papură împroșca în dreapta și în stânga deși ea călca atât de ușor, abia dacă atingea solul; cât despre Dragoș, șuvoaiele de apă i se scurgeau de pe căciula udă peste pletele ude, peste cămașa udă, până la opincile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
părea destul de vesel. După ce se servi masa începu dansul. Andrei și Livia ieșiră să danseze. Era un frumos vals. Radu, rămas singur la masă privi dansatorii. Angela și ea dansă cu acel bărbat, care părea destul de stângaci și cu mișcări greoaie. La un moment dat Angela își îndreptă ochii spre Radu și-i zâmbi. Ea observă în privirea lui o anumită umbră de tristețe, ce te face să-l compătimești, dar toată această melancolie dădea un fel de dinsticție expresiei trăsăturilor
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cutremurându-se tare, de parcă ar fi hurducat-o un duh nevăzut din mină Iar Pamfil Duran bâldâbâc! a venit de sus, taman în Apa cea viforoasă și țesută cu negreață, așa îmbrăcat cum era și cu lampa și cu harnașamentul greoi pe care, avându-l în inventar, îl ținuse închingat pe el, spunând că e proprietate socialistă Colac peste pupăză, prin noaptea neagră, se răsturnară în spinarea sa și bârnele de care ne folosisem, cu unele zile în urmă, spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
perimetrul vechilor vile boierești, având, încă, deasupra intrărilor, marchize din sticlă verde sau albastră, turnulețe vârfuite printr-un steguleț de tablă, drept giruete decorative cam pe acolo pe unde constructorii nu se ambiționaseră prea mult să dărâme, de teama zidurilor greoaie și înalte, care se prăbușiseră peste unii dintre ei într-o zi, aruncară ancora doi anatemizați ai oficiilor forțelor de muncă. Într-un rest de parc, cu brazi argintii și exemplare valoroase de Arborele-mamut, acești pezevenghi, care nu-s capabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai aveai loc de ei. Ieșeau din cazărmi, umplând cârciumile, străzile de promenadă, parcurile și restaurantele, unde comandau patetic: davai, davai vino! davai, davai koniac! Răsturnau în ei la stacane cu vino și cu coniac ( nota bene! În recentul și greoiul comerț socialist incipient, încă nu se lansase, pe atunci, votka sovietică sau alte spirtoase din astea). Turnau voinicii în ei, până când se uitau cu ochii cruciș și li se împleticeau ciubotele. Bucureștenii și mai ales pușlamalele, haimanalele și coconii făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la ușile camerelor, a constatat că toate purtau nume de flori: Trandafirul, Floarea de Cireș, Zambila și așa mai departe. În fața fiecărei uși erau două perechi de papuci. Gaston era singurul nătărău din tot hotelul care se mișca pe coridoare greoi și inocent în căutarea unei camere în care să doarmă singur. Nu înțelegea de ce erau toate camerele întunecate și de ce domnea liniștea aceea stranie... Când au ajuns la camera Margareta, fata a băgat cheia în broască și a deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Din nou paharul. — ...Într-o bună zi nu-mi voi mai pune alte Întrebări, spunea Maestrul... Paharul gol de cocktail. — Eu nu mă Înțeleg nici pe mine Însămi... Paharul de cocktail cu picior lung, pe fundul căruia rămăseseră câteva picături greoaie de lichid transparent. — Dacă nu mă Înțeleg nici pe mine Însămi, cum o să-i Înțeleg pe alții? Atinse ușor piciorul paharului cu degetul arătător. — Idioții care-și Închipuie că Înțeleg totul nu fac decât să transforme lumea asta În ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o iau metodic, ca să vă cruț totuși timpul. Ursitoarele erau bete, probabil, când au venit la căpătâiul meu sau, plictisite, au vrut să se amuze. Au făcut din mine un fel de acrobat fără plasă. Mi-au dat o înverșunare greoaie și o exaltare care, amestecate, au devenit destin. Și veți vedea că nu vă spun baliverne. Ascultîndu-mă, o să vă amintiți mereu de șerpii care se întorc să-și muște coada. Mai întîi, cum v-am spus, am vrut să mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că un codeținut îi putea da cu adevărat un ordin. Râse stingherit. Apoi, enormitatea insultei păru să-l fi atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și trimițându-i o directă violentă în falcă. Lovitura devie puțin, dar îl stopă pe Jurig. Îl înșfăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în funcțiune. — Ce are? întrebă. Nu i-am răspuns. Apăsam sonda pe abdomenul Italiei cu ochii țintă pe monitor, dar nu reușeam să văd nimic. Acum în jurul meu toți ceilalți tăceau, auzeam foarte aproape respirația medicului de gardă, o respirație greoaie de tabagist.. Apoi am înțeles, chiar dacă nu vroiam să cred, și ceilalți au înțeles și ei. Abdomenul ei era plin de sânge. Și totuși, nu pierduse nici un strop. Hemoragia era doar internă, organele cuprinse puteau fi deja în necroză. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
afară era o căldură sufocantă. Satul, așezat pe un povârniș, în înălțime, ducea cu gândul la craterul stins al unui vulcan. Casele de un ocru-deschis cățărându-se îngrămădite una într-alta păreau păreau bucăți de sulf cuibărite în stâncă. Femei greoaie în costumele lor tradiționale, cu ciorapi negri de lână, încălțăminte de lucru și șaluri pe spate, mergeau pe mijlocul drumului care ducea la cimitir și fără să se dea la o parte, ne priveau neîncrezătoare ca niște capre. Am sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
somnului profund. Leigh adormi până la urmă abia pe la ora șase, exact când vecina de deasupra își punea încălțările pentru a-și începe ziua de tropăială, însă abia după ședința de a doua zi, la care s-a simțit incoerentă și greoaie în exprimare din cauza oboselii, și-a amintit la ce se gândea atunci, înainte să adoarmă. La seara în care a luat masa în oraș cu fetele cu câteva săptămâni în urmă și la dorința lor de schimbare. Emmy avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
alta pe o bandă foarte subțire din platină. Emmy fluieră cu admirație. — Pare superb. Și tu chiar n-ai știut? A urmat o pauză lungă. O clipă Emmy crezu din nou că s-a întrerupt legătura, dar apoi auzi respirația greoaie a lui Leigh. — Te simți bine, scumpo? Leigh? Se auzi din nou respirația, de data asta sacadat. — Oh, sunt bine. Doar niște palpitații. Probabil din cauza emoțiilor, știi? Emmy apăsă telefonul mai tare la ureche, sperând să audă niște chicoteli pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ciudat cu privire la mulțimea de șobolani morți care se găsesc în acest moment în oraș. \ A! exclamă Rambert, asta mă interesează. LA ORELE ȘAPTESPREZECE, PE CÂND IEȘEA PENTRU NOI VIZITE, DOCTORUL SE ÎNCRUCIȘEAZĂ PE SCARĂ CU UN OM ÎNCĂ TÂNĂR, CU STATURA GREOAIE, CU CHIPUL MASIV ȘI BRĂZDAT, TĂIAT DE SPRÂNCENE GROASE. ÎI MAI ÎNTÂLNISE DE CÂTEVA ORI LA DANSATORII SPANIOLI CARE LOCUIAU LA ULTIMUL ETAJ AL IMOBILULUI. JEAN TARROU FUMA CU POFTĂ O ȚIGARĂ, CONTEMPLÂND ULTIMELE CONVULSII ALE UNUI ȘOBOLAN CARE MUREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și de haine ude plutea în catedrală când părintele Paneloux urcă pe amvon. Era de statură mijlocie, dar corpolent. Când s-a sprijinit de marginea amvonului, strângând lemnul între mâinile lui vânjoase, nu se vedea din el decât o formă greoaie și neagră dominată de două pete, sub ochelarii de oțel: obrajii săi rubiconzi. Avea o voce puternică, pasionată, care se auzea până departe, și când se adresă asistenței cu o singură frază vehementă și întretăiată: "Frați creștini, ați căzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
brâului torsadă este decorată cu colonete angajate, cu capitele pătrate și două rânduri de firide suprapuse. Ferestrele turlelor au aceleași elemente decorative ca și ale naosului, pronaosului și altarului, iar cornișele sunt decorate cu rozete. „Ca ansamblu turlele par cam greoaie, cu un diametru prea mare față de înălțimea bisericii, spre deosebire de cele de la Sfinții Trei Ierarhi, mai zvelte și mai bine proporționate cu înălțimea edificiului pe care îl încoronează”. În partea nord-estică și la mică distanță de zidul incintei se află Casa
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
care scârțâi răgușit din balamale. După primele zile de cercetări senzoriale care mulțumiseră curiozitatea imediată a celui care tocmai ajunsese într-un loc nou, cuptorul încetase să-i mai atragă atenția câinelui Găsit. Era o construcție de piatră, veche și greoaie, cu o ușă înaltă și îngustă, cu o destinație necunoscută și unde nu locuia nimeni, o construcție care avea deasupra trei forme care semănau cu niște coșuri, dar care sigur nu erau, de vreme ce din ele nu se desprinsese niciodată vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întunecată ca un cavou. ― Urcă. Urcă. Fiți gata. (Lambert răsturnă mai multe serii de manete.) Fiți gata. Cinsprezece secunde... zece.... cinci... patru. Trei, doi, Unu. Blocați. ― Detașați, ordonă cu hotărâre Dallas. Scurte răbufinri de gaz scăpară între Nostromo și masa greoaie a platformei de rafinărie. Cele două straturi artificiale, una minusculă și locuită, cealaltă gigantică și pustie, lunecară încet, deschizând între ele o prăpastie amețitoare. Dallas urmărea foarte atent delicata operație de separare pe ecranul nr. 2. ― Ombilic clar, anunță Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ea să observe, pe ecranul ei, era diagrama de pe pupitrul lui Ash. Dacă ar fi văzut-o, ar fi găsit-o foarte interesantă. 5 Reînviorat de scurtul popas, Kane reluă coborârea. Își dădu drumul, așteptă impactul picioarelor încălțate în ghetele greoaie pe peretele puțului. Dar în zadar. Picioarele se clătinau în gol. Pereții nu mai erau. Dedesubt ― întunericul... și mai ce? Un fel de sală, poate asemenea celei de unde venea, se gândi. Oricum ar fi, atinsese capătul drumului. Profită de ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
îi căzu pe umeri. Întoarse ochii și dădu peste niște degete scheletice și cabușonul cenușiu al unui ochi. Un urlet de groază îi ieși din gât. Cu pântecele strânse într-o convulsie de scârbă, se zbătu frenetic. Creatura se răsturnă greoaie pe punte și rămase nemișcată. Dallas și Ash se repeziră spre ea. Cei trei oameni se holbau la forma strânsă pe podea. Degetele sale erau chircite, osoase, precum falangele unui mort. Numai umărul degetelor, coada și ochiul lipsit de lucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Pune-ne pe șine și să fim gata de acostare. Instrumentele își fredonară muzica lor pe măsură ce remorcherul își ajustă cu precauție poziția în raport cu muntele de metal și plastic. Ripley împinse un comutator. Nostromo, cu pupa înainte, înainta lent spre masa greoaie a rafinăriei. ― Poziționat, zise ea. ― Du-ne înăuntru! Dallas urmărea insistent un lector de distanță cu degetele împingând un rând de butoane roșii. ― Ne apropiem. (Ripley controla două ecrane în același timp.) Distanța diminuează. Douăzeci... cincisprezece... Pus. Împinse o manetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
decât cel al lui Jones. Cu toată aptitudinea creaturii de a se furișa prin locurile care păreau impracticabile, nu și-o putea imagina strecurându-se ca o reptilă prin conducta de ventilație de doisprezece centimetri. Cotul era toarte periculos. Arma, greoaie și inflexibilă, nu-i prea era de folos. Respirând greu, se opri din nou și cugetă. ― Ripley! Ea tresări la auzul glasului și se precipită spre intercom. ― Sunt aici. Te aud clar. S-a-ntâmplat ceva? Pari... Dar se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
iluzie? Poate imaginația îi juca vreo festă. Închise ochii, îi deschise iar. Nu, visase. Frica și izolarea totală erau de vină. Luă containerul, făcu un pas și înlemni. Umbra se mișcă din nou. Era vorba de o masă impozantă și greoaie. Parker se uită cu disperare în jur. Localiză repede unul din numeroasele intercomuri murale, Ripley și Lambret se mai găseau, neapărat, pe pasarelă. Apăsă pe butonul de apel. Pe consola lui Ripley se auzi un sfârâit. Se gândi mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]