2,789 matches
-
ce-i Încasa. Până când În 1936 i-a picat și o hârtie cu seria căutată. A luat numărul mașinii și peste 1/2 oră poliția era În curtea și garajul lui Hauptmann. Ce a găsit poliția? În primul rând, sub grinda garajului, o sumă mare, peste jumătate din banii lui Lindberg. Al doilea, garajul era construit din același lemn din care era și scara pe care s-a urcat În dormitorul copilului. În privința banilor, a declarat că i-a primit de la
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lac Învecinat copiii ne aduc găleți de scoici mari cât palma. Mr. Rickard ne Învață să facem șnițel. Sunt Într-adevăr delicioase. Câteodată Mr. Rickard Îmi face câte un semn discret. Mă introduce Într-o mică cameră și de sub o grindă scoate o sticlă de whisky, din care Îmi toarnă un păhăruț: „știți, Îmi spune el, nevasta mea e antialcoolică. Nu vreau să mă vadă că beau”. Singurul whisky băut În America l-am băut acolo și nu l-am găsit
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
casele țăranilor. În cazul Grupului Gavrilă, zeci de oameni au fost supuși terorii. Se spune într-un raport al direcției regionale a Securității din Pitești că, pentru a-i prinde pe frații Arnăuțoiu, rudele și prietenii au fost trași la grindă cu funia, legați cu mîinile la spate, bătuți și trimiși în munte după bandiți. Tot neamul Motreștilor din Vicovul de Jos a avut de suferit ani grei de temniță" (L.H.L.). Erau metode ale NKVD-ului preluate de Securitate și aplicate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Ceva ce-mi place să cred. - Jayster. Veșnic visător. - Cât de ușurat mă simt. Mi-am dat seama că întreaga scenă a suburbiei era o mare idee a ta. Apropo, zise el, arătând spre scheletul de plastic care atârna de grindă, așa arată casa asta în mod normal? - Da, lui Jayne îi place la nebunie. A tăcut câteva clipe. - Adică dormi tot pe canapea? - E doar camera de oaspeți și nu-i decât o fază - da’ ia stai, cum de știai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
el stă cel mai bine, are poartă cu stâlpi de piatră cioplită, vin din vie proprie, a treia nevastă, tauri, vaci cu lapte etc. A câștigat cu cojocăria, în iarna trecută, 9000 lei. Cizmele aninate la locul de onoare, în grindă. Adam Munteanu [DEVA]* Neostenitele și obositoarele clopote din Deva... Te pătrund, ca picurări de plumb bat ceasuri întregi Vanitate provincială. Înainte femeile din Deva, chiar cele din aristocrație, se plimbau pe stradă și eșeau la grădină cu capul gol. Decând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mari, iar alții care țipă-n leagăn; două cumnate, mama nevestei mele și niște nepoți, copii ai acelor cumnate... Nu știu ce să fac cu atâta lume: unii pe paturi, alții pe cuptor, alții pe subt pat, cei de țâță aninați în grindă... Îți spun drept, țadic, că am o soartă mai rea decât aceea care se cuvine unui goi necredincios ptiu! ptiu! să fie blastamat! și mai bine decât mine trăiesc subt păreți afară, capra, vaca și cucoșul! Ce? ai o capră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bănat, crescuți în puf și înțărcați după moda nouă! Toate-s bune, una-i ră, Nu-s parale la cură. * Așa povestea Toader Cicea și neamurile noastre... * Sf. Neculai e podar * Toamna frunzele-și colindă Cântă-un greier supt o grindă... Ceru-i înorat: o pânză încremenită de fum. E frig; băiețandrii, pe miriști și ogoare culese umblă zgriburiți, cu mânile strânse în suman și cu varga subsuoară. Pășesc încet, printre burueni îngălbenite și spinării, de-acurmezișul haturilor, după grămăgioara amestecată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asemăna cu celelalte două. Erau diferite. Mare minune. (Icoana 3) Acel copac s-a făcut mare și puternic. Era drept, bun și gros. Când Solomon a Început să facă Templul lui Dumnezeu a tăiat acel copac și l-a făcut grindă ca s-o pună la construcția acestuia. Dar oriunde o punea nu se potrivea deloc. Atunci Solomon a blestemat acest lemn (grindă) și a dat poruncă să fie aruncat În groapa unde se strângea mizeria de la spălatul jertfei care se
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
gros. Când Solomon a Început să facă Templul lui Dumnezeu a tăiat acel copac și l-a făcut grindă ca s-o pună la construcția acestuia. Dar oriunde o punea nu se potrivea deloc. Atunci Solomon a blestemat acest lemn (grindă) și a dat poruncă să fie aruncat În groapa unde se strângea mizeria de la spălatul jertfei care se aducea la templu. (Icoana 4) În timp ce Solomon blestema lemnul că nu i se potrivește, trecea pe acolo proorocița Ana. Ea auzise tot
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și-l vezi tu c-o ieșit de pe mâna ta este o altă treabă. Ș-apoi am trecut acolo, am lucrat o hală la Combinat, la Galați. Hala de Benzi la cald am făcut-o noi, eu în secție, stâlpii, grinzile pentru toată hala de la Combinatul Galați... Am fost acolo, am dat asistență tehnică... pe urmă am stat tehnolog de secție, șef de atelier și de la șef de atelier, din ’70 și... din ’68, dacă nu mint, numai șef: șef de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
indignată. Le-am ascuns în pod, sub streașină, într-o depresiune a podelei, unde era foarte greu de pătruns; unde, pentru a pătrunde, mi-am pus un costum special și de unde nu mai puteam ieși, nememorând cum vârâsem capul printre grinzi. Am trăit câteva momente foarte neplăcute, căci nimeni în casă nu știa unde mă aflam. Dar nici germanii, în nici o percheziție a lor, nu le-au descoperit, căci nimănui nu-i putea trece prin gând să intre acolo. În zilele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în casă nu știa unde mă aflam. Dar nici germanii, în nici o percheziție a lor, nu le-au descoperit, căci nimănui nu-i putea trece prin gând să intre acolo. În zilele bune, după război, documentele au fost scoase tăind grinda din pod, și mai târziu, după moartea soțului meu, dăruite Academiei. Pusesem o singură condiție, primită de Academie: în schimbul celor 89 de bucăți, dintre care unele din vremea lui Matei Basarab, unul semnat de Mihai Bravul etc., să mi se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Gărâna fiind situată la o altitudine mai mare. Eu eram cazat în cameră cu regretatul pictor Valentin Boța, căldură aveam de la o rezistență electrică, și camera nu era cea mai bună, tavanul fiind crăpat așa de tare că se vedeau grinzile de lemn vechi și înnegrite, ne și gândeam amândoi, stând în pat și uitându-ne în sus, ce s-ar întâmpla dacă s-ar prăbuși peste noi tavanul, când dormeam. Noroc că totuși nu s-a întâmplat nimic, din păcate
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
sterilul pe insulă, dar se pare că sârbii dăduseră în judecată pe români, datorită faptului că ar polua Dunărea cu acel steril, așa că lucrarea era sistată. Oricum rămăsese o construcție de toată frumusețea, niște piloni înalți de peste 30 m, cu grinzi de vreo 50 m , pe sub care să poată trece vapoarele care urcau sau coborau pe Dunăre, iar noi ne găseam locurile de pescuit pe lângă acești piloni. Chiar dacă nu prindeam nimica, bunăvoia nu dispărea niciodată, așa că toată lumea era mulțumită de niște
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
pământ gol. Mai exista și un al treilea butuc, butucul stătător, pentru condamnații bolnavi și nebuni. Acest butuc, alcătuit tot din două bucăți de lemn cu scobituri, diferea însă de ceilalți prin dimensiunile sale mult mai mari, fiind făcut din grinzi groase și trebuind să servească pentru mai mulți inși; capetele butucului erau prinse cu câte un lacăt". Această situație s-a perpetuat în ambele Principate, tradițional și neschimbat, până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea; veacuri întregi alături de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pentru cine știe ce turnir nemilos de cavaleri. Dar am mâncat Între ai mei de acolo, din pita lor mare cât o săptămână din post, un dărab de pită și un dărab de slănină afumată la Crăciun, [care atârna] tot anul de grindă și din care fiecare Își tăia, cu brișca de la șerpar, după pofta inimii. Aici mai trăia până mai acum douăzeci de ani, Încă trăgând voinicește cu coasa, În ritmuri largi și hieratice, cum mi-a apărut dintr odată, de departe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bani de aruncat. „Ce ai, bre, cu zidul - răbufnea câte unul când mă încăpățânam să-l verifice cu firul cu plumb -, lasă-l așa, că-i cât se poate de vertical!“ I-am arătat inginerului care conducea lucrările una dintre grinzile din camera de zi mai groasă într-un capăt cu doisprezece centimetri, iar omul a fost nevoit să accepte că aveam dreptate. Apoi, cu un aer de învins, l-a pus pe un zidar s-o încarce în celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dar muncit de un gând. Ceva îl contraria, îi stârnea orgoliul de șef. În ziua următoare, m-a întâmpinat cu un „Salut!“ victorios și a refuzat demn pachetul de cafea cu care îi forțam din când în când bunăvoința. „Nu grinda matale e strâmbă -mi-a zis el ca unuia capabil să țină un secret și să se bucure de toate consecințele viitoare ale acestuia -,tavanul lu’ omu’ de deasupra e înclinat!“ Într-o zi, inginerul, excedat oarecum de stăruința cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
așa ceva? Vasăzică nu le mai plouă în casă? Ce grozav! Mă uitam ca la un lucru de artă inegalabil. Cât de întins și de egal așezat era cartonul pe suprafața asterelii, în timp ce șipcile înguste și lungi îl fixau temeinic de grinzi cu ajutorul cuielor împotriva vântoaselor, a crivățului ori a ploii. Oare cum am putea procura și noi asemenea material? De unde? Cu ce bani? Ah, ce frică ne era de ploaie! De regulă, după ce se oprea ploaia afară, începea alta în pod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
oprea ploaia afară, începea alta în pod, sub acoperiș. Modalitatea de contracarare a acestui fenomen nedorit și neplăcut era să așezăm farfurii și diverse vase în care să ia sfârșit călătoria apei pluviale sub formă de picături. În pod, peste grinzile de care era fixat tavanul camerei, nu erau bătute scânduri era gol așa că, între grinzi, în spațiul acesta neprotejat de o podea de scânduri, era foarte periculos să te miști. Dacă nu erai atent și călcai pe șipci, te trezeai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nedorit și neplăcut era să așezăm farfurii și diverse vase în care să ia sfârșit călătoria apei pluviale sub formă de picături. În pod, peste grinzile de care era fixat tavanul camerei, nu erau bătute scânduri era gol așa că, între grinzi, în spațiul acesta neprotejat de o podea de scânduri, era foarte periculos să te miști. Dacă nu erai atent și călcai pe șipci, te trezeai grămadă jos direct în mijlocul camerei. Așezam cu maximum de atenție farfuria acolo unde vedeam căzând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în mijlocul camerei. Așezam cu maximum de atenție farfuria acolo unde vedeam căzând picătura. Sub acoperiș era întuneric beznă. În mâna stângă țineam lumânarea, căci fără ea eram asemenea unui orb: nu vedeam nimic; absolut nimic. Apoi mă deplasam de pe o grindă pe alta, până ce întreg spațiul expus ploii era acoperit cu fel de fel de vase și mai mari și mai mici: căldări, lighene, oale, cratițe, farfurii... Coboram convins că am făcut o treabă pe cinste. Eroare totală! Nu puteam controla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Cotidianul), 2007, Editura Polirom, Iași, 2011 Henry Miller, Tropicul Capricornului, Editura EST, București, 1997; reeditare Editura Univers, București (colecțiile Cotidianul), 2009; Editura Polirom, Iași, 2011 Bernard Malamud, Cârpaciul, Editura Univers, București, 1998; reeditare Editura Corint, București, 2006 J.D. Salinger, Dulgheri, ridicați grinda acoperișului, Editura Uni vers, București, 1999; reeditare Editura Polirom, Iași, 2002 Russell Banks, Deriva continentelor, Editura Univers, București, 1999; reeditare 2007 (colecțiile Cotidianul) Nadine Gordimer, Nimeni alături de mine, Editura Vivaldi, București, 1999 Henry Miller, Sexus, Editura EST, București, 2000; reeditare
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
României, 1 ianuarie 1973) NICOLESCU Vasile „Nu vă cunosc, dar știu: sunteți de-o rasă, Centurioni ai urii ce v-apasă, Privind spre noi sunteți doar o grimasă, Dacă ați putea, ne-ați sta sub pat, pe masă Și-n grinzi, ca liliecii fără casă. Ne-ați sta sub limbă și-n priviri hoțește, În călimări și-n măduva din dește. Minciuna suplă, știu, nu vă lipsește În craniul de hidră ori de pește, Dar verbul vostru, totuși, putrezește. Ne-ați
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
DUMITRESCU Ion Vegu „Brațele mele poartă destinul cetății. Și peste toate, ca o iluminare, Stă, neclintită de nimeni în veci, Flacăra vie a poporului meu În drum spre comunism.“ („Partidului“, Orizont, 7 mai 1976) DUMITRESCU Lucian „Chiar și-n crețurile grinzii Mai suspină fagii, pinii, Amintindu-și de pădure, Fripți de dorul rădăcinii. Fripți de dorul rădăcinii! Vâscul - că e vâsc - și totuși Cinstea frunzei nu și-o spurcă, Nu-și îmbăloșe gorunii Câți l au tot răbdat în cârcă. Numai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]