2,606 matches
-
sine este Muncă și, de aceea, totul este și Rezistență. Aceasta trebuie să se simtă de-a lungul piesei ca o încrâncenare. ȘEFELE ERNA: Pensionată prematur 2. O rochie ca un șorț, pantofi ortopedici, pe cap o pălărie de blană grotească. GRETE: Pensionară. Destul de grasă, cu un coc în formă de turn (blond), îmbrăcată fără gust, cu multe bijuterii ieftine, exagerat de machiată. MARIEDL: Este cel mai sărăcăcios îmbrăcată, cu părul pieptănat pe spate, în picioare are pantofi de alpinist mult
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
original de jale al Alinătorilor de suflete din Hinterlader 3. Prima scenă În timp ce publicul încă își mai ocupă locurile în sală, se aude transmisia unei predici papale cu prilejul cine știe cărei sărbători religioase. Transmisia televizată la sfârșit, cortina se ridică. Bucătăria grotească a Ernei. Erna închide televizorul. Mariedl caută ceva pe sub masă. Greta stă așezată pe un scaun. ERNA: Atâția oameni. Atâția oameni au venit, au stat locului și s-au unit la picioarele sfântului părinte. GRETE: Și imaginile au fost minunate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
O comedie radicală Dedicată mie însumi, autorului unor minciuni de mare amploare Personaje: DOAMMA WURM: (ceea ce înseamnă Doamna Vierme): o pensionară istovită HERRMANN: Fiul doamnei Wurm, în jur de treizeci de ani, șchiop, e pierdut în spațiu și se comportă grotesc: despre el n-ar fi mai multe de spus. FAMILIA KOVACIC: Domnul și Doamna Kovacic se află cum s-ar spune, la maturitate, iar fiicele, Desirée și Bianca, sunt ceva mai tinere decât Herrmann. Amândouă sunt împopoțonate ordinar, cu sâni
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
neobișnuit de drăguță. FOTZI (Pizdoc): Mai în vârstă ca Herta. Se poartă ca o idioată, ca să sară în ochi. Gesturi exhibiționiste, se dă în stambă erotic, ceea ce e total pe de lături. O fustă scurtă, cadrilată, în clopot, cu dessou-uri grotești. CÂRCIUMAREASA: Cam tâmpă, dar pare să știe exact ce îi place și ce nu. E bine făcută și acționează cu siguranță din spatele tejghelei, atâta vreme cât nu participă la acțiune. FRUMOASA PERECHE: Extrem de atractivă, îmbrăcată cu mult stil. Stă cu spatele la ceilalați și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
anume stări și posibilități pentru ocolirea lor. EL: Plec. Plec mereu în toate direcțiile, posibilitățile, și într-una mă pierd pentru că a devenit corporal o descoperire a unei variante posibile. (Vehiculul-EL a scos un cuțit, face tot felul de exerciții grotești de gimnastică cu el îndreptate spre propriul corp) Călirea, știți d-voastră, alungarea sângeroasă a barierelor de sprijin, durerile naturale, distanțele micșorățele. Ele sunt de cea mai joasă speță, și tu nu ești, nici jos și nici speță. Dar eu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu o cămară de alimente care se golește veselă zilnic, pentru că e burdușită cu o grămadă de îngeri păzitori, care, mda, gustă cu atâta plăcere una alta. E o casă, care poate să cânte, o casă în care întâmplările, cele grotești, nu trebuie să poată să vină decât ca să dispară, pentru că casa se simte ca acasă în ea, pentru că această casă trebuie să aparțină casei. Sfaturile casei se strecoară numai înlăuntrul casei și aparțin numai ei. Casa are multe calități spre
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
-și exprima opinia, pasărea este în cele din urmă victorioasă, păcălindu-l pe cel care o izolase. Personajele masculine, mai ales în postura de soți autoritari, apar deseori în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury într-o imagine decăzută, ridicolă, grotescă chiar. Ca și cioara din fabula amintită, majoritatea personajelor feminine chauceriene sau boccaccești, vorbesc cu putere despre drepturile lor, reușesc să-i păcălească pe bărbații suspicioși, pe drept sau numai imaginar, și preiau controlul destinelor proprii. „O voce feminină care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
466 Târgoveața din Bath a fost percepută diferit de către critica literară, de la tonul laudativ, până la cel mai ironic, poate și din cauza personalității duale a personajului feminin, pe care am subliniat-o anterior. „În cei mai obișnuiți termeni, este absurdă și grotescă”467 . Walter C. Curry consideră că este „atât de plină de omenesc și de feminitate, atât de vulgară și de lipsită de orice inhibiție în discuția pe care o propune în legătură cu relațiile avute cu cei cinci soți, și totuși atât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dacă femeile ar fi de argint, n-ar face nici doi bani, fiindcă nici una barem nu s-ar împotrivi 549 Ibidem, p. 402. 550 Ibidem, p. 256. 149 încercării”551. Femeia ofensată îi va înscena o noapte de dragoste cu grotesca slujnică Cintazza și îl va demasca în fața episcopului. Dacă concupiscența și viclenia sunt păcatele cel mai des incriminate în povestirile Decameronului, ele nu sunt unicele. Li se reproșează slujitorilor Bisericii, și nu numai lor, ci și unor laici, lăcomia și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ea...” 1019 ), dar dezinvolte și sincere (slujnica Licisca, târgoveața din Bath, Sismonda și mama ei din nuvela a opta a zilei a șaptea) sau rudimentare și urâte (slujnica Cintazza, din povestirea a patra a zilei a opta, are un portret grotesc și acceptă să-și cedeze trupul în schimbul unor daruri primite de la stăpână; la fel și Nuta, tot o servitoare, din ultima istorisire a zilei a șasea: „o fetișcană îndesată și groasă, scurtă și cam slută la trup, cu o pereche
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-și exprima opinia, pasărea este în cele din urmă victorioasă, păcălindu-l pe cel care o izolase. Personajele masculine, mai ales în postura de soți autoritari, apar deseori în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury într-o imagine decăzută, ridicolă, grotescă chiar. Ca și cioara din fabula amintită, majoritatea personajelor feminine chauceriene sau boccaccești, vorbesc cu putere despre drepturile lor, reușesc să-i păcălească pe bărbații suspicioși, pe drept sau numai imaginar, și preiau controlul destinelor proprii. „O voce feminină care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
466 Târgoveața din Bath a fost percepută diferit de către critica literară, de la tonul laudativ, până la cel mai ironic, poate și din cauza personalității duale a personajului feminin, pe care am subliniat-o anterior. „În cei mai obișnuiți termeni, este absurdă și grotescă”467 . Walter C. Curry consideră că este „atât de plină de omenesc și de feminitate, atât de vulgară și de lipsită de orice inhibiție în discuția pe care o propune în legătură cu relațiile avute cu cei cinci soți, și totuși atât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dacă femeile ar fi de argint, n-ar face nici doi bani, fiindcă nici una barem nu s-ar împotrivi 549 Ibidem, p. 402. 550 Ibidem, p. 256. 149 încercării”551. Femeia ofensată îi va înscena o noapte de dragoste cu grotesca slujnică Cintazza și îl va demasca în fața episcopului. Dacă concupiscența și viclenia sunt păcatele cel mai des incriminate în povestirile Decameronului, ele nu sunt unicele. Li se reproșează slujitorilor Bisericii, și nu numai lor, ci și unor laici, lăcomia și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ea...” 1019 ), dar dezinvolte și sincere (slujnica Licisca, târgoveața din Bath, Sismonda și mama ei din nuvela a opta a zilei a șaptea) sau rudimentare și urâte (slujnica Cintazza, din povestirea a patra a zilei a opta, are un portret grotesc și acceptă să-și cedeze trupul în schimbul unor daruri primite de la stăpână; la fel și Nuta, tot o servitoare, din ultima istorisire a zilei a șasea: „o fetișcană îndesată și groasă, scurtă și cam slută la trup, cu o pereche
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sunt în corelație cu timia. Diagnosticul diferențial cu melancolia de involuție nu poate fi stabilit întotdeauna cu schizofrenia paranoidă cu debut tardiv și cu catatonia tardivă, deoarece ideile hipocondriace delirante și alte idei delirante pot lua un aspect bizar și grotesc, profund desprins de modificarea afectivă bazală. În aceste cazuri, numai păstrarea unei reactivități afective și a unei dispoziții orientate în același sens cu cea originară sunt elemente de diferențiere. Răspunsul terapeutic este cel care tranșează diagnosticul. 18. Unele manifestări cu
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
facă mari iluzii, Druță a încercat să iasă din nou în față, recucerind un teren pierdut, după o perioadă în care îndelungata-i absență fizică din Moldova îl scosese din actualitatea dezbaterilor publice de la noi. Până la urmă, chiar dacă jenant și grotesc în esență, e și acesta un mod de a-ți semnala, din când în când, prezența. În altă ordine de idei, „furtuna” stârnită de ultima diversiune a lui Druță a reușit să mai anime într-un fel tihna stătută a
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
voie de la poliție din viața scriitorilor: de pildă „episodul dulapului”; studiile la Moscova; întâlnirile cu cititorii, Crăciunul pe stil vechi cu Ion Druță, „solistul” din Piața Marii Adunări Naționale etc., etc. Cu alte cuvinte, vom cunoaște istoria adevărată, tragică și grotescă a literaturii basarabene din perioada 1940-1989. Evident, o istorie deschisă pentru noi și noi completări... O asemenea carte ar putea fi un adevărat bestseller, cu care să spargem piața culturală românească. Cine își va asuma proiectul? Aureliu Busuioc, „șaptezecist tardiv
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
dezertarea nobilă din libertate, sunt slabă, obosită, revoltată Împotriva solidei, constructivei credințe umanitariste care presupune un intelect și o voință sănătoase și active. N-am unde să plec - n-am o casă, unde să mă smiorcăi și să țip, nebună grotescă, În fustele mamei -, n-am bărbați și aș vrea mai mult decât oricând să le aud sfaturile aspre, finale, paterne - și nici bisericii, care e liberală, liberă - nu, mă Întorc epuizată la dictatura totalitară În care sunt absolvită de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
iar imaginea despre sine e când aceea de burghez meschin, când de om al tuturor ruinelor. E născut pentru mediocritatea burgheză, dar soarta a făcut din el un fel de dandy anacronic, un ins obligat să-și contemple neputincios distorsiunea grotescă a vieții. Sinuciderea Îi e grăbită, Între altele, de obligațiile sociale, de neplăcerea de a face față conversațiilor de salon și, În general, Îndatoririlor publice. Îl obosește la culme convenția și Îi pare rău că nu are suficient umor pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
din această pasiune originilor sale flamande din țara marilor pictori. Clasicismul ei se baza pe principiile proporției și perspectivei adecvate, în care fiecare personaj trebuia așezat ca într-o tapiserie flamandă. Clasicismul ei era curățat de tot excesul și trăsăturile grotești. Simțul ei vizual nu o transformă într-o romancieră originală de talia lui Proust sau Joyce, dar în acest moment este absolvită de vina de a fi lipsită de inovație. Dacă Yourcenar ar fi romanțat iubirile safice în locul afecțiunii hadrianice
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
trebuie să fi arătat. Kayaloff i-a făcut cunoștință cu câțiva literați din New York. Dar se îmbrăca prea excentric, mai ales pentru New York, și engleza ei era încă prea rudimentară ca să le producă o altă impresie decât una comică sau grotescă. Pe lângă aceasta, odată instalată în Hartford, New York-ul era prea departe pentru călătorii de rutină; singura bucurie pentru Yourcenar pare să fi fost celebrele picturi de Caravaggio din muzeul pictorului baroc pe care îl iubise în tinerețe. Curajul o părăsise
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
atare, încetând de a mai ființa, în hipertext, conform statutului anterior din hipotext. Eroicul se transformă în anti-eroic, protagoniștii sunt ridiculizați, stilurile și limbajele cad în deriziune, iar situațiile cu care se confruntă noile "modele" ale condiției umane degenerează în grotesc sau absurd. Romanul apare ca gen puternic individualizat din cauză că "nu se acomodează deloc cu celelalte genuri. Deci nici nu poate fi vorba de vreun fel de armonie bazată pe limitarea și completarea reciprocă. Romanul parodiază celelalte genuri (tocmai ca genuri
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
câteva rânduri, să coboare stilul în cel mai vulgar registru 149. Conform tradiției lansate de satira menippee, parodia se realizează aici prin îmbinarea celor două genuri liric și epic cărora le corespund două registre de asemenea total diferite idilic și grotesc. Obscenitatea și limbajul scatologic sunt, de altfel, două dintre produsele de care literatura latină s-a folosit în lucrările cu pronunțat caracter satiric și/ sau parodic; ele nu puteau lipsi nici din Apokolokyntosis. După cum nu lipsește nici parodia directă la adresa
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
figurativ, suprapunând portretul lui Trimalchio, prin referințe erudite, peste ceea ce Petronius a reținut ca fiind mai înjositor din toate datele păstrate despre Socrate, și anume modul de comportament al acestuia cu nevasta. Căci o Xantippă parodiată, împingând la extreme, în grotesc și instinctual, trăsăturile celei dintâi, se vrea a fi și Fortunata, consoarta pe care Trimalchio când o laudă, subliniind atracția sexuală pe care ar putea-o exercita ea asupra mesenilor, lucru de neconceput în dialogurile socratice ("Nimeni dintre voi n-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în roman, numită de Bahtin seria științifică, anatomopatologică. Într-adevăr, corpul uman ale cărui descrieri, cum se știe, abundă la Rabelais este pus aici, ca peste tot de altfel, în circumstanțe prea puțin nobile și dezvoltă, ca întotdeauna, o dimensiune grotescă. Exactitatea detaliilor anatomice cu care este "filmată" venirea pe lume a fătului se lasă depășită doar de exagerarea comică a momentului în care acesta, refuzând să plângă, vorbește direct asemenea copiilor din basme, doar că primele cuvinte pe care le
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]