2,011 matches
-
România. Țela, localitate care aparține comunei Bata, este situată la 4 km distanță pe ruta Bata - Săvârșin. Este un vechi sat românesc despre a cărui istorie modernă s-a scris că a început către anul 1740, fiind întemeiat de niște haiduci retrași în adâncul dealurilor și pădurilor, dar care au luptat împotriva atacurilor otomane. Călugării franciscani de la Mănăstirea “Sf. Maria Radna” hotărăsc înființarea unor parohii catolice pe Valea Mureșului. Astfel, satul Țela devine în anul 1737 parohie catolică pentru toți credincioșii
Țela, Arad () [Corola-website/Science/300310_a_301639]
-
secolului al XIX-lea. Povestea acestui “chiabur ” este uimitoare și neobișnuită. Povestașii spun că Toma, fecior tânăr și frumos, dar cam sărac, a plecat de acasă, să se înroleze în armată. Dar a nimerit în ceata lui Pătru Mantu, vestit haiduc bănățean din Bolvașnița de Caransebeș. După un “atac” asupra gărzilor imperiale austro-ungare de la Garnizoana din Timișoara, doi ofițeri au venit într-o noapte la el acasă, în Țela, lăsându-i două cufere militare în păstrare, “pricindu-i” să nu le deschidă
Țela, Arad () [Corola-website/Science/300310_a_301639]
-
bune, alese o bogătană văduvă, mai bătrână cu mult ca el și cu copii după ea. Aceasta “mâncă” ban cu ban de pe el, până se goli cufărul. Mai rămăseseră muniția și armele, o altă mică avere, pe care le vându haiducilor. Cu o parte din banii câștigați ridică o capelă în cimitirul satului, pe locul unde ascunsese cufărele cu comori. Plăti un pictor de la Lugoj să-i zugrăvească chipul pe unul din pereții capelei, ca să rămână Toma Găletariu acolo pentru posteritate
Țela, Arad () [Corola-website/Science/300310_a_301639]
-
al comunei cu același nume din județul Arad, Crișana, România. Localitatea Vladimirescu este situată la 8 km est de municipiul Arad, pe drumul european E68. Numele vechi al localității, pe românește, este "Glogovăț", derivat, potrivit legendei, din "Glogov", numele unui haiduc care a trăit în acest ținut în secolul al XVIII-lea. Prima atestare documentară a localității datează abia din 1752, însă, pe teritoriul ei, săpăturile arheologice au scos la iveală vestigii importante, semne ale unor locuiri foarte vechi. O așezare
Vladimirescu, Arad () [Corola-website/Science/300312_a_301641]
-
locale delimitate doar de plasarea teritorială. Înainte ca oamenii sa înceapă să-și sape propriile fântâni, existau așa-numitele fântâni obștești, care erau folosite în devălmășie de către toți locuitorii satului: Fântâna Satului; La Ciurgău; Fântâna Pintii; ultima poartă denumirea vestitului haiduc maramureșean Pintea Viteazul, care, dupa ce s-a retras din Munții Gutâiului, s-ar fi aciuat prin aceasta zonă. Este situată la o altitudine de 670 m și la o distanță de aproximativ 5 km de sat, în pădure. Localitatea
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
o închisoare cu două despărțituri: una pentru cei cu condamnări limitate, alta pentru cei condamnați la moarte sau la muncă silnică pe viață. De aici, termenul de pușcăriaș se confundă cu cel de ocnaș. La Telega a fost întemnițat și haiducul Iancu Jianu. Acesta evadează în 1816. O referință cinematografică a acestei întâmplări poate fi găsită în filmul "Haiducii" al lui Dinu Cocea. Între 1894 și 1896 în zona satului Doftana, pe un platou situat deasupra râului Doftana, a fost construită
Comuna Telega, Prahova () [Corola-website/Science/301744_a_303073]
-
a masivului cristalin Codru, bine împădurit, într-o zonă de o frumusețe rară, cu multe trasee accesibile, pe drumuri forestiere și/sau pe poteci naturale de pădure, direct spre culmea masivului Codru (astfel de locații sunt, în denumirea locală, "Fântâna Haiducului Pintea/Fântâna Pintii", "Foișorul-Tarnița/La Ciupercă", "Valea Lupului", etc.) și/sau pe dealurile care îl compun, dealurile piemontane Codrului și/sau la "Poalele Codrului" (spre exemplu, în denumirea locală, astfel de locații sunt "Câmpu Mare", "Făgașul Satului", "Pusta", "Ungurelul", "Dealul
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
progresul construcției. Până în 1968, s-au construit opt școli generale (din care cinci doar primare), și câteva cămine culturale. Legendele văii Bâscăi Roziliei au fost culese de profesorul Pamfil Georgian și de profesorul Constantin Petricescu. O legendă recentă vorbește despre haiducul Năchită din Varlaam, care a luat calea haiduciei pe la 1871, a răpit-o pe iubita lui, Maria, care însă a murit în decursul evenimentelor; Năchită a fost prins de poteră și a murit (după unele variante, ucis chiar de mama
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
prins de poteră și a murit (după unele variante, ucis chiar de mama sa) sub un păr din grădina unui anume Ion Sterian. O altă baladă haiducească culeasă în mai multe variante în zona comunei este cea a mai vechiului haiduc Gheorghelaș, din vremea lui Tudor Vladimirescu; o altă legendă, cea a Mușelor, explică originea munților din zonă. Conform unei alte legende de dată recentă, regele Carol I a luat în calcul construirea reședinței sale de vară într-o poiană din
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
altă parte a satului locuitorii sunt urmașii unor ,cioși”, paznici ai pădurilor boierești. Este vorba de familia Cipleu din cătunul Măguran cărora și acum li se spune , a Ciosului”. Încă de întemeierea primelor cătune se semnalează în zonă prezența unor haiduci. Floare Toderaș în vârstă de 86 de ani își amintește de haiducul Bodonea. Acesta a fost prins de către oamenii stăpânirii, în codrii din apropierea cătunului Gugu. A fost legat cu funii și i-au introdus mâinile în despicătura unui trunchi de
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
boierești. Este vorba de familia Cipleu din cătunul Măguran cărora și acum li se spune , a Ciosului”. Încă de întemeierea primelor cătune se semnalează în zonă prezența unor haiduci. Floare Toderaș în vârstă de 86 de ani își amintește de haiducul Bodonea. Acesta a fost prins de către oamenii stăpânirii, în codrii din apropierea cătunului Gugu. A fost legat cu funii și i-au introdus mâinile în despicătura unui trunchi de copac strângându-i-le în el până la strivire. Apoi l-au ars
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
observă pe această hart, așa cum am mai spus înainte, că satul Creaca își avea locația pe valea Pietrii, în ,Satul Bătrân”. Vatra satului a fost mutată acolo din cauza numeroaselor distrugeri ce au fost cauzate de războaiele dintre armată și curuți (haiduci), satul fiind așezat la întretăierea unor drumuri importante, fiind expus tuturor stihiilor. Pe locul unde a fost satul înainte și unde este și acum a mai rămas, așa cum se vede pe hartă, doar un han (wirthaus). Această ,bejenie” a durat
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
ia o fată din satul lor” . Ei se ațin și pretind vin, să bea și să le treacă ciuda,-„Damele”, în ajunul Anului Nou, flăcăii din sat, se îmbrăcau cu haine ce întruchipau diferite personaje( babă, moșneg, vornic, drac, țigan, haiduci, etc.) unii cu măști pe față, iar alții îmbrăcați frumos, care purtau coifuri cu oglinzi și canafuri colorate. Astfel echipați și cu muzică mergeau prin sat mai ales pe la casele cu fete de măritat cu „vălăretul”. La orice petrecere, se
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
pentru a marca sărbătorile naționale și religioase importante din timpul anului. Și primăria organizează diverse activități culturale ...în special în anii electorali. În timpul sărbătorilor de iarnă nu lipsesc obiceiurile și datinile strămoșești dintre care amintim plugușorul, jocul caprei , colindele sau haiducii . În rândul sătenilor au rămas vii numeroase superstiții și legende. O legendă are darul și acum să suscite interesul și să aprindă imaginația localnicilor. Se spune că în “Corbu” tătarii ar fi îngropat sub poala pădurii, care întregi cu „rodul
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
ciumă, când satului i s-a dat foc, iar puținii supraviețuitori s-au împărțit pe Valea Lotrului ori în Țara Lovistei, revenind ulterior pe vechea vatră a satului. În vremea fanarioților, oamenii au fost nevoiți să-și formeze ceata de haiduci în frunte cu Radu Grădinărescu și fiul său Tudor, spre a-și apăra bunurile din gospodării de potere. Cele două războaie mondiale care au trecut peste România au înghițit și vieți de săteni de aici, unii dintre ei, recunoscuți ca
Balota, Vâlcea () [Corola-website/Science/301977_a_303306]
-
odată cu apariția căii ferate ce face legătura între Pașcani și Suceava. Pe la anul 1850 hanul de aici a fost reconsolidat cu piatră și cu cărămidă și acoperit cu țiglă. De existența lui sunt legate și câteva povestiri care vorbesc de haiduci, potere și locuri de tabere. După Revoluția din decembrie 1989, ultimele ruine ale hanului au dispărut, fiind probabil luate de către țăranii care-și construiau case. Pe lângă han, boierul Răftivanu a construit și o biserică impunătoare cu patru turle, ce servește
Poiana (Dolhasca), Suceava () [Corola-website/Science/301985_a_303314]
-
meleaguri de mii de ani. Localitatea a purtat de-a lungul ultimelor sute de ani denumiri diferite, de la Cepturoaia - Ciuturoaia, la Știrbei și actuala denumire improprie, cea de Iancu Jianu. (Localitatea noastră nu a avut nici-o legătură cu așa-zisul haiduc, un aventurier care a ajuns doar până la Mănăstirea Călui, pe care a prădat-o, denumirea respectivă fiind dată de conducerea comunistă a localității, în 1953). Cepturoaia - Ciuturoaia, adevărata denumire a localității, așa cum este ea atestată documentar, se pare că vine
Comuna Iancu Jianu, Olt () [Corola-website/Science/301983_a_303312]
-
a refăcut la restaurare, cea existentă fiind datata la sfarsitul sec. 19. Din legendele locului sunt de menționat cele legate de haiducii celebri că Iancu Jianu, Ursanu și alții chiar din sat că cel numit Vulpeanu, după cum spunea Constantin Curteanu, haiduci care străbăteau pădurile ce înconjoară satul și care păduri sunt și acum încă sălbatice. De fapt viața satului s-a schimbat radical abia după anul 1970, până atunci fiind o lume patriarhala parcă încremenita în timp. Satul apare menționat în
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
frumoasă și care avea un han și o cârciumă chiar la fântâna Giangaliei, la sud de Palilula. Aici poposeau caraulele turcești în drumul lor spre Vidin, atunci când trebuiau să ducă banii colectați din Bănie. Tot aici își găseau alinarea și haiducii lui Andrii Popa, care jefuiau ori de câte ori puteau poștalioanele turcești și luau înapoi haraciul adunat din Bănie. Primele documente scrise despre Palilula apar în secolul al XVII-lea și sunt reprezentate de liste de recensământ și acte de vânzare-cumpărare de proprietăți
Palilula, Dolj () [Corola-website/Science/300410_a_301739]
-
secolul al XVII-lea și sunt reprezentate de liste de recensământ și acte de vânzare-cumpărare de proprietăți imobile între cetățeni, toate găsindu-se în arhivele primăriei Bucovăț. Mai există între hrisoavele bisericii din Palilula câteva documente care pomenesc ctitorii Bisericii : Haiducul Andrii Popa și câțiva boieri locali care obligați de haiduc au contribuit la înălțarea bisericii. Populația satului este formată din români, dar care cetățeni la origini au cea mai diversă paletă etnică: sârbi ( familiile Iovan, Linca, Ștefan, Stoian ), bulgari ( familiile
Palilula, Dolj () [Corola-website/Science/300410_a_301739]
-
recensământ și acte de vânzare-cumpărare de proprietăți imobile între cetățeni, toate găsindu-se în arhivele primăriei Bucovăț. Mai există între hrisoavele bisericii din Palilula câteva documente care pomenesc ctitorii Bisericii : Haiducul Andrii Popa și câțiva boieri locali care obligați de haiduc au contribuit la înălțarea bisericii. Populația satului este formată din români, dar care cetățeni la origini au cea mai diversă paletă etnică: sârbi ( familiile Iovan, Linca, Ștefan, Stoian ), bulgari ( familiile Trandafir, Petcu, Nicola ), evrei ( familiile Luță , Stan - care la origini
Palilula, Dolj () [Corola-website/Science/300410_a_301739]
-
crucer, și C. Saulescu hotărnicesc moșia bărbăteștenilor. În alte documente vechi se constată că în trecut rudele erau responsabile de faptele membrilor familiei. Astfel, la 20 iulie 1721 venind hoții la popa Ion din Buzieni se învinuiește de acestă faptă haiducul "Pătrașcu 7 bani" din Soc, iar rudele lui erau învinuite de această faptă. Prima mențiune a satului Petrești cunoscută până acum se găsește în Crisovul lui Radu Vodă cel Mare din 15 iunie 1504 la Târgoviște. -"Dă domnia mea această
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
folcloristă din România. Tatăl Lenei Constante, Constantin Constante, a fost aromân emigrat din Macedonia (s-a născut lângă lacul Ohrida, dar casa lui, a familiei, era la Skopje). Fiind intelectual, câștiga din cărți și din gazetărie. A publicat un roman, "Haiducii Pindului" prin subscripție, cărți despre macedoneni, un dicționar bulgaro-româno-turc pentru funcționarii din Cadrilater, o monografie a Salonicului. Mama, Julieta (născută Pop), era româncă. Urmează școala elementară de la "Pitar Moș" și "Liceul Regina Maria" din București, face studii universitare la Școala
Lena Constante () [Corola-website/Science/299206_a_300535]
-
nijloșie necomplecta și nijloșie, "apărut "sub conducerea și redacția lui I.D. Ceban" și aprobat "de Intitutu Științific de Șerșetare Moldovenesc". Modul de ortografiere în acel "Cuvântelnic" era cel rusesc: "ghйnii" (pentru geniu), ghйograf (pentru geograf), ghidrбvlică (pentru hidraulică), gaiduc (pentru haiduc). Evident, un dicționar monstruos, total antiștiințific (sub aspectul adevărului, al felului în care este alcătuit și al modului pervers de documentare și argumentare) nu poate să impună existența unei "limbi moldovenești". Limba este un fenomen obiectiv. O spuneau și clasicii
Vasile Stati () [Corola-website/Science/299820_a_301149]
-
aici sunt larg cunoscute și apreciate. Gănești este înfrățit cu localitatea Nagyhegyes (din anul 2000) Legenda "Podului Dracului" spune că la marginea vestică a satului Gănești exista o pădure în care negustorii sași au fost surprinși și jefuiți de niște haiduci. Cu prada luată haiducii au dispărut între copaci "ca niște draci". De aceea locul se numește până azi "Podul Dracului".
Gănești, Mureș () [Corola-website/Science/299938_a_301267]