3,902 matches
-
niște ochi de un albastru strălucitor și atât de deschis de parcă ar fi înotat într-o piscină dezinfectată cu clor. O voce dinlăuntrul meu îmi striga că îl iubeam încă pe Luke, însă am redus-o imediat la tăcere. Eram hotărâtă să mă îndrăgostesc de Christy fie că-mi plăcea sau nu. Eram disperată să șterg urmele dureroase pe care mi le lăsase Luke și ce soluție mai bună aveam decât să mă opresc asupra unui alt bărbat? Nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cămașa de noapte din lâniță moale cu imprimeuri cu ursuleți, cuibăritul sub greutatea protectoare a plăpumii. Pregătiri pentru douăsprezece ore de somn reconfortant, tămăduitor și încântător! Slabe șanse! Sau, dacă preferați, pe dracu’! Când am intrat împleticindu-mă în cameră, hotărâtă să mă arunc pe pat fără să mă mai demachiez îun lux - mă refer la nedemachiat - rezervat serilor în care eram terminată de oboseală sau, pur și simplu, prea beată), am avut parte de-un șoc. Spre groaza mea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iz de mosc, ceva sexy, un miros masculin. Esența masculinității. Simțeam că încep să mă excit. Trupul lui mare și solid, moale și catifelat chiar mă făcea să mă simt bine. Dar putea să se ducă dracului, am decis foarte hotărâtă. Noaptea trecută fusese o greșeală. Luke și-a mișcat picioarele lipindu-și coapsele de ale mele. Puteam să-mi dau bine seama cât de mari și de tari erau. Eram atât de sensibilă la fiecare atingere a lui! Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vine acasă după o zi lungă la birou - sau la salonul de înfrumusețare... La replica asta și-a permis un chicot ușor. —... iar casa e un dezastru, copiii urlă... Cina nu e pe masă, am întrerupt-o eu de sub pături, hotărâtă să i-o iau înainte. Așa e, Rachel, mi-a răspuns ea părând plăcut surprinsă. Cina nu e pe masă. —Cămășile lui nu sunt călcate, am strigat eu. Chiar aș... Copiii vin acasă de la școală și găsesc o casă pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai mult de toți alcoolicii și drogații ăia. Aveam o reacție de recul față de Cloisters ca și cum m-ar fi ars, ca și cum aș fi giugiulit și mângâiat un copilaș dulce-foc doar ca să descopăr că, de fapt, era un șobolan. Am mers hotărâtă să-i spun doctorului Billings că plecam. Dar când am ajuns la ușa care dădea către birou, am descoperit că era încuiată. încuiată! Am simțit groaza picurându-mi în vene. Eram prizonieră în locul ăsta îngrozitor. Urma să stau aici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întărit gestul de respingere cu nenorocitul ăla de chestionar. Așa că, da, e foarte rău. Poate că nu chiar în felul în care le-ai spus tu celor de jos. Dar e foarte rău. Satisfăcută, m-am întors pe partea cealaltă hotărâtă să mă culc. Dar nu mă puteam opri să nu mă gândesc la el. Privind în urmă, mi-am dat seama că Luke fusese mereu teribil de nemulțumit din cauza faptului că mă drogam. Nu uitasem cum se comportase la petrecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aveam nici cea mai vagă idee cum reușisem să slăbesc. înainte, ani întregi de mers la sală nu avuseseră nici un efect. Poate că avusesem noroc și mă căptușisem cu vreo tenie. Dar, un lucru era sigur. Mi-am promis foarte hotărâtă că acum, dacă tot slăbisem, n-aveam să mă mai îngraș. Gata cu Pringles, gata cu biscuiții, gata cu ronțăitul între mese. De fapt, gata și cu mesele. Asta trebuia să fie soluția de menținere a greutății. Și, înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mie că tipa era cam nedumerită când i-am spus că eu nu sunt o gringa și că singura gringa din zonă era ea. — Deci s-a terminat cu Carlos? am întrebat-o. — în orice caz, până data viitoare. —Ești hotărâtă? — Ferm hotărâtă, mi-a confirmat ea. Astă seară trebuie s-o facem lată. —Ai dreptate. Sau aș putea să-l sun pe Wayne și... — NU! a urlat Brigit. M-am săturat de tine... —Cum? Am privit-o înfricoșată. —Nimic, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tipa era cam nedumerită când i-am spus că eu nu sunt o gringa și că singura gringa din zonă era ea. — Deci s-a terminat cu Carlos? am întrebat-o. — în orice caz, până data viitoare. —Ești hotărâtă? — Ferm hotărâtă, mi-a confirmat ea. Astă seară trebuie s-o facem lată. —Ai dreptate. Sau aș putea să-l sun pe Wayne și... — NU! a urlat Brigit. M-am săturat de tine... —Cum? Am privit-o înfricoșată. —Nimic, a bolborosit ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
smiorcăit puțin, după care am spus „Scuze“ și mi-am revenit. —Ți-a trecut vreodată prin cap că se poate ca mama ta să fi suferit de depresie postnatală? a zis Josephine. A, nu, nu cred, am răspuns eu foarte hotărâtă. N-a fost nimic de genul ăsta, a fost numai vina mea. Asta e o presupunere foarte arogantă. Erai un copil. E imposibil să fi fost atât de importantă. —Cum îți permiți? Eram importantă. —Ei, ei, a murmurat Josephine. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cu cât acul stătea mai mult înfipt în gingie, cu atât durerea se intensifica. Am crezut că n-o să se sfârșească niciodată. Mi-am spus că mai aștept încă cinci secunde. Dar dacă până atunci doctorul nu termina, eram ferm hotărâtă să-l oblig să înceteze. în clipa în care durerea atinsese paroxismul, doctorul s-a oprit. Dar până atunci îmi dădusem deja seama că eram mult prea lașă ca să mai accept și alte intervenții și că preferam să mă lupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și doi, brunet... Nu! Cum arată la față? Adică, arată fericit, arată ca și cum ar fi înnebunit după ea? —Bea, mi-a spus Brigit indicându-mi foarte curtenitoare paharul cu băutură. Plecăm. Nu, am protestat eu cu voce scăzută, dar foarte hotărâtă. Vreau să stau. Trebuie să stau să-i văd... Nu, mi-a tăiat-o Brigit cu fermitate. în nici un caz. Nu e bine pentru nimeni. Și asta să-ți fie învățătură de minte. Data viitoare când întâlnești un bărbat sexy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ne sfâșiem hainele de pe noi, fiindcă asta avea să se întâmple la timpul potrivit. Singura parte mai neplăcută a serii a fost cea în care Luke m-a întrebat: — Ce mai face Daryl? —Uite ce e, am spus eu stânjenită, hotărâtă să nu joc cu toate cărțile pe masă, între mine și Daryl nu s-a întâmplat nimic. — Sunt convins că nu s-a întâmplat nimic. —De ce ești așa de convins? am întrebat eu ușor deranjată. — Pentru că Daryl e homosexual, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi mai fac griji că aceeași soartă mă aștepta și pe mine. Și, într-adevăr, Josephine a dat cu Misty de pământ în stil mare. Josephine bănuia că Misty recidivase numai ca să-și facă reclamă. Ceea ce Misty a negat foarte hotărâtă. — Chestia asta nu e o strategie pentru promovarea noii mele cărți, Lacrimi înainte de ora de culcare, a insistat ea. Nu am venit aici doar ca să mă asigur că Lacrimi înainte de ora de culcare are parte de o publicitate la scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mea s-a încordat, străduindu-se să nege. M-am înfundat în scaun. Dar cuvintele m-au ridicat, și m-au făcut să mă cutremur iarăși: Și eu am fost așa. Luptându-mă să-mi recapăt echilibrul, mi-am spus hotărâtă că nu fusesem deloc așa. Dar o voce și mai puternică decât mine mi-a atras atenția că fusesem la fel. Mecanismele mele de apărare, slăbite de mai bine de o lună de bombardament continuu, s-au domolit, sub efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am tot vrut să fac în ultimele două luni. Apoi m-a sărutat. 64tc "64" Stiam că nu era bine pentru nici unul dintre noi, ba chiar îl bănuiam că, de fapt, nici nu mă plăcea. Dar, cu toate astea, eram hotărâtă s-o fac. Deși n-ar fi trebuit. A fost una dintre ședințele alea de sex de coșmar, în timpul cărora, după vreo trei secunde de la debutul ostilităților, ambii parteneri își dau seama că e o greșeală îngrozitoare. Date fiind circumstanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e așa de dificil, m-am lamentat eu. Nu e, a spus Nola cu o voce melodioasă. E doar ceva nou. Trebuie să exersezi. O să mă mut de-acasă, am anunțat eu. A, nu! Toate au clătinat din cap foarte hotărâte. —Certurile fac parte din viață. E mai bine să înveți să trăiești cu ele. N-o să mă mai împac niciodată cu mama, am spus eu bosumflată. Aproape c-am fost dezamăgită când, în mai puțin de o zi, disputa cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cum e la New York? am întrebat eu îndurerată. Ce voiam, de fapt, să spun era „Ce face Luke?“ și, apoi, „Cum de s-a ajuns la dezastrul ăsta?“ —Bine, mi-a răspuns Brigit zâmbind ușor. E frig! Am deschis gura hotărâtă să întreb ce face Luke, dar pe ultima sută de metri am ezitat, disperată să aflu, dar incapabilă să pronunț cuvintele. Cum e la serviciu? am spus în schimb. —îmi merge bine. Bine, am spus eu din toată inima. Grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sunt incredibile. E ceva teribil de în neregulă cu femeia aia. Aproape că nu e om. Mituri urbane, am raționat eu, încercând, cu disperare, să nu mă sperii. — Vă mulțumesc tuturor! am spus cu falsă veselie în voce. Dar sunt hotărâtă. Nimeni nu s-a mișcat din loc. Toți se holbau la mine, iar pe chipuri li se citea îngrijorarea. Marie-Therese a făcut un pas înainte. — Claire, poate c-ar trebui... — Sper să ținem cu toții legătura! am ciripit eu, întrerupând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
zgomotul asurzitor (când e băgată în priză, gradul ei de atenție, care, în mod obișnuit, e ridicat, scade). Mama era calată pe redecorarea casei. Mai erau câteva luni până la petrecerea anuală în onoarea tatei, dar mama era deja în lucrări, hotărâtă să aranjeze casa, în vederea acestui eveniment. Petrecerea asta însemna foarte mult pentru ea, ca și pentru mine, de altfel, și știam că își dorea ca totul să fie perfect, până în cele mai mici detalii. Era vorba de o tradiție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Când, în sfârșit, cursul s-a terminat, mi-am șters fruntea cu centimetrul de tricou care-mi rămăsese neîmbibat de transpirație. Până și Bea s-a uitat mirată la mine. Mi-am strâns covorașul și m-am întors către Lulu, hotărâtă, o dată și pentru totdeauna, să fiu drăguță. Tocmai ne petrecusem o bună bucată de timp aliniindu-ne chakrele, așa că poate avea să fie mai receptivă. — Ești foarte bună, Lulu, i-am spus. Sunt impresionată. Faci yoga de multă vreme? Lulu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lucru. Ai ei fuseseră germani timp de sute de ani, i-a spus ea băiatului, și a naibii să fie dacă avea să se lase izgonită în exil de un tiran de două parale. Indiferent ce avea să vină, era hotărâtă să nu se dea bătută. Și, printr-un miracol, a reușit. Doctorul Weinberg mi-a dat puține amănunte (poate nici el nu a aflat niciodată întreaga poveste), dar se pare că mama a fost ajutată de un grup de prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
kilometri până acolo, când singurul rezultat nu putea fi decât alți cinci sute de kilometri pentru a o aduce înapoi? Îi spusesem că trebuie să dea o șansă cinstită experiementului Pamela. Se prefăcuse că acceptă, dar știam că era deja hotărâtă și că nimic nu o putea face să se răzgândească. Astfel că stătea pe bancheta din spate a mașinii, cu o mutră posomorâtă și retrasă, victima bosumflată și inocentă a unor mașinațiuni pline de cruzime. A adormit pe când treceam pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
precum „nu“, „proasto“, „taci din gură“ și „vezi-ți de treaba ta“ au devenit parte a discursului zilnic. Față de tot restul lumii, comportamentul lui Lucy era neschimbat. Doar mama ei era supusă acestor asalturi care, odată cu trecerea timpului, deveneau din ce în ce mai hotărâte. Oricât ar fi fost de demoraliznt acest comportament pentru fragila Aurora, începeam să-l văd ca pe o epurare, semn că Lucy se bătea pentru propria viață. Nu se punea problema iubirii. Lucy își iubea mama, dar aceeași mamă iubită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acum și suntem gata de decolare. Scaunul meu e cu fața la doi bărbați cu picioare foarte lungi. Au cerut în mod special scaune lângă ieșirea de lângă aripă, ca să poată să-și întindă picioarele. Dar acum se uită destul de jenați în pământ, hotărâți să evite contactul vizual. Ei bine, nu mă deranjează. Chiar mă bucur că nu mai sunt atrasă într-o altă conversație despre zboruri. Unii pasageri insistă să pună tot felul de întrebări ca: „Și cât stați în Boston?“, „Când vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]