1,626 matches
-
viața maselor populare, sunt și ele nemuritoare. Ele nu pot fi legate numai de condițiile sociale în care au apărut, deși ele nu pot fi înțelese fără să se țină seama de aceste condiții (...)». Cu toate astea, nu păcătuim de idealism când descoperim relații stabilite între fenomene, raporturi necesare. Natural, stabilitatea este și aici relativă, comandată de legea mai generală a devenirii prin contradicție. Știința și literatura sunt «cunoaștere» numai în măsura în care există o ordine în lumea relativă a fenomenelor (...). Fiindcă a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
urâtului existențial. P.-B. este un Goya feminin al literaturii române, este, altfel zis, în substanța cea mai prețioasă și mai originală a operei sale, dincolo de obiectivitatea ei chirurgicală, o evocatoare plină de amărăciune a precarității și inautenticității ființei umane. Idealismul său etic primordial, contrariat și umilit de experiențele unei biografii de care nu a izbutit să se elibereze decât prin creație, s-a convertit estetic în formula unui realism pe cât de încărcat de o disimulată sensibilitate, tot pe atât de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
doilea nod, un fel de spatulă ovoidă, care anunță înclinații spre utilitate. Degetul mare, policarul, este format din două falange de lungimi aproape egale, ceea ce semnifică mai multă logică decât spirit de decizie. Nodurile anunță deducție, arată OAMENI DE UN IDEALISM PROFUND. Mâna psihică este dintre toate cea mai frumoasă și cea mai rară. Ea este mică și fină. Palma de mărime mijlocie are degete fără noduri sau cu foarte slabe nodulații, falangele extrem de lungi și subțiri, degetul mare elegant și
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
ideal, nu există: or nu există nimic în cuget care să nu existe și în simțire." Pentru a prezenta acest model ideal, dacă el nu există nicăieri, este de neimaginat, pentru Grimm sau pentru Diderot, să facă referire la un idealism estetic la care, în sensualismul lor, nu ar putea adera. Pentru ei, acest "model ideal" nu este, ca pentru Antici, etern și imuabil, ci istoric și temporal. El se constituie, după părerea lui Diderot, "cu timpul, printr-o înaintare lentă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Tudor Arghezi era fără margini. Nu putea să-i ierte nici pe cei care colaboraseră cu germanii în timpul primului război mondial, ca Alexandru Tzigara-Samurcaș și alții. Poate că era atît de ușor influențat de către unii din apropiații lui din cauza unui idealism și a unei naivități aproape copilărești 120. Era cu siguranță lipsit de realism în politică, vanitatea, temperamentul și naivitatea sa aproape garantîndu-i eșecurile în acest domeniu. Pe lîngă devoțiunea sa față de România, Iorga era devotat și soției și familiei sale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ligii, iar la 2 iunie 1908 devenea Secretar General. În fiecare an se edita un calendar superb, care conținea portrete și istorii ale vieților unor eroi și scriitori naționali, precum și folclor și fotografii reprezentînd costume populare. Iorga îl considera "calendarul idealismului românesc"220. Liga publica lucrări pe teme patriotice și sociale și organiza conferințe, încercînd să cîștige simpatie pentru țărănime. Publicațiile ei erau strecurate pe furiș în Austro-Ungaria sub coperți nevinovate ca Noi metode de cultivare a cartofilor și răspîndite printre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la evenimentele contemporane 117. Mai importante sînt cîteva lucrări ale lui Iorga din această perioadă. Acestea erau motivate politic, dar sînt totuși interesante și valoroase. Lucrarea Cugetarea și fapta germană (Iași, 1918) pune în antiteză la modul sistematic măreția și idealismul filosofiei germane cu acțiunile politice și militare ale Germaniei. A încercat să găsească un răspuns la această contradicție și să explice cum un popor preocupat permanent de gîndirea abstractă și idealistă putea, în momentul următor, să fie gata să se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
timpul glume de prost gust pe seama "cămășii" țărănești a lui Mihalache sau să fie îngrijorat de partidul lui. Dincolo de politica tradițională își făcea ceva apariția, atît în România cît și în restul Europei. Din groaznicul măcel al Primului Război Mondial, trezită din idealismul secolului al XIX-lea și din suferințe (spiritul lui " Nimic nou pe frontul de vest" de partea celor învinși), ieșea la iveală o "generație pierdută". Ce cale avea să urmeze această generație nu era clar în momentul acela. Membrii acesteia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de construcții legionar, viitoarea "Casă Verde". L-au vizitat și fasciștii italieni, dar Legiunea nu-l simpatiza pe Mussolini. Antisemitismul în căutarea căruia era Legiunea putea fi găsit doar la Berlin. Faptul că puțini politicieni simpatizau cu Legiunea se datora idealismului juvenil al acesteia. Legiunea trăia viețile pe care acești oameni își aminteau că le trăiseră în tinerețe. Acum nu mai puteau duce o asemenea viață. Erau prea comozi și corupți și aveau prea mult interes investit în mediocritatea în care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o formă sau alta, nu era nouă. O varietate de uniuni vamale care mai de care mai nereușite existaseră În secolul al XIX-lea În Europa Centrală și de Vest, și chiar Înaintea primului război mondial se afirma ocazional, din idealism, că viitorul Europei stătea În unirea părților ei disparate. Războiul Însuși, În loc să spulbere asemenea viziuni optimiste, părea să le fi alimentat: după cum insista Aristide Briand, politician francez și entuziast autor de propuneri și pacte europene, venise timpul ca vechile rivalități
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
viața intelectuală În Italia postbelică era extrem de politizată și indisociabil legată de problema comunismului. Majoritatea covârșitoare a tinerilor intelectuali italieni, chiar și unii dintre cei mai fervenți simpatizanți ai fascismului, se formaseră În umbra lui Benedetto Croce. Amestecul crocean de idealism hegelian În filosofie și liberalism de secol al XIX-lea În politică funcționase ca reper etic pentru o Întreagă generație de intelectuali antifasciști, dar părea insuficient În circumstanțele de după război. Italienii se confruntau cu o alternativă brutală: clericalism politizat - alianța
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că exista o „a treia cale”, un socialism democratic compatibil cu instituții libere, care să respecte libertățile individuale și scopurile colective, aprinsese imaginația studenților cehi, ca și pe cea a economiștilor maghiari. Diferența dintre stalinismul discreditat al generației Novotný și idealismul reînnoit al erei Dubček era neîndoielnică - chiar și pentru membrii de partid, sau mai ales pentru ei11. Cum afirma Jiøi Pelikán În prefața la al treilea raport despre procesele politice cehe (comandat de Dubček În 1968 și eliminat după căderea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o reacție la abundența amețitoare a deceniului precedent. Europenii, care se Îmbătaseră În anii ’60 de explozia nemaivăzută de energie și originalitate În muzică, modă, cinema și arte plastice, aveau acum ocazia să cântărească În liniște prețul euforiei. Nu atât idealismul anilor ’60 părea brusc demodat, cât naivitatea acelor vremuri: senzația că tot ce poate fi imaginat se poate pune În faptă, că tot ce se fabrică poate fi cumpărat și că transgresiunea - morală, politică, legală, estetică - este importantă În sine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aceea a simbolistului elvețian, Arnold Böcklin și a secesionistului Franz von Stück, ultimul abordând o tematică decadentă. Naturalismul lui Zola, respectiv realismul lui Courbet, corespondentul său în pictură, sunt respinse ca prozaice, istoriste, mercantile, în vederea înlocuirii lor cu un nou idealism. Argumentul pictorului devine cu atât mai interesant cu cât sugerează o schimbare de gust nu la nivelul unui eșantion elitist, ci al unui public definit printr-o umanitate generică, rezultată probabil din laboratorul modernității europene. "Omul de azi e sătul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pierdut, de acuzația de monstruozitate și brutalitate. Tabloul nu are nimic monstruos, cuplul damnat Adam și Eva întoarce spatele Paradisului la porțile căruia veghează un înger înarmat. Cele două trăsături, mai ales prima, introduc în scenă decadentismul cel puțin tematic. Idealismul în pictură are ca reper o nouă modalitate de reprezentare sensibilă a ideii, păstrând ceva din dimensiunea abstractă, imaterială a ei. Stück este elogiat pentru "o imaginație fantastică à la Edgar Poe"3. Asociația nu este nicidecum accidentală, de la început
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pildă. Arta lui Moreau ar fi una intelectuală, idealistă și ezoterică, deschisă unei hermeneutici adecvate, presupunând un anumit estetism ermetizat. Anecdotica și alegorismul se văd înlocuite de simbol, ideismul pe care-l solicita Albert Aurier artei simboliste se conjugă cu idealismul și intelectualismul, tranzitivitatea cu ermetismul, banalul cu misterul. În stilul criticii poetice care l-a consacrat, Karnabatt trece în revistă caracterele unei mutații de proporții, pe care o suportă convențiile picturii academice, având ca rezultat o artă simbolistă. "În locul anecdotei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simboliști germani aflați la confluența cu romantismul. Caracterul simbolist al artei lui Ștefan Popescu rezidă din ciocnirea celor două registre. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că acesta se formează într-un mediu socialist care cocheta cu un anumit idealism și cu simbolismul înțeles adesea în latura sa avangardistă, complicitate încărcată de ambiguitate. Deși realizează o încadrare corectă, utilizând ca repere pentru decorativismul cu note "romantice" al lui Ștefan Popescu pe Moreau și Böcklin, Paul Constantinescu consideră această influență drept
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
relevă caracterul subiacent mitologic sau folcloric al unei compoziții precum Muzica. Expoziția deschisă la Sala Ateneului durează din 19 noiembrie până pe 20 decembrie, iar pictorul expune 85 de lucrări. Criticul face un portret al artistului la tinerețe elogiindu-l pentru idealismul său, constantă a virtuților emblematice ale noii generații, care se transferă uneori și artei ei. Remarcă patru ipostaze ale unei picturi cu un castel breton, intitulate " Palatul alb", în jurul căreia criticul compune o lume adecvată de frunți gânditoare înclinate spre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o imaginație debordantă. Însă nu totdeauna izolarea în turnul de fildeș rămâne unica posibilitate. Spre exemplu, implicarea lui Eminescu în viața politică a societății, prin intermediul publicisticii sale extrem de virulente, indică o altă trăsătură a acestui erou: vizionarismul său și reflectarea idealismului în propuneri de coloratură utopică, dar adecvate sensibilității romantice pe portativul ideologic al gândirii conservatoare. Ștefan Petică, Traian Demetrescu cultivă un socialism utopic, Alexandru Bogdan- Pitești cochetează cu anarhismul, fapt care-i și aduce expulzarea definitivă din Franța. Se impune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sale. VIII.2. Ștefan Luchian între secesionism și impresionism După cel de-al Doilea Război Mondial, critica îl recuperează pe Luchian și pe o serie de alți pictori, sub semnul realismului și tematicii sociale, în dispută cu diferite forme de idealism, minimalizând, sau chiar făcând abstracție de influența pe care o are asupra pictorului perioada müncheneză, unde artistul face cunoștiință cu Jugendstil-ul, care marchează o perioadă a creației sale, ca ulterior să disemineze în elemente disparate, ocazionale. Putem lua în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-a, înființată pe 14 iulie 1889 la Paris. Noua societate a fost deja acuzată că este nepatriotică, pentru că a fost înregistrat cuvântul internațional în statutele ei, referitor la expoziția de pictură". Conferențiarul subliniase ideea că orientarea societarilor este una "idealistă" "Idealismul în artă este drapelul nostru" și nicidecum revoluționară, așa cum avea să lase impresia drapelul roșu arborat de membrii societății la prima expoziție. Expoziția internațională a societății este deschisă pe 26 februarie 1898 la hotelul "Union" cu 156 de lucrări, dintre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a IX-a Expoziție internațională de arte frumoase din München. Expozițiile vor ilustra mai multe direcții, simbolistă, decorativistă în sensul neobizantinismului sau Art Nouveau-ului, și Secession-ului, impresionistă și postimpresionistă. Aceste direcții nu pot fi reduse maniheist la realism și idealism, chiar dacă, spre deosebire de idilismul estetizant, arcadic, cu note simboliste al lui Loghi, Verona, Strâmbu și Vermont, vor interveni prin contrast ilustrările "realiste" cu priză la social și la eveniment; spre exemplu, reprezentarea Răscoalei din 1907 la Octav Băncilă. Pe un ton
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
colective (Hechter, 1987). Participarea la acțiunea colectivă ca rezultat al presiunii normative este recunoscută și de Calhoun (1991) și Elster (1989), care se plasează pe poziții paradigmatice opuse. Palmaresul metodologic al culturalismului este însă puțin convingător: a fost acuzat de idealism sau de exces de metafizică (Alexander, Smith, 1993), iar rezultatele empirice au subliniat mai degrabă contradicțiile dintre atitudini și comportamente sau incapacitatea de a stabili ordinea cauzării între acestea (McAdam, McCarthy, Zald, 1988). S-a remarcat adesea că participarea socială
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
garanteze drepturile și libertățile fundamentale ale omului, tuturor naționalităților și să asigure oportunități comerciale egale pentru toate țările. Departamentul se gîndea, de asemenea, la integrarea României într-o comunitate balcanică armonioasă, alcătuită din state libere 485. Pigott era surprins de idealismul Administrației americane. Aceste obiective pe termen lung erau imaginare și nerealiste. România nu se bucurase niciodată de o democrație în sens occidental. Mai mult decît atît, România nu era ca alte țări balcanice. Prin "ciudata ei poziție geografică", era izolată
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
că atunci cînd sînt în joc 150 de țări, "nu a fost posibilă luarea în considerație doar a unui factor sau punerea lui pe primul plan" pentru a lua o hotărîre 1930. Cu toate acestea, președintele credea că în ciuda inconsecvenței, "idealismul american este un mod practic și realist de abordare a afacerilor externe și că principiile morale constituie baza ideală de exercitare a puterii și influenței americane"1931. Practic, Carter vedea o deosebire între încălcările drepturilor omului de către o țară guvernată
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]