1,748 matches
-
se comporta al oamenilor, total anapoda, în contradicție cu tot ceea ce te obișnuiește Occidentul. Mă limitez la un exemplu: mă găseam într-un autobuz supraaglomerat, iar aparatul de radio al șoferului era calat pe frecvența unui post de radio FM idiot, dar complet idiot, la microfonul căruia sporovăia un soi de maimuță veselă; debita glume și invita la "concurs" ascultătorii într-o limbă română impregnată cu anglicisme prost formulate, scuipate rapid printre dinți. Tema unuia dintre concursuri era "Câștigă 200 de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fii egocentric cu metodă pentru a fi cu adevărat interesant. În fine, trei: un jurnal trebuie să fie o colecție de întâmplări, dar în universalitatea cărora celălat să se regăsescă pe deplin. Replică genială din filmul lui Lars von Trier, Idioții (1998): "La ce bun o societate din ce în ce mai bogată, dar care îi face pe oameni din ce în ce mai nefericiți?". Sunt mulțumit că am văzut aici, în Occident acest film extraordinar și nu acasă, unde goana după "afaceri" și tendința de îmbogățire rapidă, cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cuvinte de genul " Numai, numai ea", ceva despre dragoste și un tei, "sunt voinic, îți dau un beep" și alte versuri prostești. Naiv-încântat, îl întreb pe vânzător dacă este o melodie românească (ca și cum el ar fi știut acest lucru, ce idiot am fost!). Îmi răspunde politicos că nu știe și-mi mai spune că "este cântată într-o limbă exotică, nu întâmplător fiind difuzată de Radio NRJ (citește enerji), un radio tânăr și tendance". Apoi s-a dus să caute un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
moartea a 21 de oameni pieriți lângă tine, plimbându-vă, admirând, cică, frumusețile naturii? Cum se poate supraviețui la moartea a 21 de oameni care nu ți-au lăsat nici măcar amintirea unei silabe de viață? „Se poate supraviețui la orice, idiotule...” - îmi spun calm și răbdător. Se poate supraviețui din orice, din rien, prin rien. O știu de mult, o uit zilnic și idiotul din mine rămâne uimit. Eu însumi supraviețuiesc - când și când - din uimire. AUGUST ’69 SINTEZA ZILEI DE
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
oameni care nu ți-au lăsat nici măcar amintirea unei silabe de viață? „Se poate supraviețui la orice, idiotule...” - îmi spun calm și răbdător. Se poate supraviețui din orice, din rien, prin rien. O știu de mult, o uit zilnic și idiotul din mine rămâne uimit. Eu însumi supraviețuiesc - când și când - din uimire. AUGUST ’69 SINTEZA ZILEI DE 7/8/69 Apariția și evoluția vieții pe Pământ „implică întâlnirea, din întâmplare, a atâtor elemente favorabile și excepționale încât existența lor pe
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Victorie: am și ciorapi negri! Nou-nouți, neremaiați, foști piciorii, vopsiți de mama cu Gallus negru. Și balerinii negri ai mamei, noroc că purtăm amândouă 38, iar ea nu prea se-ndeasă la pantofi fără tocuri. Norocul meu, că și-așa strigă idioții pe stradă după mine „Cinci metri fără cap!“ și „Cum e vremea pe-acolo pe sus?“. Da’ lasă, i-o mare fericire să fii așa ’naltă și subțire, Tudorițo nene, cică o să aflu eu de ce mai târziu, când o să le
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
muncile lui Hercule, pe de alta, căldura insuportabilă pe care o emana soba de teracotă). Dimineața m-am trezit tot cu ea lipită de spate, dar de data asta era ca de gheață. Îmbrăcasem cămașa morții, cum, frumos, se spune. Idioții opriseră gazele și în cameră era un frig de-ți clănțăneau dinții. Ce s-o mai lungesc ? - pînă spre seară făcusem o febră de 42 de grade. Asta am văzut cînd am ajuns acasă și mi-am luat-o. Pînă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Degete mici 19. F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby 20. Kazuo Ishiguro, Să nu mă părăsești 21. Mihail Bulgakov, Ouăle fatale • Diavoliada 22. Gabriela Adameșteanu, Dimineață pierdută 23. Umberto Eco, Numele trandafirului 24. D.H. Lawrence, Fii și îndrăgostiți 25. F.M. Dostoievski, Idiotul 26. Mircea Nedelciu, Adriana Babeți, Mircea Mihăieș, Femeia în roșu 27. Michael Cunningham, Orele 28. Michel Houellebecq, Platforma 29. W. Somerset Maugham, Vălul pictat 30. Jorge Luis Borges, Cartea de nisip 31. Simona Popescu, Exuvii 32. Julio Cortázar, Șotron 33
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
jucau fără a-și economisi energia. Jocul îi absorbise total încât nici nu îl observară pe Alin. La un moment dat unul dintre ei își ieși din fire și zise: - Trișezi, nemernicul naibii? - Cine trișează? Ai vedenii? - Ce-i asta, idiotule? Zise văzând o carte pe jos. Nu cumva e o inovație de a ta? Blestematule! - Aia? Nu! Am scris un număr de telefon pe ea de la una din fete și mi-a căzut din buzunar. Alin era calm și foarte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
rând pe rând pentru a le analiza și în final a constata că nu exista nici un impediment pentru a nu juca. Cineva din interiorul lui îl întrebă: - Ce naiba faci acum cu mândria și priceperea ta? Ai putea lăsa lucrurile astfel? Idiotule, fă ceva, spune ceva! Doar o ușoară indignare îl cuprinse vis-a-vis de tupeul cu care fusese abordat. - Sunt încă tânăr. N-am împlinit nici douăzeci de ani. Dacă voi pierde am timp să mă apuc și de altceva. Simți că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la bolidul negru parcat în fața hotelului. Noaptea fusese ca o mătase neagră pentru el, alunecându-i printre degete. În următoarea clipă se ridică brusc de la masă, supărat că pierduse, dându-și un pumn în cap și aproape strigând: - Sunt un idiot! Un prost...am pierdut! Incredibil, dar adevărat! Toate pierderile aceste se datorau încrederii, curiozității și speranței că nu va fi învins. Masa la care jucase acum i se părea o mare întinsă și agitată în care nu exista ceva de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Tudor Giurgiu. îi strecor amuzat constatarea că se comportă fix ca un regizor (român) : poți să le spui de o mie de ori că sunt geniali, dar dacă ai cea mai mică obiecție la vreunul dintre filmele lor, ești considerat idiot. Gorzo consideră că a fost drept cu filmul ; eu îi spun că nu : în 4 000 de semne de cronică, ajunge la concluzia că despre filmul propriu zis nu sunt multe de spus ; Nimic despre imaginea lui Alex. Sterian, care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Se mulțumește cu atât de puțin. Lucy? Își trăiește viața din plin, fără să-i pese de bârfe. Sanda... are ce i se potrivește. Marina... Și toate celelalte. Speră, scumpa mea, și mai ales nu fi prea pretențioasă. Până și idiotul acela de frate al Suzettei, câte dintre prietenele tale n-ar fi încântate să le facă curte. Numă ră-le în gând și verifică aceste impresii. Ești și foarte ocu pată intelectual, așa că... Și dacă ai accepta un bărbat, doar ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și cu tine veți fi foarte fericiți. — Laurel. Îi pun o mâna pe spatele încordat. Ești o tipă super. Cred că Laurel e una dintre persoanele la care țin cel mai mult din lume. Dumnezeule, dacă-l întâlnesc vreodată pe idiotul ăla de bărbat al ei, să vezi ce-i fac. Când pleacă, îmi consult programul pentru restul zilei. Am o oră liberă până la următoarea clientă, așa că mă hotărăsc să mă duc până la raionul cu rochii de mireasă și să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
al treilea sfat? — Să nu vă pierdeți speranța. Asta-i tot ce e-n stare să-ți spună un ditamai avocatul, de un milion de dolari pe oră? Să-i spun logodnicului meu și să nu-mi pierd speranța? Ce idiot... la cât costă... o căruță de bani... OK, fii calmă. Sunt mai deșteaptă decât el. Găsesc eu ceva. Sunt sigură. Absolut sigură. Ia stai așa. Intru cu aerul cel mai firesc din lume în bucătărie, unde Luke se uită undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu adevărat? Ia stai așa. Să nu-mi spui că n-a auzit nici măcar un cuvânt din tot discursul meu. — Îhm... sigur că da! spun. Și, că veni vorba de mame, aici voiam și eu să ajung... Am fost un idiot. Luke duce paharul la buze și ia o înghițitură din băutura din pahar, după toate aparențele, whisky. N-a făcut decât să se folosească de mine, așa-i? Mă holbez la el, descumpănită - apoi observ sticla pe jumătate goală, de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de altă firmă care să preia organizarea. M-a bârfit în tot orașul. Se pare că toți mă consideră „dificilă“. Auzi, „dificilă!“ Firma de catering nu îmi mai răspunde la telefon, rochia e prea scurtă, cei de la florărie sunt niște idioți... Îmi pare foarte rău, zic neajutorată. Crede-mă, habar n-am avut de chestia asta... — A, sunt sigură că habar n-ai avut. Și că nu mureai de fericire la Robyn în birou, când m-a sunat. — Nu eram la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
face Laurel. — A, nu mă mai joc! Deci ea e cea care v-a luat avionul particular? Danny clatină din cap, a reproș. La naiba. Voiam să vi-l iau eu. Dar am tot ezitat între el și mixerul ăla... — Idiotule! E președinta unei companii aeronautice. — Iisuse. Un avion particular. Și... unde vă duceți? Sau încă mai e secret? Mă uit la el cum pufăie din țigară și simt cum mă cuprinde un val brusc de afecțiune pentru el. Pur și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
debutăm. în alte privințe, pe aici nimic nou. M.R.I. face, în continuare, același joc dublu. în C[onvorbiri] l[iterare], [nr.] 6, va apărea, probabil, articolul despre care spuneam că a fost mereu blocat , dar tot el îmi spune că idiotul se și pregătește să răspundă. La Cronica mi s-a blocat un nou articol, fiindcă acum nu se mai poate vorbi de demoldovenizarea sau moldovenizarea limbii lui Eminescu. Altul, despre Jurnalul lui T. Maiorescu, urmează să apară, dar cine știe
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
despre un agarici care plutește pe valurile istoriei ca un dop de șampanie sau ca fulgul purtat de vînt în prima și cea mai bună secvență din Gump. Acolo, frumoasa metaforă inițială nu era susținută de filmul propriu-zis, în care idiotul aparent lipsit de repere se dovedea a fi singurul personaj capabil să-și păstreze reperele în agitata Americă a anilor 60-70 ; adevăratul fulg dus de vînt era prietena lui din copilărie, care, după două decenii de rătăciri ideologico sexuale
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Richard Jenkins) este totuna cu prostia : acest prost e îndrăgostit în taină de proasta de instructoare și dragostea lui precipită dezastrul final. Mecanismul de farsă de aici nu e nici pe departe la fel de bun ca acela din Fargo. Acolo, un idiot de vînzător de mașini (William H. Macy) angaja doi infractori unul mic și nervos (Steve Buscemi), altul mare și tăcut (Peter Stormare) ca să-i răpească nevasta (scopul lui era să stoarcă de la socru o sumă mare de bani). Dar infractorul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
unei mori de apă Îi dădea privitorului (sprijinit cu coatele de balustradă) senzația că se Îndepărtează tot mai mult, ca și cum aceea ar fi fost Însăși cârma timpului. 5 Pasajul următor nu se adresează cititorului obișnuit, ci În mod special acelui idiot care pierzând o avere Într-o catastrofă, consideră că mă poate Înțelege. Vechiul meu conflict (din 1917) cu dictatura sovietică nu are absolut nici o legătură cu problema proprietății. Am un dispreț total față de emigrantul care „Îi urăște pe comuniști“ pentru că
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
confesiuni sexuale“ (care se găsesc În Havelock Ellis și la alții) ale unor țânci care se Împerechează ca niște nebuni. Mizeriile actului sexual ne erau necunoscute. Dacă s-ar fi Întâmplat să auzim de doi flăcăi normali masturbându-se ca niște idioți unul În prezența celuilalt (după cum se Înfățișează cu multă Înțelegere, cu toate mirosurile aferente, În romanele americane moderne), numai ideea unui asemenea act ni s-ar fi părut comică și la fel de imposibilă ca și cum te-ai culca cu o femeie fără
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
siguranță când o conduceam acasă, până aproape de casă sau măcar până la podul din sat. Îmi amintesc grosolanele graffiti care au unit prenumele noastre cu ciudate diminutive, pe o anumită poartă albă și, puțin mai Încolo, acea mâzgălitură făcută parcă de idiotul satului, maxima „Prudența este prietenul Pasiunii“ notată cu un scris aspru, binecunoscut mie. Odată, la apusul soarelui, lângă râul portocaliu și negru, un tânăr dacinik (vilegiaturist) cu o biciușcă În mână s-a Înclinat când a trecut pe lângă ea; ea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
trec anii În goană - ca să folosesc o tonalitate horațiană răscolitoare. Anii trec, draga mea, și În curând nimeni nu va ști ceea ce știm tu și cu mine. Copilul nostru crește; trandafirii din Paestum, din cețosul Paestum nu mai sunt; niște idioți cu Înclinații mecanice fac cârpeli, corupând forțele naturii, precum se pare că au prevăzut unii matematicieni Îngăduitori, spre tainica lor surpriză; de aceea este poate momentul să examinăm vechi instantanee, grotele sertarelor cu trenulețe și avioane, grămezile de jucării din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]