1,774 matches
-
Nu aduceam prea des vorba de Nat. —Vreo doi ani. Uneori parcă au trecut două săptămâni... Dacă n-ar fi fost vorba de mobile, nu m-aș fi apucat niciodată de făcut așa ceva. Ar trebui să-i spun toată povestea idiotului care scrie catalogul. Pentru Dumnezeu, nu! Janey păli, în ciuda pudrei de pe față. Avea o față drăguță foc, rotunjoară, de secol optsprezece, cu obraji bucălați și brize în formă de arc al lui Cupidon. Avea părul blond și pufos și pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu un cadavru și ăla a fost singurul mod în care s-a gândit că poate scăpa de el. — Dar de ce nu l-a aruncat pur și simplu, de sus? Dacă, să zicem, a fost un incidente 1? — Un accident, idiotule. Să-l arunce de pe pasarela de serviciu? Păi, dacă nu erai deja acolo sus, cum puteai să duci corpul sus, pe scara lui Iacob, dacă nu-l ridicai cu ceva? Și, pe lângă asta, cred că a fost sugrumată. Așa ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
foarte prost. Trebuia să-i știi șmecheria. Se fixau luminile. Unul dintre reflectoare se întoarse în direcția noastră, orbindu-ne pe amândoi. — Hei! Termină, băi prostule! Bez îi arătă degetul tipului de la lumini și reflectorul se stinse din nou. — Un idiot, zise Bez pe un ton acru. Așa face de fiecare dată și crede că-i amuzant. În ciuda acestei bravade, părea că e într-o stare mai proastă ca de obicei. Auzi, mai încet nu se poate? îi zise Steve lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să par. Nici nu știi cât de flatată mă simt! — Ei bine, mă bucur că mi-a dat un pretext să te sun! replică Hugo. Ne-am privit în ochi plini de furie, câteva secunde, până când am înțeles cât de idioți fuseserăm amândoi. Cum a reușit Ben să te lege? întrebai eu, curioasă. Mă duceam în bucătărie să iau ceva de băut și m-a lovit în cap, pe la spate, zise Hugo. Când mi-am revenit, mă legase fedeleș de scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ridicol să vă gândiți la fericire. Călătorii prin ploaie nu se simt niciodată fericiți. E total ridicol cu mă siliți pe mine să vă răspund la astfel de întrebări. ȘEFUL GĂRII: Ridicol? Ridicol? Sigur... De fapt... Ah, domnule, sunt un idiot! Sunt blestemat. Sunt cel din urmă om, sunt un laș! Domnule... știți dumneavoastră că eu era cât pe ce, cât pe ce să devin... să încep să fiu... călător prin ploaie? Vă jur, domnule, iată, acești bastarzi, Bruno și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
este altceva: cum de eu n-am observat cadavrul, că, slavă Domnului, m-am trambalat destul prin Încăpere... - Când? - Poftim? - Când te-ai trambalat? Senzorii de alarmă mi-au intrat brusc În funcțiune la parametri maximi. Foc, foc mare, incendiu! Idiotul de mine: mă luase gura pe dinainte, mă trădasem ca ultimul naiv, uitând pe cine am În față. Retragerea, băiete, cât nu e foarte târziu: Încă mai ai loc de-ntors; calm și artă teatrală cât cuprinde. Am privit-o În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unei mori de apă Îi dădea privitorului (sprijinit cu coatele de balustradă) senzația că se Îndepărtează tot mai mult, ca și cum aceea ar fi fost Însăși cârma timpului. 5 Pasajul următor nu se adresează cititorului obișnuit, ci În mod special acelui idiot care pierzând o avere Într-o catastrofă, consideră că mă poate Înțelege. Vechiul meu conflict (din 1917) cu dictatura sovietică nu are absolut nici o legătură cu problema proprietății. Am un dispreț total față de emigrantul care „Îi urăște pe comuniști“ pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
confesiuni sexuale“ (care se găsesc În Havelock Ellis și la alții) ale unor țânci care se Împerechează ca niște nebuni. Mizeriile actului sexual ne erau necunoscute. Dacă s-ar fi Întâmplat să auzim de doi flăcăi normali masturbându-se ca niște idioți unul În prezența celuilalt (după cum se Înfățișează cu multă Înțelegere, cu toate mirosurile aferente, În romanele americane moderne), numai ideea unui asemenea act ni s-ar fi părut comică și la fel de imposibilă ca și cum te-ai culca cu o femeie fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
siguranță când o conduceam acasă, până aproape de casă sau măcar până la podul din sat. Îmi amintesc grosolanele graffiti care au unit prenumele noastre cu ciudate diminutive, pe o anumită poartă albă și, puțin mai Încolo, acea mâzgălitură făcută parcă de idiotul satului, maxima „Prudența este prietenul Pasiunii“ notată cu un scris aspru, binecunoscut mie. Odată, la apusul soarelui, lângă râul portocaliu și negru, un tânăr dacinik (vilegiaturist) cu o biciușcă În mână s-a Înclinat când a trecut pe lângă ea; ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
trec anii În goană - ca să folosesc o tonalitate horațiană răscolitoare. Anii trec, draga mea, și În curând nimeni nu va ști ceea ce știm tu și cu mine. Copilul nostru crește; trandafirii din Paestum, din cețosul Paestum nu mai sunt; niște idioți cu Înclinații mecanice fac cârpeli, corupând forțele naturii, precum se pare că au prevăzut unii matematicieni Îngăduitori, spre tainica lor surpriză; de aceea este poate momentul să examinăm vechi instantanee, grotele sertarelor cu trenulețe și avioane, grămezile de jucării din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mână. La naiba, Judy! Nu-i acolo, n-am... Asta văd și eu, a zis mama. Ai uitat, sunt sigură, nu-i așa? Și de ce naiba ai luat toate fursecurile astea? — M-am dus să iau paracetamol, draga mea, ce idiot sunt, și-am văzut fursecurile-astea și... Dar mama a zâmbit dintr-odată și-a ridicat o felicitare înflorată care se afla sub pachetul de fursecuri. Cât e de ușor să faci femeile fericite-sunt de-a dreptul în al nouălea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
așteptat afară pe-un scaun care scârțâia și pârâia sub greutatea mea, cu recepționerele tale alea-nțepate uitându-se la mine de parc-aș fi ceva scos din râu, dac-ar fi simplu? Îmi venea să-l pocnesc pe rahatu’ ăla idiot. — Aici se face? am întrebat eu. Mă hotărâsem să-i ignor zâmbetul și afurisitele de comentarii evidente și să-ncerc să scot niște informații utile de la el. Se face undeva? Cred că sunt vreo două spitale aici, da, Stacey, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o fi avut i-a trecut, iar felicitarea acesta va fi redundantă, așa că ți-aș fi recunoscător dac-ai putea ruga pe cineva să i-o ducă atâta timp cât e bolnavă. Știam c-am terminat de vorbit și sunasem ca un idiot, dar nu-mi păsa. Mi-a fost mai ușor după ce mi-am dat seama că n-aveam altă scăpare decât să-i dau felicitarea lui Stacey; îmi dădeam acum seama că e categoric ceea ce trebuia să fac, iar riscul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și să nu-ncetezi să-mi scrii! MI și pupicuri, Crystal P.S. I-ai zis lu’ Charlie???!!! Stacey A fost tare haios când i-am zis. N-am mai văzut niciodată pe cineva așa - cum dracu-i cuvântu-ăla?, ăla idiot de-l folosește el. Siderat. Așa era. Știam de câteva zile că tre’ să-i zic. Doar că arătase așa plouat c-am tot amânat. De fapt, e mereu supărat în ultima vreme, cum am zis și-nainte, da-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
spate. Mă lasă pe mine să fac toate alea de bebeluși că știe că-mi place la nebunie să fac asta: mă entuziasmez toată când scot pachetele alea lucioase de scutece și bețișoarele alea mici cu vată și altele. Vreun idiot nenorocit a lăsat un borcan de orez pentru bebeluși chiar în față la raftu’ cu mâncare de bebeluși - imediat mi-am dat seama că nu-i bun, că nu mai avea sigiliu’ care se rupe. Chiar n-aveam chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
petrecerilor. Bătea step, avea un costum de spaniolă și castaniete, îi plăcea să cânte jazz la pian." Nevastă-mea are gusturi exotice. Știți, sângele italian..." Se uită la bărbatul său și mototoli fața de masă cu un gest crispat: "Hm, idiotul!" Simți dintr-o dată nevoia să plângă și se ridică. ― Unde vă duceți, doamnă? ― Mă doare capul. Vreau să iau un antinevralgic. ― Stai, draga mea! Melania Lupu scotoci în buzunar și îi întinse o pastilă albă, învelită în celofan. Un medicament
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cârnului. Dascălu icni și căzu moale pe spate. Inginerul îi fixă masca sub bărbie, apoi îl tîrî eliberând locul. Rămase câteva clipe gâfâind. Sudoarea sau poate lacrimile îl orbeau. Apucă târnăcopul și izbi cu sete. " Trebuie să termin înainte ca idiotul să-și revină." * ― Dă-i un calmant, șopti profesorul. Mi-e teamă de-o sincopă. Doamna Miga își înfipse disperată mâinile în păr. ― Nu știu ce să mai fac! Totdeauna a fost sensibilă... Când ordonanța le tăia o găină, se închidea în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de biroul vechi cu ornamente de bronz. Deasupra atârna fotografia unui grup de tineri: "Liceul militar din Craiova, promoția anului 1921". În ochi i se aprinse un licăr de satisfacție. "Cretinii! Tudor a murit pe front... Și Gherea, și Vasiliad... Idiotul de Popovici s-a împușcat că nu-l iubea nevastă-sa. Hm, nu-l iubea... Iliaș dispărut, pe Rădoi l-a isprăvit diabetul... Ceva în familie... Și taică-său, generalul... Cretinii..." Se căută jos, în marginea fotografiei. Un tânăr subțirel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în buzunar..." Hotărî să fie prudent. N-avea voie să comită cea mai mică eroare. Înțepeni în fotoliu ancorîndu-și degetele ca niște căngi în brațele acoperite de o husă de creton. Matei, negru de furie, răcnea cu spume la gură. ― Idiotule! Cum i-am omorît? Își întinse palmele goale: Cu ce? Explică-mi, cap de bou! Cum?! Popa tresări. Nimeni nu-l insultase vreodată. Nici chiar în liceul militar. Își strânse buzele subțiri. Avea să țină minte... Melania Lupu izbucni în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
grozăviile moralei. Pentru că nu cred în scrisul meu, oamenii mă fac mai fericit decât dacă m-ar adopta - asta nu înseamnă că pentru mine a fi fericit este altceva decât o stare de nepăsare față de a fi om. * Despre un idiot nu spui că și-a ratat viața, idiotul nu participă la agonia generală, triumful nu este pentru el ideal de căpătâi. Incapacitatea lui de a percepe chemarea panicată a reușitei, inanitatea oricărui triumf, dovedește fără echivoc neutralitatea vieții dinaintea agitației
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
oamenii mă fac mai fericit decât dacă m-ar adopta - asta nu înseamnă că pentru mine a fi fericit este altceva decât o stare de nepăsare față de a fi om. * Despre un idiot nu spui că și-a ratat viața, idiotul nu participă la agonia generală, triumful nu este pentru el ideal de căpătâi. Incapacitatea lui de a percepe chemarea panicată a reușitei, inanitatea oricărui triumf, dovedește fără echivoc neutralitatea vieții dinaintea agitației care mișcă pământul. Nu este idiotul reprezentantul sublim
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ratat viața, idiotul nu participă la agonia generală, triumful nu este pentru el ideal de căpătâi. Incapacitatea lui de a percepe chemarea panicată a reușitei, inanitatea oricărui triumf, dovedește fără echivoc neutralitatea vieții dinaintea agitației care mișcă pământul. Nu este idiotul reprezentantul sublim al unei întregi clase de înțelepți risipiți? Să faci însă elogiul idiotului, excesul de subtilitate este prea mare; visând întruna la împlinire, cum să nu îți iei maniile drept revelații? * Mediocritatea este cea mai reușită ofertă libidinală de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de căpătâi. Incapacitatea lui de a percepe chemarea panicată a reușitei, inanitatea oricărui triumf, dovedește fără echivoc neutralitatea vieții dinaintea agitației care mișcă pământul. Nu este idiotul reprezentantul sublim al unei întregi clase de înțelepți risipiți? Să faci însă elogiul idiotului, excesul de subtilitate este prea mare; visând întruna la împlinire, cum să nu îți iei maniile drept revelații? * Mediocritatea este cea mai reușită ofertă libidinală de care se bucură creatura civilizată. * Marie Bonaparte, strănepoata lui Lucien Bonaparte, artizanul loviturii de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
îi îmbolnăvește, se roagă pentru ca starea aceasta de lucruri să dureze la nesfârșit și să nu li se întâmple cumva să pățească nonșalanța divină, care ne-ar idiotiza pe toți, salvându-ne. Uităm că modelul de om a fost chiar idiotul divin. * Aberant de multe cărți uitate, ignorate, alcătuind o bibliotecă a nedreptății. * Destinele lipsite de miraj comportă arta devastatoarei conștiințe a corectitudinii. Acestor destine ambiguitatea le provoacă spaime care degenerează în accidente fiziologice. În această formă de proprietate a absurdului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să se țină seama de susceptibilități, să se facă doi pași înainte și unul înapoi, ca să spunem așa, nu cumva să se întâmple să se supere cititorii pe un ziar care începuse să-i trateze ca pe niște trădători și idioți după atâția ani de armonie perfectă și lectură asiduă. Declararea stării excepționale, permițându-i guvernului să-și asume puterea corespunzătoare și să suspende dintr-o trăsătură de condei garanțiile constituționale, a venit să ușureze mintea directorilor și administratorilor de greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]