3,687 matches
-
să ferească poporul ales de pericolul idolatriei, situație pentru care profesorul de istorie a religiilor François Bœspflug propune două posibile căi de interpretare 280: una trimițând spre ideea interzicerii imaginilor altor zei, iar cealaltă spre refuzul adorării lui Iahve prin intermediul idolilor (eidolon), adică al statuilor care să-L reprezinte, Dumnezeu rezervându-Și, în mod exclusiv, "realizarea propriilor imagini"281. Nici religia islamică nu manifestă o toleranță mai mare față de reprezentările vizuale ale sacrului. Fără a interzice în mod explicit imaginea prin
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
orizonturile naturale ale vizunii omenești cu cele supranaturale, înălțând "gândirea de la vizibil la invizibil, de la trecător la etern, de la omenesc la divin"352. Astfel, încă din vechime, aproape pe întreg parcursul artei cicladice, numeroase dintre sculpturile realizate păreau a reprezenta idoli 353, care erau meniți să exprime vizual forțele divine în care vechii greci credeau la început. Conturarea formelor clasice ale religiei și configurarea panteonului în jurul căruia se desfășurau principalele activități cultice au făcut ca și artele să intre în această
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Citadelles & Mazenod, Paris, 1965-1995. Lossky, Vladimir, Vederea lui Dumnezeu, Editura Deisis, Sibiu, 1995. Manolescu, Anca, Stilul religiei în modernitatea tîrzie, Editura Polirom, Iași, 2011. Marion, Jean-Luc, Crucea vizibilului: tablou, televiziune, icoană, o privire fenomenologică, Editura Deisis, Sibiu, 2000. Marion, Jean-Luc, Idolul și distanța, Editura Humanitas, București, 2007. Marion, Jean-Luc, Vizibilul și revelatul: teologie, metafizică și fenomenologie, Editura Deisis, Sibiu, 2007. Mauss, Marcel; Hubert, Henri, Teoria generală a magiei, Editura Polirom, Iași, 1996. Meslin, Michel, Știința religiilor, Editura Humanitas, București, 1993. Michalowski
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Printr-o evoluție asemănătoare aveau să se fundamenteze ulterior și parte dintre principiile iconografiei bizantine, ale cărei sensuri și semnificații nu pot fi rupte de sistemul simbolic pe care îl reprezintă. 231 Jean-Pierre Vernant, op. cit., p. 398. 232 Jean-Luc Marion, Idolul și distanța, Editura Humanitas, București, 2007, p. 26. 233 Régis Debray, op. cit., p. 21. 234 Relaționând originile imaginii cu ideea de moarte, Régis Debray face referire și la conceptul de reprezentare, ale cărui prime sensuri desemnau în trecut un sicriu
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
era utilizată în timpul funeraliilor. (Cf. Régis Debray, op. cit., p. 23.) 235 "În icoană Dumnezeu nu se vede ca obiect vizibil, ci se oferă ca subiect al unei priviri invizibile care ne vede în mod vizibil. Dacă centrul de greutate al idolului e privirea omului care-l face cu putință, icoana, arată J.-L. Marion, nu oferă un spectacol vizibil ce trebuie văzut, ci o privire invizibilă care trebuie venerată într-o încrucișare infinită a unor priviri invizibile privirea rugăciunii celui ce
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
vreme când aceasta vrea să-și interzică fabulația. Dar fenomenul de divinizare a culturii se poate observa astăzi pe o treaptă foarte modestă în politeismul popoarelor necivilizate. Negrii, care se înfurie și își sparg bietele păpuși de argilă care sunt idolii lor, sunt siguri că se răzbună crunt pe zeitățile ce nu le-au dat ascultare. Fenomenul de absorbire și de identificare a puterii supranaturale în însuși simbolul ci material e, în fond, același și aici ca și în religia greacă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu implică, sub starea de păcat, o ireproșabilă directivă, care să determine creațiile noastre să fie făcute după asemănarea lui Dumnezeu. Libertatea e un mod de a fi al voinței omenești, atât de larg încât creațiile noastre pot să iasă idoli sau lucruri după asemănarea demonică. În realitate, nu există concepție filosofică sau religioasă care să acorde omului o mai adâncă și mai insondabilă libertate ca ortodoxia. Am schițat în capitolul precedent liniile doctrinale cum reies din Noul Testament, în legătură cu problema culturii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de vedere luteran în această chestiune: „Nu există stat creștin și nici artă creștină, ci numai oameni de stat creștini și artiști creștini, și ei pot fi socotiți astfel dacă în funcția lor slujesc pe Dumnezeu, pe ei înșiși sau idoli(Hans v .Soden: Christentum und Kultur, pag. 32)” Stat creștin se poate să existe și să nu existe, după doctrina pe care o îmbrățișează și care dă caracterul dominant al instituțiilor sale. Noi știm însă că există amândouă aceste feluri
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
paranteză: dl. Vasile Grecu, care dă într-un volum câteva texte din aceste Erminii. crede că Apolloniu citat între înțelepți ar fi zeul Apollo(Vasile Gafencu: Cărțile de pictură bisericească bizantină, pag. 360), ceea ce, evident, e o regretabilă greșeală. Un idol nu poate ghici și prooroci despre Hristos. În realitate e vorba de un Apolloniu scriitor, autor de tratate Și probabil nu e altul decât Apolloniu din Tyr, care a scris o carte despre Zenon, filosoful stoic. Prezența acestor înțelepți, prooroci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
În inima omenească există atâta încăpățânată speranță! Până și oamenii cei mai desprinși de toate sfârșesc uneori prin a accepta iluzia. Această aprobare dictată de nevoia de liniște este sora lăuntrică a consimțământului existențial. Există astfel zei de lumină și idoli de noroi. Dar noi trebuie să aflăm calea de mijloc ce duce către chipurile omului. Până acum, eșecurile exigenței absurde ne-au arătat cel mai bine în ce constă ea. În același mod, ne va fi de-ajuns, spre a
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
din destin o problemă a omului, care trebuie rezolvată între oameni. Toată bucuria tăcută a lui Sisif e aici. Destinul său îi aparține. Stânca lui este lucrul lui. Tot astfel, omul absurd, când își contemplă chinul, face să amuțească toți idolii. În universul dintr-o dată întors la tăcerea sa, se înalță miile de voci uimite ale pământului. Chemări inconștiente și tainice, invitații ale tuturor chipurilor, iată reversul necesar și prețul victoriei. Nu există soare fără umbră și trebuie să cunoaștem și
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
feței spân, Țeasta, nervii torși în barbă de stăpân, Clatină-i la Ciprul Negru, în albeață De sonoră vale, într-o dimineață! Vis al Dreptei Simple! Poate geometria Săbiilor trase la Alexandria, Libere, sub ochiul de senin oțel, În neclătinatul idol El Gahel. Inegala creastă, sulițată cegă, Lame limpezi duse-n țara lui norvegă! Răcoriți ca scuții zonelor de aer, Resfirați cetatea norilor în caier, Eu sub piatra turcă, luat de Isarlâk, La o albă apă întru bâldâbâc! Ele să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
izbânzii apropiate a raiului pământesc, la care de secole năzuiește omenirea"79, aventură politică pe care scriitorul Arthur Koestler, unul din dezamăgiții de ideea comunistă, a descris-o prin sintagma "Dumnezeul care a dat greș"80. Bibliografie Anton, Mioara, "Căința "idolilor" în scrisori și memorii. Studii de caz: Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu", în In memoriam Florin Constantiniu. Smerenie, Pasiune, Credință, volum îngrijit de Constantiniu, Laurențiu, Editura Enciclopedică, București, 2013, pp.9-25. Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, fond
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
național: "i) întîi, este incompatibil cu ideologia pe care conducătorul o invocă; ii) cultul este contemporan cu subiectul său; iii) pierdere totală a sensului și măsurii; iv) caracteul instituțional al cultului; v) transformarea conducătorului din erou, în supraom, apoi în idol. Cultul lui Ceaușescu este o sinteză a două modele: din punctul de vedere al formei, poate fi apreciat ca național, amintind manifestările precedente ale mitului șefului; fondul (conținutul și maniera în care în care acest conținut este expus) se apropie
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
76 http://www.marxists.org/archive/kollonta/1926/autobiography. htm (accesat la 24 iulie 2014). 77 Robert Levy, Gloria și decăderea Anei Pauker, traducere de Cristina Pupeza și Ioana Gagea, Editura Polirom, Iași, 2002, p. 59. 78 Mioara Anton, "Căința "idolilor" în scrisori și memorii. Studii de caz: Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu", în In memoriam Florin Constantiniu. Smerenie, Pasiune, Credință, volum îngrijit de Laurențiu Constantiniu, Editura Enciclopedică, București, 2013, pp. 9-25. 79 Alexandra Kollontai, Familia și statul comunist..., p.
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
Face parte din comitetul de lectură al Editurii Cartea Românească, prilej de a-și manifesta opiniile literare, care, nu totdeauna vetuste, erau în dezacord total cu orientarea modernistă. În 1925, primește Marele Premiu Național de proză. Scriitorul este aproape un idol, pentru cea mai mare parte a cititorilor și chiar a criticilor. G. Ibrăileanu contribuie mult în această privință, prin cronicile din „Viața românească” și prin volumul dedicat prozatorului în 1916. O altă analiză întreprinde D. Caracostea, în 1921. Dar împotriva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
lui, pentru ca prin el să transfigurăm lumea. Pilda și puterea aceasta ne-o dă Hristos"64. Numai un trup perfect sănătos spiritualicește, ca al lui Iisus, putea să suporte supraumanele chinuri de pe Golgota. Însă cei care fac din trup un idol sunt și cei mai nepregătiți să se confrunte cu greutățile vieții. Condamnă, propriu-zis, trupul la moarte, la întoarcerea în nimic. Se abat, altfel spus, de la menirea cea mai înaltă a omului transfigurarea finală a lumii. Am insistat atât de mult
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
atât sporește. Ba, mai mult, modernii și postmodernii au generalizat violența în mass-media, cea mai postmodernă țară de pe glob producând o industrie colosală de filme sufocante prin violență.. "Lumea adevărată a devenit poveste", îl citează Vattimo pe Nietzsche cu Amurgul idolilor, pentru a conchide: "Și tehnica e poveste"91. Poveste, dar una care augmentează infinit violența prin produsele ei din ce în ce mai sofisticate. Desigur, nu tehnica în sine poartă vinovăția nenumăratelor războaie și acte teroriste de pe glob, ci echivocul libertății omului, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
teologi că limbajul lor convențional (de lemn, cum i-am spune azi), i-a îndepărtat pe oameni de credință, adresându-se unor surzi: "Urmați în calea voastră mulțimii de absurzi / Și compuneți simfònii și imnuri pentru surzi, / Ascuteți adevărul în idoli, pietre, lemn, / Căci doar astfel pricepe tot neamul cel nedemn / Al oamenilor zilei sublimul adevăr / Ce voi spuneți în pilde, iar noi l-avem din cer". Iată, așadar, o cu totul altă rebeliune filosofică decât la Nietzsche, nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Iar dacă e vorba de ființa iubită, Eminescu procedează la aceeași hiperliteralizare, eliminând toate "inexactitățile" care ne împiedică să vedem anghinarea: Tu nici visai că-n gându-mi eu fălcile-ți dezbrac De cărnurile albe și gingașe și sterpe, Că idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, Tu nici visai că-n gându-mi eu fața ta o tai, Că ce rămase-atunci naintea minți-mi, vai! Era doar începutul frumos al unui leș... (Gelozie, 1880) S-a văzut aici "baudelairianism" fără
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
teoretic, deci utopic, fiind lipsit de realismul transcendenței creștine. Acești gânditori, saturați de raționamente, au rămas cu prejudecata că Dumnezeu se vrea divinizat, iar postmodernii au oroare de orice divinizare. Or, condiția minimală a ființei creștine este amurgul idolatrizării, moartea idolilor păgâni. Iisus este singura "zeitate" care nu se mai vrea zeitate, adică divinizată, de vreme ce a coborât pe pământ la modul kenotic, "micșorându-se", adică, în cea mai modestă dintre modestii, în condiția de om născut nu într-un palat, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în aceea că avangardele nu căutau soluții mântuitoare, rezumându-se la deconstrucție violentă a tradiției, pe când Zerzan caută în preistorie o tradiție mai mult decât utopică, din perspectiva unui rousseauism sans rivages. Pentru ciudatul neocinic american, limbajul este primul dintre idolii tribului și de el trebuie să ne lepădăm, căci încapsulează conștiința într-o "captivitate" insolubilă, o captivitate în simboluri. Astfel de simboluri devoratoare de libertate a conștiinței sunt toate artele și cultura în întregul ei. Limbajul și cultura sunt acuzate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de putere". Voința de putere este analizată ca relație internă a unui conflict, ca structură intimă a devenirii, ca pathos fundamental, și nu numai ca dezvoltare a unei forțe. Această concepție permite depășirea omului, nu eliminarea lui, ci abandonarea vechilor idoli și a speranței Într o lume de dincolo, acceptarea vieții În ceea ce comportă ea ca aspirație spre putere. Astfel, contrar falselor interpretări ale filozofiei sale, supraomul nietzschenian nu este un om 33Nietzsche Friedrich, Voința de putere, Oradea Bihor, Editura Aion
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
de putere". Voința de putere este analizată ca relație internă a unui conflict, ca structură intimă a devenirii, ca pathos fundamental, și nu numai ca dezvoltare a unei forțe. Această concepție permite depășirea omului, nu eliminarea lui, ci abandonarea vechilor idoli și a speranței Într o lume de dincolo, acceptarea vieții În ceea ce comportă ea ca aspirație spre putere. Astfel, contrar falselor interpretări ale filozofiei sale, supraomul nietzschenian nu este un om 33Nietzsche Friedrich, Voința de putere, Oradea Bihor, Editura Aion
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
Paște, marțea, joia sau duminica și În perioade secetoase. Referitor la terminologia termenului „Caloian” sunt mai multe ipoteze. Unii cercetători consideră că ar fi un supranume al lui Ioniță Caloian, fondatorul imperiului bulgar. O a doua ipoteză presupune existența unui idol cu acest nume, dar cei mai mulți cercetători cred că denumirea provine de la paleoslavul Kal-lut. Caloianul este considerat o semidivinitate sau un spirit care este rugat să urce În cer să deschidă zăgazurile ploii. Invocarea ploii se face cu ajutorul figurinei numită „Caloian
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]