14,025 matches
-
formula opinii și de a lansa ori dezbate concepte devin, prin însuși faptul că a fost perturbată comoditatea așteptării, surse de netăgăduit pentru grave suspiciuni. Dacă scriitorul este bănuit că prin prezența în imediat și prin acțiune își automutilează forța imaginației și profunzimea gîndirii, artistului plastic i se presimte eșecul neîntîrziat dacă-și mărturisește fluent programul și opțiunile, dacă își formulează teoretic proiecte, dacă, altfel spus, iese obraznic și coerent din captivitatea misterioasă a materiei și din ceremonialul taciturn (și exclusiv
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
Ion Simuț O "filosofie" relativ banală a plagiatului, bazată pe un scepticism fundamental, ne poate duce foarte departe în a înțelege și accepta plagiatul ca principiu universal încorporat în imitație sau repetiția identică. Formule sapiențiale consacrate certifică lipsa de imaginație a oricărei evoluții. Nimic nou sub soare. Istoria se repetă. Ce a fost va mai fi, ce este a mai fost. Lumea însăși, umanitatea sunt întemeiate pe un plagiat ontologic: omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Omul
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
studia istoria culturii, fără a deveni ridicoli, ca pe un șir nesfârșit de hoții, unele dovedite, altele nu. Plagiatul nu e, din fericire, o fatalitate, în sensul că de la primul cuvânt pe care îl scrii plagiezi inevitabil. Originalitatea (creativitatea, invenția, imaginația, unicitatea) există! Să nu hrănim o convingere plăcută mediocrilor, profund neadevărată: istoria culturii se confundă cu istoria plagiatului. Sper că Al. Dobrescu nu se iluzionează că, scriind o Istorie ilustrată a plagiatului la români, a scris o istorie a culturii
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
se poate observa cu ușurință că nu gestul instinctiv și nici glosele pe marginea unor lumi imaginare îl interesau cu adevărat pe artist. Ele sînt doar forme de contact cu idealitatea, mici tentative de ieșire din real, inclusiv din "realul" imaginației, și de a intra în culturalul acreditat și, de aici, direct în sfera imponderabilă a spiritualului. Marin Gherasim părăsește, așadar, simbolismul pentru a recupera simbolicul, părăsește o lume convulsivă, patetică și în permanentă stare de combustie pentru a-și dobîndi
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
în chestiune ar putea interveni oricînd într-o dezbatere în care tentația nu totdeauna justificată a ultimelor noutăți, a unui dernier cri ar putea fi dispusă a nesocoti perenitatea unor opinii formulate în interbelic. Ceea ce distinge opera critică de operele imaginației, apreciază Vladimir Streinu, este condiția sa reflexivă, mijlocitoare a înțelegerii caracteristicilor creației literare, "mai cu seamă prețul (său) de obiect artistic, măsura, cu alte cuvinte, de a satisface ceea ce nu s-a putut numi altfel decît gustul". Cu toate că reflexivă, critica
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
ci de realitatea cea mai crudă și imediată. Faptele și personajele se precipită neîncetat, își intră, abrupt, unii în povestea celorlalți, produc scenarii de film și episoade acute de viață, cu sau fără voia lor mereu, din a căror hiperalimentată imaginație se aleg cu șifonări succesive și, în cele din urmă, cu moartea. Intersecția de povești, întîmplarea însăși au o natură umorală, cinică, pasională, țipată, în consecință, sau purtată în murmurul unor șoapte din care se aude icnetul frustrărilor și al
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
emisiunile pe care le produce. Iar stranietatea cărții lui Bourdieu - Despre televiziune - stă tocmai în faptul că textul ei reprezintă înregistrarea integrală a două emisiuni televizate în cursul cărora sociologul francez face exact ceea ce, cu titlul unui simplu exercițiu de imaginație, încercam să-mi închipui la începutul acestui articol: că cineva, făcînd o emisiune TV, poate face o critică acerbă tocmai ideii de televiziune, țesînd o contrareclamă subtilă pe care o îndreaptă chiar împotriva mecanismului pe care se sprijină rețeaua mondială
Intruziunea mediatică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9286_a_10611]
-
perioade, mai cu seamă în poezia feminină; autenticitatea care trece nepăsător prin filtrul desindențelor ajungând la inconsistentul, dar clamatul, autenticism; ironia pulsatilă și marsupială care-l aduce de fiecare dată în pragul contrapunctului. Mă tem de toate aceste crize de imaginație ale cititorului român la primul său contact cu poeziile din Dragostea e un câine venit din iad, după cum mă tem și de celelalte crize - pudibonde - care vor expedia atât variantele de negăsit în dicționare ale unor termeni anatomici cât și
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
și de mijloace "reci". În opinia sa, fierbinte este acel mijloc care, oferind multă informație, nu cere un efort de participare din partea receptorului, iar rece e acel mijloc care, sărac fiind în informații, îi cere receptorului să participe activ, cu imaginația lui, la construirea unui mesaj. Cum s-ar spune, cînd ți se dau puține indicii ești silit să completezi singur, cu mintea ta, golurile de informație, și astfel te implici și construiești singur mesajul pe care îl primești. Din acest
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
ai adunat în tine. Cînd însă mesajul e doldora de informație, atunci golurile de conținut lipsesc iar nevoia de a te implica spre a întregi mesajul dispare. Concluzia? Mijloacele fierbinți resping receptorul, cele reci îl atrag, adică primele nu incită imaginația celui care le percepe, pe cînd celelalte da. De pildă, radioul este un mediu de comunicare fierbinte, căci, bogat fiind în informații, ascultătorul nu simte nevoia unui efort mintal prin care să suplinească carența informațională. În schimb, televizorul este prin
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
efort mintal prin care să suplinească carența informațională. În schimb, televizorul este prin excelență un mediu rece, căci imaginile pe care le transmite sunt sărace în informație și, de aceea, privitorul se implică puternic în încercarea de a completa cu imaginația precaritatea mesajului. Tocmai de aceea televiziunea subjugă mai mult decît radioul, fiindcă îți dă puțin și îți cere mult, iar acest efort de completare e răspunzător de implicarea sufletească mult mai mare pe care o cere privitul la televizor. Potrivit
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
la care ajunge McLuhan e șubredă. E greu de crezut că lectura unei cărți nu cere efort și participare din partea cititorului, în vreme ce o conversație ar cere, cum tot astfel e anevoie de înțeles de ce televiziunea ar cere un efort de imaginație mai mare decît radioul. Dimpotrivă, fascinația televiziunii se bazează tocmai pe blocarea imaginației și pe cufundarea atenției într-o amorțire ce exclude orice efort de completare, și asta chiar dacă informația primită e nulă. Oricum, ideea lui McLuhan (informație puțină= răceală
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
cărți nu cere efort și participare din partea cititorului, în vreme ce o conversație ar cere, cum tot astfel e anevoie de înțeles de ce televiziunea ar cere un efort de imaginație mai mare decît radioul. Dimpotrivă, fascinația televiziunii se bazează tocmai pe blocarea imaginației și pe cufundarea atenției într-o amorțire ce exclude orice efort de completare, și asta chiar dacă informația primită e nulă. Oricum, ideea lui McLuhan (informație puțină= răceală =implicare puternică și, de cealaltă parte, informație multă = căldură = pasivitate) se bazează implicit
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
și reîntregi familia? Cum pot da de urma părinților? Gelu Popescu pornește în investigații "pe teren", relatându-i apoi lui Grințu, cu zgârcenie, episoade ale căutărilor lui. Iar Grințu, cel mai mare dintre cei trei, își "cercetează" biografia cu antenele imaginației, căutând nuclee pentru viitoare scenarii cinematografice. Așadar, un erou este obsedat de etimologie; altul, de genealogie; al treilea, de cinematografie. Gusturile și pasiunile nu se discută; însă ficționalizarea lor, da. O deficiență importantă a romanului stă în capacitatea lui redusă
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
ajung să-i găsesc echivalente. Romanul întreg la care lucrează i se prezintă grevat "nu de cuvinte, dar de întorsături de frază, repetate de zeci de ori". Consideră că-ți poate imputa nu mai puțin decît "o gravă lipsă de imaginație și de invenție, nu atît în privința incidentelor propriu-zise (care uneori sînt destul de îndrăznețe, ba chiar pe ici pe colo puțin trase de păr), dar mai ales lipsă de invenție în vocabular, în expresie"! în fine! Remarcabilul interes pentru muzică al
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
basm în același timp, într-un adînc marin populat cu vietăți stranii printre care și pasărea Dodo care trăiesc intens o dramă cînd armonia subacvatică este distrusă de apariția unui monstru. Ca și la Guileherme Marcondes, regizorul sud-african are o imaginație debordantă și adoptă un limbaj stilizat în cuplete care nu știu de ce mi-a amintit de Old Possum's Book of Practical Cats a lui T.S. Eliot. O feerie lettristă care i-ar fi încîntat pe suprarealiști ne oferă și
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
feerie lettristă care i-ar fi încîntat pe suprarealiști ne oferă și Lesley Barnes cu Herzog and the Monsters (Herzog și monștrii, UK, 2006), o variantă de Alice in Wonderland, numai că aici feeria se consumă într-o bibliotecă, de unde imaginația poate deborda. Povestea sau "pictopoezia" este făcută cu litere furate, care plutesc ca niște funigei, în timp ce fata este purtată în miraculosul oniric al cărții. În schimb, The Ballad of Mary Slade (Balada lui Mary Slade, UK, 2006) a lui Robin
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
pînă în zorii umanității, în protoistoria ei mitică, ea este o manifestare a spiritului agrarian, un reflex al coabitării organice cu geometria plană a pămîntului reprezentat la scara conștiinței individuale. Spre deosebire de formele mișcătoare, colorate afectiv și puternic susținute de o imaginație care-și schimbă reperele permanent, în funcție de continua deplasare într-un spațiu nedefinit, tributare unei mentalități pastorale a cărei ipostază absolută este vulnerabilul Abel, arta concretă este arta lui Cain. Directă, fără concesii și fără transcendență. Jertfită, miresmele sale nu au
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
amenințate, ca și autorul ei, de dintele timpului, e s-o scrii și s-o pierzi. Să aprinzi un regret, mai degrabă decît să stingi o curiozitate. Manuscrisul găsit, în schimb, e un pariu de editor. Unul care poate dezamăgi imaginația, dar care slujește adevărului. Măcar fiindcă forma și mărimea unei statui sînt altele cînd vezi, recuperat, întregul bloc de piatră. Cerneala care-a curs, mai ales în tabăra teoreticienilor, pe tema recuperărilor, arată că ele fac o literatură. Cu atît
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
impresie de lectură se contrage în formulă principială: Dacă obligația romancierului este înainte de orice aceea de a insufla viață unor făpturi imaginare, cu atît mai mare este meritul criticului sau al istoricului literar de a fi concurat pe scriitorii de imaginație, prin talentul învierii nu numai a unor opere uitate sau în cel mai bun caz clasate, dar și a unor figuri scriitoricești acoperite de etichetele unor titluri de cărți". Ca și pe autorul Cozeriilor de luni, pe Șerban Cioculescu îl
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
epocă optimistă și rigidă. Anticarul Brummer îi explică foarte limpede nepotrivirea de caracter dintre Chiril și epocă: "un ins care nu era cinic, sau pur și simplu redus, ar fi fost cel mai dezarmat, cel mai lovit, tocmai fiindcă avea imaginație, și prin urmare și conștiință!" (p. 141). Observația lui Brummer pune degetul pe rană: Chiril e vulnerabil pentru că are imaginație și conștiință. De cealaltă parte, prin contrast parțial, se situează prietenul său Cavadia, un cinic, sortit să devină un învingător
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
nu era cinic, sau pur și simplu redus, ar fi fost cel mai dezarmat, cel mai lovit, tocmai fiindcă avea imaginație, și prin urmare și conștiință!" (p. 141). Observația lui Brummer pune degetul pe rană: Chiril e vulnerabil pentru că are imaginație și conștiință. De cealaltă parte, prin contrast parțial, se situează prietenul său Cavadia, un cinic, sortit să devină un învingător, fără să poarte nici o bătălie, evitând, dimpotrivă, orice implicare, dar profitând de tot ce i-ar putea fi favorabil. Mecanismul
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
Și invers, catastrofală pentru om, pentru cultură, politică, societate, ce vrei, este cealaltă poziție posibilă - ești atent?... mă urmărești?... - numită prezumția de vinovăție, tipică autocrației neîncrezătoare, în care prima reacție e de suspiciune... Asta am vrut eu să zic despre imaginație, și nu m-ai înțeles, de fapt nici nu mă exprimasem clar... Păcatul originar devenit politică de stat! exclamă Brummer, făcând o pauză, el însuși întrecut, depășit de iuțeala acestei noi idei a lui inspirate și îndrăznețe" (p. 140). E
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
e clar acum că această disponibilitate, o formă de slăbiciune, îl va pierde: "inamicul nostru este ideea că noi putem fi oricând vinovați de ceva - prezumția de vinovăție..." (p. 140). Eșecul lui Chiril Merișor se trage din faptul că are imaginație morală și știe că poate fi plasată cu prea multă ușurință la originea unui act sau a unui fapt o motivație inventată ce se poate constitui într-o acuzație. De pildă: scrii un jurnal, deci ești un intimist, un individualist
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]