10,269 matches
-
cum și de la Cernăuți, în Bucovina, prin Herța și Botoșani, la Iași...”, adăugând că „...Iașii vor intra în nemijlocită comunicație telegrafică cu Viena, Berlinul, Parisul și Londra, iară comerțul Moldovei, care pe cât merge se întinde cu provinciile învecinate a staturilor imperiale, va căpăta cele mai mari avantaje...”. Coronini, declarând că vorbea în numele ministerului de comerț austriac, înțelegea să sublinieze că instalarea telegrafului urma să servească înainte de toate relațiilor economice. El preciza, în aceeași adresă, că sumele de bani investite de către Moldova
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
alăturăm considerațiilor potrivit cărora structurile sociale în această regiune nu s-au modificat sensibil față de secolul anterior și, de aceea, sunt tot mai puțin capabile să dea răspuns realităților în tot mai marcată schimbare pe continent; atașamentul decis al puterii imperiale față de islamism provoacă o polarizare a reacției sociale și politice în jurul bisericii ortodoxe, care, cum a spus-o Hans Georg Beck, devenise după prăbușirea Imperiului Bizantin „o biserică a oprimaților”. Acesta a fost un element de foarte mare importanță pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
referitor la care Engel spunea că dacă domnitorul a păcătuit cu ceva, atunci a păcătuit din prea multă prudență, pe care a dus-o la extrem. „Cum se vede, nota N. Iorga în 1910, din purtarea lui Constantin Vodă față de Imperiali și față de regele saxon al Poloniei, el nu voia, nu putea, având grija sa și a țării sale, să primească o suzeranitate creștină, care nu s-ar fi dovedit întâi deplin și statornic binevoitoare. Față de ruși, el n-a fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de acolo. Concomitent s-a pus și o altă problemă, de natură diferită și de însemnătate capitală, și anume statutul politico-juridic al raporturilor cu cele două Principate autonome. E. I. Drujinina, care a studiat actele și procesele verbale ale Consiliului imperial, afirmă că nici la începutul războiului n-a fost pusă la Petersburg problema anexării lor la Rusia din cauză că era cunoscută opoziția Puterilor, de unde și opțiunea pentru un obiectiv minimal (în contul indemnizațiilor de război Principatele „să fie date” Rusiei pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
comunica lui Friedrich al II-lea asigurarea că Ecaterina a II-a n-avea deloc intenția să facă din Principate provincii ruse, „ci un fel de putere intermediară” cu „un prinț mediocru” care nu va neliniști Austria. În ședința Consiliului imperial rus, din 16 septembrie 1770, s-a ajuns la concluzia că anexarea Principatelor fiind cu neputință, să se urmărească soluționarea chestiunii în două planuri: unul minimal (Principatele să rămână sub ocupație rusă, până ce Poarta va plăti cele 25 de milioane
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
categoric respinsă. În ciuda refuzului, Rusia a contiunat să persiste. Prin nota verbală a lui Golițân, ea repeta dorința sa de a stabili în Principate un prinț independent, noul stat urmând să aibă trupe proprii și locuri întărite. Mai mult, Consiliul imperial reconfirma această decizie în ședința din 16 mai 1771, iar pentru a câștiga Prusia, din Petersburg se sugera ca prințul Henric, fratele lui Friedrich al II-lea, să ocupe tronul. Proiectul de independență a Principatelor își relua circuitul Constantinopol - Paris
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Poloniei, cu condiția totuși că, dacă Rusia face acest sacrificiu, redând cele două provincii turcilor, aceasta să se facă fără intervenția Curții din Viena, și chiar cu totul în pofida ei”. În sfârșit, în ședința sa din 24 octombrie 1771, Consiliul imperial rus, invocând progresele negocierilor de pace și necesitatea colaborării cu Austria, a decis să renunțe la independența Principatelor și să le redea Porții, ceea ce țarina i-a și comunicat regelui Prusiei. În februarie 1772, Panin se confesa lui von Solms
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
împiedicat pe turci să continue războiul și pentru că măsura ar fi revoltat umanitatea (această din urmă propoziție este ștearsă în original). Dată fiind gravitatea ei neobișnuită, amenințarea ar părea mai degrabă un bluf dacă n-ar confirma-o ședințele Consiliului imperial din 24 ianuarie și 1 septembrie 1772. Cea dintâi a dezbătut, între altele, proiectele austriece, Panin expunându-și opinia identică cu cea comunicată lui von Solms: în cazul pătrunderii austriecilor în Muntenia, să fie ruinată această țară, pentru a curma
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fost de acord cu iertarea vinovăției, dar a respins celelalte pretenții pentru că „ar fi mai bine pentru noi să pierim pe drumul credinței și împărăției noastre decât să le acceptăm pe acestea”. După părăsirea congresului de la Focșani de turci, Consiliul imperial rus a aprobat, în ședința din 1 septembrie, următoarea propunere a lui Panin: să se comunice lui Rumianțev ca să ceară marelui vizir reluarea convorbirilor de pace, în care scop să se mai aplice turcilor o lovitură, trecându-se peste Dunăre
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o deputăție de boieri munteni pentru a-l ruga ca Austria să stăruie în favoarea neatârnării de Poartă, dar că el i-a „îngăimat” pe boieri cu vorbe frumoase, deoarece nu putea „iniția pe acești domni în secretul intențiilor Înaltei Curți imperiale asupra viitoarei stări a Principatelor”. Sustrăgându-se sub pretextul că țara lor fiind sub stăpânire reală rusească, tratativele trebuiau duse prin canal rusesc. Așadar, delegații moldoveni (ale căror memorii s-au pierdut sau n-au fost încă descoperite)* și munteni
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din 18 septembrie 1828, un prinț străin cu domnie ereditară „Grecia, Serbia și Moldovlahia” ar forma o zonă de neutralitate și bunăstare între Turcia și Europa”. Proiectele din acea vreme au fost supuse, la 4/16 septembrie 1829, dezbaterii Consiliului Imperial secret rus, căruia i s-a înaintat un memorandum lucrat de țar și Nesselrode, în care se recomanda însă menținerea Imperiului Otoman și prevenirea mișcărilor de eliberare națională, ceea ce înseamnă că cercurile conducătoare țariste înțelegeau independența prezumtivelor state într-o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
războiului cu Austria. În perioada 1856-1862 (ajunul insurecției poloneze), Rusia, și Franța au pășit în acord spre ținta slăbirii influenței Angliei, Turciei și Austriei în Orientul Apropiat, în Principate, Serbia și Muntenegru. Hübner nota, cu amărăciune și nostalgie, că vedea Franța „imperialistă [imperială - n. ns.] urmată și secondată de Rusia. Aceasta, uitând partea glorioasă pe care altădată a luat-o la restabilirea ordinei europene și, punând mai presus de orice altă considerație ura sa față de Austria și setea de revanșă, îl va urma
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Nicolae I era necomplicat, neromantic, nespiritual, om de o inteligență prozaică și practică, al unor concluzii decise și clare, neabătut, neînsuflețit și neinfluențat de o multiplicitate a ideilor; numai o idee conta la el: cea monarhică, în sensul îndeplinirii datoriei imperiale, conferită lui de Dumnezeu; politica sa imperială și-a fundat-o pe formula: autocrație-pravoslavie-naționalitate, formulă care închidea în sine un țel unificator, nu însă în sens național, ci în cel imperial. A fost exprimată opinia că țarul Nicolae I nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
conta la el: cea monarhică, în sensul îndeplinirii datoriei imperiale, conferită lui de Dumnezeu; politica sa imperială și-a fundat-o pe formula: autocrație-pravoslavie-naționalitate, formulă care închidea în sine un țel unificator, nu însă în sens național, ci în cel imperial. A fost exprimată opinia că țarul Nicolae I nu a dus o politică de rusificare și cuceriri teritoriale, pentru că rusificarea contravenea ideii imperiale, iar cucerirea celei de ordine și legitimitate, angajând și conflicte cu marile puteri europene. În realitate, Nicolae
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
autocrație-pravoslavie-naționalitate, formulă care închidea în sine un țel unificator, nu însă în sens național, ci în cel imperial. A fost exprimată opinia că țarul Nicolae I nu a dus o politică de rusificare și cuceriri teritoriale, pentru că rusificarea contravenea ideii imperiale, iar cucerirea celei de ordine și legitimitate, angajând și conflicte cu marile puteri europene. În realitate, Nicolae I a dus o viguroasă politică de rusificare în Polonia, Ucraina, Bielorusia, Basarabia și în toate teritoriile cucerite de Alexandru I. Sub domnia sa
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Basarabia și în toate teritoriile cucerite de Alexandru I. Sub domnia sa a fost distrusă autonomia Poloniei, Basarabiei și a Finlandei; au fost anexate gurile Dunării și a continuat expansiunea colonială în Asia. Ce-i drept, Nicolae I era adeptul ideii imperiale, nu doar numai pentru că nu o înțelegea pe cea națională în sens burghez. Jocul de-a autonomia popoarelor nu era decât o treaptă spre deplina anexare, iar aceasta din urmă nu a fost aplicată cu consecvență numai de teama mișcărilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în Marea Neagră prin alterarea propriului potențial. Căderea Sevastopolului (8 septembrie 1855) și înfrângerea învederată a Rusiei au constrâns conducătorii ei, în frunte cu noul țar Alexandru al II-lea, să accepte cele cinci (foste 4) condiții preliminare ale păcii. Consiliul imperial, reunit ad-hoc, s-a pronunțat în marea sa majoritate pentru încheierea războiului, analiza situației Imperiului relevând primejdiile dezastruoase pentru Rusia în cazul continuării operațiilor militare. Starea internă dădea semnele unei grave deteriorări economice și social-politice, și nu mai puțin sumbră
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai mari eforturi pentru refacerea ei. Am făptui însă o mare greșeală dacă am trage concluzia că țarul înțelegea să se subordoneze „Sfintei Alianțe” de dragul principiilor ei. Dimpotrivă, el n-a ezitat să le ignore atunci când o cereau interesele Rusiei imperiale. Așa a procedat Nicolae I în chestiunea greacă, între 1826 și 1830, în 1853 etc. Mai presus de toate au fost puse țelurile tradiționale ale Rusiei. K. Marx constată, în 1853, cu deplină îndreptățire, că „nu există trăsătură mai frapantă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Gavin Parkinson analizează splendid această interac-țiune45. Din păcate, trimiterile la Lupasco în această carte sunt marginale, autorul ignorînd, în mod evident, cele povestite în acest capitol. Lupasco, care nu a fost tradus în limba engleză, este, încă o dată, victima atotputerii imperiale a acestei limbi. 7. TERȚUL INCLUS, TEATRUL ABSURDULUI, PSIHANALIZA ȘI MOARTEA În fond, Lupasco ne pune o întrebare fundamentală: ce înțelegem prin "da" și prin "nu"? Altfel spus, care e statutul adevărului? Nu e de mirare că scriitorii, precum André
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
amândoi la duel (``Infin che un brando vindice''). Sosirea scutierului lui Carlo clarifica situația: DeSilva îngenunchează și cere iertare Regelui; Carlo îi explică lui De Silva că venise la castel pentru a discuta cu acestă în legătură cu apropiată alegere a electorilor imperiali. Profitând de confuzia generală Ernani reușește să scape. Actul ÎI: Oaspetele La castelul lui De Silva, pregătirile pentru nuntă sunt în toi. Ernani sosește; în urmă eșecului conspirației împotriva Regelui, el se refugiase deghizat în pelerin. De Silva nu îl
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
își dezvăluie obârșia nobilă și motivele pentru care a participat la conspirație, cerând să fie și el executat conform rangului sau. Elvira se aruncă la picioarele regelui și plângând implora iertare pentru Ernani. Trei lovituri de tun anunță opțiunea electorilor imperiali în favoarea lui Carlo. Noul împărat decretează o amnistie generală și mărinimos i-o dă de soție pe Elvira lui Ernani, împreună cu restituirea întregii sale averi paterne. Actul se încheie cu un imn de slavă adus noului împărat (``O sommo Carlo
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de improbabilități se desprinde un om în carne și oase: generalul român Aetius, personaj aproape shakespearian prin profunzime și complexitate. El este sardonic, calculat, lipsit de scrupule și însetat de putere; el este capabil de orice trădare atât față de curtea imperiala, pe care o disprețuiește, cât și față de Atilla, cu care, printr-o stranie tradiție, fusese crescut în postura de “frate de cruce” la curtea unchiului lui Atilla. Totuși el moare că un erou în bătălia pentru Romă. Spre deosebire de lucrările din
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
dogal la 1370. În cadrul acțiunii operei se pomenește de luptă dintre două fracțiuni rivale. Aceste fracțiuni Ghibelinii și Guelfii - au fost permanent prezente în Germania și Italia Evului Mediu. Numele lor erau destinate să marcheze partidul papal (Guelfii) și partidul imperial (Ghibelinii) pe durata luptei între Papi și Împărații Germani și totodată au fost utilizate în conexiune cu rivalitatea a două case princiare din Germania: Welfii sau Guelfii care erau Duci de Saxonia și Bavaria - si Hohenstaufen (numele de Ghibelini se
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Piave, după piesă “Don Alvaro o La Fuerza del Sin“ de Angel de Saavedra, Duce de Rivas, cu o scenă adaptată după piesă “Wallensteins Lager“ de Friederich Schiller, tradusă de Andrea Maffei. Premieră a avut loc la Sankt Petersburg, Teatrul Imperial, pe 10 Noiembrie 1862 Acțiunea Operei Locul acțiunii: Spania; timpul acțiunii: la mijlocul secolului 18 Personaje: Leonora di Vargas, fiica Marchizului de Calatrava (soprana); Don Alvaro, un prinț pe jumătate incas (tenor); Don Carlo di Vargas, fratele Leonorei (bariton); Padre Guardiano
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
unul din prietenii Giuseppinei, care mai tarziu va deveni supervizorul moșiei de la Șanț‟Agață, dar care acum era secretarul tenorului Tamberlick de la Sankt Petersburg, i-a trimis lui Verdi o scrisoare prin care îl informa pe Maestru despre intenția Teatrului Imperial de a-l invită să compună o operă pentru respectivul teatru. În negocierile dintre Verdi și Teatrul Imperial, celebrul tenor Enrico Tamberlick a jucat rolul de intermediar. Prima alegere a lui Verdi s-a oprit asupra piesei lui Victor Hugo
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]