2,209 matches
-
ei (și asta era rațiunea pentru care cetatea nu trebuia să depășească numărul de 30 000 - copiii, femeile, metecii și sclavii fiind excluși din numărătoare), interpretul unui rol nu trebuia să se identifice cu un individ cunoscut, ci să devină impersonal și să asume astfel rolul dictat de piesa de teatru. Astăzi, tendința este inversă: actorul vedetă se lasă acaparat de tipul creat de rolul său de succes, încât acest rol confiscă și anihilează viața intimă a actorului respectiv: Weissmüller nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ca să facă să se simtă astfel că rolul jucat nu aparține vieții de toate zilele, ci unei vieți proiectate dincolo de accidentele fără semnificație ale existenței, acolo unde contingența este ridicată la rang de destin. O situație asemănătoare, de proiectare în impersonal, o constituie faptul interesant semnalat în Atena secolului V, când poliția în locurile publice era exercitată de sclavi, sciți de origine. Dacă un polițist te oprea și-ți spunea că purtarea ta încalcă legea, tu n-aveai cum să te
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
la albine, la păsări migratoare, la bancurile de pești. Atunci, ce i-a căzut omului în brațe, fără nici un merit, doar atât cât specia lui să aibă acest privilegiu pe care îl numim spirit? I-a căzut faptul anonim și impersonal că spiritul se mișcă, se transmite și se înmulțește sub forma unei creșteri de sens. Omul poate vorbi cu ceilalți, care îi sunt „semeni“ nu doar pentru că îi seamănă fizic, ci pentru că își pot schimba între ei păreri, impresii, sentimente
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
are un criteriu propriu de pătrundere în adevăr, care apare brusc prezent, topind cele două extreme ale vieții într-una singură, făcând în așa fel încât actul maxim al prezenței noastre personale să coincidă cu experiența supremă a realității noastre impersonale. Acest sens mistic al vieții nu are domenii de predilecție, nu poate fi fixat ca metodă de exercițiu practic, pentru că el nu se revelează pe bază de antecedente care pot fi inventariate, ci se exprimă fără pregătiri antecedente. Singurul sens
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să trăim o experiență pe care nu am făcut-o; o experiență atavică, care revine în noi sub formă instinctivă, ca un resort în care știm că apare ceva care a fost trăit de viață - trăit de viață la modul impersonal -, dar nu de viața noastră personală. În ajunul morții noastre, viața nu mai este ceva de la sine înțeles, care continuă să trăiască pentru simplul fapt că se află în viață. În ajunul morții noastre, viața începe să simtă - fără să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
limpezi, ca o apă de cristal, corolele de catifea albastră, deasupra cerul dulce - verde, roz, opalin. Și, la fel ca în primele ore ale dimineții, zgomotoasele, asurzitoarele vrăbii... Atâta oare nu ți-ar fi de ajuns ca să simți o fericire impersonală, care să te apere de toate meschinăriile existenței ? Cunoscuta stare de grație pe care ora aceasta a zilei ți-o dăruiește, fluturând năluca unei promisiuni - o terestră frumusețe eternă... Privirea Profesorului se luminează brusc atunci când coboară asupra Yvonnei : strângând cât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
paranteza din colțul gurii n-ar închide în ea veșnicul surîs trist al buzelor incolore, fade aproape, evidențiind lipsa oricărei griji pentru aspect și totuși atît de feminine prin linia fermă, frumos răsfrîntă, ce le conturează pregnant în întregul obrazului impersonal. Știi, Mihai... pare strangulată de emoție vocea Lilianei. Am impresia că nu reușesc să fiu o gazdă bună... Mereu mă întreb cum trebuie să mă port, ce anume să fac, dar... Visam, e drept, să vii, dar nici chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ascult! aude vocea gravă a Teonei și parcă îi vede ochii deveniți mai albaștri ca impresie, plini de nedumerire. Iartă-mă că te deranjez! Poți să-mi dai numărul de acasă al domnului Oșanu? Șase-doi-zero-opt-unu. Vocea Teonei a fost seacă, impersonală. Mihai are impresia că inima i-a stat. Se teme să nu-i cadă receptorul din mînă înainte de-a mai spune vreun cuvînt. S-a întîmplat ceva grav? aude vocea sugrumată a Teonei. Nu, sigur nu! răspunde Mihai. Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pierdută. El este puternic chiar dacă moare și este puternic chiar prin moartea lui, pe când celălalt este slab chiar dacă trăiește și este slab chiar prin teroare ca preț al vieții lui. Nehotărârea și absența de destin Pentru că mă smulge din categoriile impersonale ale speciei, orice hotărâre pe care o iau reprezintă nașterea violentă a eului: de îndată ce alții au încetat să hotărască pentru mine, mă descopăr pe mine ca instanță supremă a deciziei. Hotărîndu-mă, îmi apar ca punct ferm prin care mă definesc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în deplina claritate pe care le-o conferă lumina hotărârii, nu există de fapt niciodată. Orice hotărâre se naște în penumbra șovăielii; ea este prin esența ei crepusculară și tocmai de aceea, în mod esențial, nehotărâre. De îndată ce ies din categoriile impersonale ale speciei și trebuie să hotărăsc singur, mă descopăr de fapt ca punct lipsit de fermitate. Căci singurul lucru cert este tocmai incertitudinea mea. Ceea ce descopăr acum este că hotărârea se mișcă pe fundalul incertitudinii. Tocmai pentru că există incertitudine, există
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în felul acesta să hotărască în privința noastră este legea. Legea este spațiul neutru obținut în urma renunțărilor libere la un cuantum de libertate în vederea obținerii unei constrângeri (și a unei libertăți) comune. Din clipa în care este votată, legea devine libertatea impersonală care funcționează ca limită pentru libertatea fiecăruia dintre noi. Libertatea impersonală este echivalentă cu depersonalizarea puterii, deci cu obținerea garanției că nimeni nu poate fi preluat silnic și arbitrar în proiectul cuiva. Libertatea impersonală și puterea depersonalizată oferă certitudinea libertății
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spațiul neutru obținut în urma renunțărilor libere la un cuantum de libertate în vederea obținerii unei constrângeri (și a unei libertăți) comune. Din clipa în care este votată, legea devine libertatea impersonală care funcționează ca limită pentru libertatea fiecăruia dintre noi. Libertatea impersonală este echivalentă cu depersonalizarea puterii, deci cu obținerea garanției că nimeni nu poate fi preluat silnic și arbitrar în proiectul cuiva. Libertatea impersonală și puterea depersonalizată oferă certitudinea libertății în spațiul multora și al tuturor. Ca depozit rezultat de pe urma donațiilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care este votată, legea devine libertatea impersonală care funcționează ca limită pentru libertatea fiecăruia dintre noi. Libertatea impersonală este echivalentă cu depersonalizarea puterii, deci cu obținerea garanției că nimeni nu poate fi preluat silnic și arbitrar în proiectul cuiva. Libertatea impersonală și puterea depersonalizată oferă certitudinea libertății în spațiul multora și al tuturor. Ca depozit rezultat de pe urma donațiilor de libertate, legea așază libertatea la mijloc între noi toți și toți sîntem așezați la aceeași distanță față de rezultatul liberei noastre depuneri. Forța
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
formează euri apte să se hotărască și nu doar să fie hotărâte. Orice societate așezată pe legi bune dă hotare fiecărui eu - îl "hotărăște" -, pentru ca apoi, prin hotărârile sale, el să aibă ce depune "la mijloc", în zestrea de libertate impersonală a unei societăți. Când acest dublu transfer de libertate se blochează, o societate își pierde libertatea. O societate este neliberă când cei care o alcătuiesc nu mai primesc și nu mai dau libertate. Cine dintre noi n-a cunoscut măcar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
subversivă. Vă spun toate acestea ca unul care am trăit în centrul acestei experiențe. Despre această experiență am să vorbesc acum, cu gândul că în felul acesta sîntem mai aproape de sensul întîlnirii noastre decât dacă v-aș prezenta un raport impersonal al situației actuale a culturii române. Am absolvit facultatea de filozofie (bineînțeles, marxistă) la Universitatea din București în 1965. Bibliografia cursurilor și seminarelor era alcătuită în principal din fragmente din operele lui Marx, Engels și Lenin, urcând uneori către sursele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scapă numele autorului). În cursul dimineții mi-am notat câteva idei din partea a doua a lui Point explicatif... Anticiparea câtorva teme din fenomenologia lui das Man din Sein und Zeit: proliferarea mass-media (presa) și efectul ei asupra configurației conștiinței: anonimatul, impersonalul, degajarea de responsabilitate, hipertrofierea abstracției în pofida individualului, mutarea interesului de pe mesager pe mesaj, reificarea conștiinței, apologia obiectivului, a caracterului public - și toate celelalte din câte se hrănește bună parte din filozofia secolului 20. Apoi: rădăcinile biografice ale teoriei măștii: exacta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ținea pe noptieră); fie că e vorba de cursuri în care se preda sistemul de gândire original, ca în cazul lui Fichte sau Schelling - profesoratul sfârșea deopotrivă cu un eșec. În primul caz, gânditorul original dispărea în spatele etalării unor cunoștințe impersonale; în cel de al doilea, era vorba de "închideri care se închid", de sisteme rigide, de un sistem, dacă îl avem în vedere pe Fichte, și de cinci, în cazul lui Schelling. La noi, lucrurile s-au petrecut așa cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
proiectanți" ai propriilor noastre gesturi, ca ființe ale proiectului, ca împlinitori și realizatori, stăm pe ne-temeiul nimicului. În sfârșit, în al treilea rând, jocul nostru nu are cine știe ce calitate: el se înscrie în tiparele prestabilite ale faimosului das Man ― impersonalul "se" ― și cam toți actorii joacă aceeași partitură. Fac și spun cam aceleași lucruri, sânt minați de aceleași idealuri, mode și curente. Cad în aceeași mediocritate, adică reușesc să obțină un caracter mediu al existenței în categoriile căruia intră cu toții
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că trăiește ca o mănușă întoarsă, maschează de fapt un eu distant, enorm de pudic și lesne de rănit. De aceea, când scrie, se evită și tot ce își are originea în intimitatea ființei lui este deturnat către un registru impersonal. Jurnalul de la Tescani este un concentrat de inteligență, rafinament și stil, dar nimeni nu va găsi în el nici măcar urma unui drum către sufletul lui Andrei. Autorul unui document presupus confesiv nu există acolo ca individ. Îmi imaginez uneori, pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Glockner și Goethe în ediția Propylaen) ca o condiție inconturnabilă pentru ajungerea mea la "concept". Aceasta era etapa finală a unei programate uitări de sine, a definitivei despărțiri de tine pe drumul împlinirii "performanței culturale", a topirii eului în spațiul impersonal al "spiritului obiectiv". Acesta era capătul inițierii paideice, punctul terminus pentru mântuirea prin cultură. Mi-au trebuit ani și ani de zile ca să înțeleg că problema nu era cât și ce anume citești, ci în ce măsură lecturile tale rămâneau atârnate de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ei. Pentru aceștia, apariția culturii libere a fost un dezastru. S-a dovedit că lumea nu îi voia sau că nu îi voise decât pe timp de secetă spirituală. Când, în locul Secției ideologice, tirajele au început să fie dictate de impersonala cerere a pieței, "marile destine culturale" de dinainte de '89 s-au prăbușit în majoritatea lor, lăsând să se ridice în urmă uriașul nor de praf al urii lor pentru orice reușită nouă. În secret, ei regretă epoca în care propășiseră
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Euripide : inovația este de detaliu, dar ea îi permite lui Eliade să introducă în scenă, ca manifestare concretă a destinului, vântul caracterizat în indicațiile de regie ca personaj de sine stătător, capricios, neînduplecat, care nu pare deloc un fenomen natural impersonal. Regele sfidează zeii dorindu-și să poată manevra vânturile ostile în așa fel încât ele să-i devină favorabile, căci speră să împiedice cu ajutorul lor sosirea Ifigeniei : Dacă ar sta în puterea mea... de o mie de ori ar sufla
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
totul era asociat cu apariția posibilităților tehnice de transmitere a mesajului și de multiplicare a acestuia. Pentru Williams, dezvoltarea tehnicii nu are nici o relevanță specială pentru apariția conceptului comunicare de masă. Singura remarcă posibilă este aceea că tehnicile moderne sunt impersonale comparativ cu cele clasice, care serveau aceleași scopuri. În timp ce teatrele prezentau actori, cinematograful prezintă imagini ale acestor actori; în timp ce la un miting putea fi văzută o persoană fizică în calitate de vorbitor, la radio se transmite numai vocea sa, iar la televizor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
actori, cinematograful prezintă imagini ale acestor actori; în timp ce la un miting putea fi văzută o persoană fizică în calitate de vorbitor, la radio se transmite numai vocea sa, iar la televizor - și vocea și imaginea. „Tipăriturile au reprezentat primul mijloc de comunicare impersonală.” (Williams, 1958, 301) Îmbrățișarea tehnicii ca factor explicativ al conceptului comunicare de masă conduce univoc la o anumită viziune despre comunicare, comunicarea ca transmitere. „Nu reușim să înțelegem, în acest domeniu, că cea mai mare parte din ceea ce numim comunicare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
consecvenți cu acest punct de vedere, am putea numi comunicarea un gen de „transmisie diversificată”. După Williams, nu perspectiva tehnică este cea potrivită, pentru că ea nu poate decât cel mult să explice diversificarea și amplificarea unui anumit mod de adresare impersonală care a apărut odată cu tiparul. Noi considerăm că tehnica și posibilitățile ei nu pot fi scoase complet din ecuație. Teatrul, cum am menționat, prezenta un grup de actori, pe când cinematograful - imaginile acestora. Aici găsim o explicație a apariției culturii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]