1,908 matches
-
nou de sânge, apoi, în loc să respire, se golea deodată, o masă caldă și un ușor acces de tuse. Peste toate, în timp ce luminile din străfundurile creierului său se stingeau, pluti un singur gând: „Mai aveam atâtea de făcut...“. Ucigașii îl priveau implacabili. Chereas spuse încet, pe un ton profesional: „E mort, hai să mergem“. Nu apăruse nimeni. — Te iubesc! strigă Milonia, și glasul ei ascuțit de disperare răsună în atrium. Alergă, se aruncă asupra celui căzut, văzu sângele, îi luă capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Civile ingenium, mira comitas“ avea să scrie scurt, însă cu părere de rău, un istoric puțin înclinat spre laude cum era Cornelius Tacitus. Pentru unii dintre cei aflați la Roma, aceste calități erau un motiv de îngrijorare și de ură implacabilă. De cum își făcu apariția, izbucni un cor de glasuri furioase. — Tiberius se teme de tine... Te urăște pentru că ai izbândit acolo unde el a dat greș... Vrea să-ți ia legiunile... Mulțimea era în dezordine și din ce în ce mai furioasă. În trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fost jefuită și trecută prin foc de încă șapte ori. Și de fiecare dată a fost reconstruită. După atâtea secole, atmosfera cetății Ilium era tot amară și funestă; pentru toți cei care urmau să se nască avea să rămână un implacabil simbol al războiului. Îndepărtându-se de ea, Germanicus se gândea - însă nu putea s-o spună - că gloria armelor era oribilă. Nu le răspunse băieților lui, care erau fascinați de vechiul mit, și urcă pe corabie melancolic, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
știe încotro se îndreptaseră, în acea lungă liniște ireală, gândurile pline de frământări, poate resemnate, poate pentru prima oară filosofice, ale lui Marcus Antonius, omul care visase pașnicul regat al Aegyptus-ului, dar pierduse, iar acum aștepta doar ca dușmanul său, implacabil până la moarte, să se hotărască să vină după el. — S-a sinucis în prima zi a lunii august. Mi s-a spus că lângă patul lui s-a găsit Cartea Morților, care descrie călătoria sufletului spre malul celălalt. Ceruse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
n-or să ne ierte. Ea tăcea. Băiatul se uită la ea lung, o privire a cărei expresie ea n-o pricepu, și continuă: — Nu știu cât au înțeles frații mei din primejdia asta. Jurnalul lui Drusus Pe clivus Vaticanus, Agrippina, în implacabila ei văduvie lipsită de lacrimi, devenea, împreună cu cei trei băieți ai săi, un simbol, un mit. „Trei, ca și frații ei uciși“, spunea lumea, „neamul lui Germanicus înmugurește din nou“. Într-adevăr, cei trei băieți păreau o strălucită răzbunare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
usturător că Roma avea nevoie de așa ceva. Lui Gajus însă, descoperirea tragicei istorii a familiei sale, începută fragmentar în castrum și completată mai apoi cu mărturisirile șovăielnice ale multor glasuri diferite, îi insuflase o furioasă energie a supraviețuirii și o implacabilă, deși confuză, dorință de răzbunare pentru viitor. Dacă cineva pomenea de familia lui Calpurnius Piso, părea că nu aude. „Îmi scapă“, gândea preceptorul Zaleucos. „Mintea lui o apucă pe căi pe care eu nu le cunosc.“ — Când te plimbi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
soarele blând de iarnă, în timp ce bibliotecarul citea. Și amândoi, sclavul grec și nepotul împăratului, evadau împreună, în gând. Din când în când, Gajus deschidea ochii ca și cum s-ar fi trezit și, spre marea lui satisfacție, îl vedea pe paznicul lui, implacabil, plictisit, așteptând. Într-o zi, bibliotecarul grec îi puse în mână opera lui Apollodoros din Pergamum, care îl învățase pe Augustus arta elocinței. — Vezi tu, filosofia, matematica, medicina, muzica vorbesc numai în grecește. Era adevărat, în întregul imperiu se răspândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
urmuziană. Prin Călinescu, declarat anticipator al lui.... Beckett, „O evoluție care, cu Urmuz, părea să se fi epuizat, redevine activă prin descoperirea, în personajul mecanomorf, a vechilor caractere ale secolului al XVII-lea francez, concepute ca niște mașinării în desfășurare implacabilă” (p. 144). Plasarea lui Urmuz în descendența flaubertienei Bouvard et Pécuchet, dar și a lui Schopenhauer și Eminescu, este ilustrativă: „Reprezentarea despre noi înșine ca microcosm, reprezentare transmisă nouă de Renaștere, a încetat de a mai fi temei de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nici nu îi interesează. Nu îl mai zăresc, cu toate că îți sar în ochi luminile și acele negre indicând trecerea timpului. Li se pare că s-a uitat în nemișcare, vremea se oprise pentru totdeauna, deși scurgerea timpului este singura variabilă implacabilă și gândurile li s-au unificat pentru eternitate. Laur speră să rămână singuri în parc vântul suflă un aer încins, el a simțit deodată nevoia să nu mai fie nimic între ei, hainele erau de prisos însă îi era frică
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
te-ai fi Înșelat. Capătul țigării de foi scînteie roșu. - E la fel ca pentru cabin-cruiser-ul furat În plină furtună, busola lui Nicolas găsită la țanc În epavă și anexa cu grijă ascunsă Într-un golf din Morgat, continuă Lucas, implacabil. Toate astea fără să fi părăsit cafeneaua din port, unde sora dumitale și cîțiva din cei care sînt stîlpii barului sînt gata să jure că te-au văzut. Trebuie să spun că nu-ți pierzi nicidecum nordul. Își Înfipse privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mădular, în fapt o lene și o lasitudine imensă o împiedică să ia orice fel de inițiativă din trupul ei inert. Și gândul ei zboară imediat salvator către copilăria ei, când moartea o înspăimânta mai ales în măsura în care-i inducea un implacabil sentiment de singurătate. Se și imagina cum se va întâlni cu mama ei dincolo, și-atunci nu se va mai simți singură. De câte ori era bolnavă, îi era teamă să nu moară doar pentru ca să nu rămână singură, se gândea la puținele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de a le controla, o cenzură politică; sau o cenzură ideologică care adună laolaltă stereotipurile unei epoci și filtrează prin sita lor tot ceea ce se vrea a fi comunicare și schimb. Această formă de cenzură este mai gravă, mai radicală, implacabilă și, în cele din urmă, hotărâtoare; sub impactul său tot ce înseamnă cultură este, prin chiar natura sa, exclus în mod inexorabil din a-fi-acolo-în-față-pentru-o-clipă, care constituie, ca o nouă dimensiune de existență proprie mijloacelor de comunicare și caracteristică lumii moderne
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
i se opune punct cu punct este scoasă din joc. Aici intervine cenzura absolută despre care am vorbit, atât de nemiloasă, atât de radicală încât mass-media înseși îi sunt supuse și, determinate de publicitate, de ratele de audiență, de legea implacabilă a celor mai mulți, a uniformizării de jos în sus care se împopoțonează cu masca democrației -, le este din ce în ce mai dificil să introducă, în această înșiruire haotică de imagini care îl smulg pe om lui însuși, o producție de alt ordin, o creație
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
imperialii se pregătesc să prezinte o Beatrice ca moștenitoare legitimă a coroanei imperiale, poate că Bonifaciu ar da peste câteva obstacole În drumul către dominarea Italiei. — E o minciună... Dante simțea că deschisese o breșă În siguranța interlocutorului și continuă implacabil: — După Înfrângerea și moartea lui Manfredi la Benevento, fiii săi de parte bărbătească au fost capturați. Erau patru. Dar se spune că lângă rege era o doamnă. O femeie care Îi purta sămânța În pântec și care a izbutit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cam crud, după părerea lui Henry. Nu există piesă căreia să nu-i prindă bine câteva tăieturi. Soția mea e foarte pricepută la așa ceva. Așa Începu o perioadă dureroasă de două luni, În care Henry fu convins de amabilul dar implacabilul Compton să renunțe la aproape un sfert din prețioasele sale replici. Procesul se desfășură În principal prin intermediul scrisorilor și al telegramelor. Cheltuielile cu telegramele crescură alarmant, amenințând să Înghită o parte considerabilă din avansul de 250 de lire pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
căci povestirile lui Henry aveau obiceiul de a se lungi rapid dincolo de limitele convenite inițial cu editorii de reviste. Abia Încheiase o luptă eroică pentru a menține Vârsta de mijloc sub limita de șase mii de cuvinte asupra căreia insista implacabilul editor de la Lippincott’s, unde urma să apară În mai. Pe când se afla la Paris, află de la Gosse despre moartea lui John Addington Symonds, personaj față de care interesul lui fusese intens și de lungă durată, prin contemplarea vieții căruia putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ce spun, ce fac, totul e o Inspirație de Moment. Clipesc și imaginea mi se limpezește. Cerul are o nuanță înspăimântătoare. Norii albi se îngrămădesc într-o zi însorită în forme aproape de mine . Parcă cerul ar prevesti ceva, el stă implacabil deasupra mea, amenințător și mie mi-e frică. S-au adunat în mine veacuri de singurătate, pe care o simt. Mi se strânge inima la gândul că nu o să am timp, să mă pregătesc, să-mi amintesc. Și apoi mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se apără doar de pericolul imediat, nouă ne e teamă de un absurd, un haos, dar nu de acela natural, ci de acela provocat de oameni. Căci iată, spațiul în care mă aflu eu acum e tot la fel de absurd și implacabil, dar așa e el, iar ceilalți se controlează și spațiul nu mă mai deranjează. Într-adevăr, dacă societatea ar deveni amenințătoare, cum ea stăpânește întreg globul, unde să-ți mai trăiești viața, cum să scapi? Dincolo de toate astea, se pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
geam. Când se lasă seara, poți vedea și din încăpere și înăuntru. O claritate deosebită a vederii când oboseala apasă trupul. Până la urmă, eu vroiam să plec. Și? În altă parte e mai bine? Totul e la fel, un prezent implacabil din care doar moartea izbăvește. Vrei tot? Da, dar nu mi se oferă nimic. Nu vei rămâne cu nimic. Nu se poate mai mult; nu există. Lupta nu se termină niciodată. Nu există învingători și învinși, ci doar suferință. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
CAP. I Întâia mare iubire În fiecare zi, soarele străbate de la răsărit la apus un arc de cerc, rotindu-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum mai toți pământenii cred, În pofida adevărului cosmic. Ajuns În apogeu de arc, soarele simți pentru prima dată chemarea de a se opri o clipă În centrul amiezii și de a privi În sufletul copilului care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
oale, arsă și jumălțuită verde Îi adresa, cu o jumătate de gură, un „tămâia mătii”, greu de definit din punct de vedere sentimental. Și totuși, În fiecare zi, soarele străbătea de la răsărit la apus un arc de cerc, rotindu-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum mai toți pământenii cred, În pofida adevărului cosmic, iar băiatul Înainta prin Începutul său de viață, trăind la cele mai Înalte dimensiuni noutățile și, Între realitate și Închipuire, realiza diferențele survenite. Nu mai era Lunca Siretului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nepoțel de nici patru ani-jumate parcă se mai adăuga ceva ... Să fi fost a doua mare iubire a sa? CAP. III - A treia mare iubire Și totuși, În timp ce soarele străbate de la răsărit la apus un arc de cerc, rotindu-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum mai toți pământenii cred, În pofida adevărului cosmic, viața lui Va acumula experiențe mai bune sau mai triste, aduna luni și ani și se depăna Împreună cu Aneta, bunica Ileana, bunicu’ Ghiorghi, Marțolea, Vizanti, Don Alba, Cristofor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
din Șăpti draci, tocmai acolo diparte să se ducă?! Au trecut alte zile și nopți, care mai de care mai cenușii pentru Va și, În timp ce În fiecare zi, soarele străbate de la răsărit la apus, un arc de cerc, rotindu-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum mai toți pământenii cred, În pofida adevărului cosmic, copilul Înzestrat cu puterea de a depăși gri cenușiul din viața sa găsea resurse pentru a se bucura de tot ce-l Înconjura. Invita motanul la joacă, dar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sa? CAP. III - A patra mare iubire Pentru toate aceste Întâmplări cât și pentru cele care urmează sau ținând cont de toți și de toate, În fiecare zi, soarele străbatea de la răsărit la apus un arc de cerc, rotindu-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum, mai toți pământenii cred, În pofida adevărului cosmic, iar la timpul cuvenit, soarele a dăruit acelui colț de țară o splendoare de primăvară foarte bogată, dacă nu material, cu siguranță bogată În evenimente care reverberau În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spună În locul meu dar ...de dincolo de gard! Alișpranchi, nene Ioani, spuse copilul În semn că a Înțeles aprecierea poeziei, dincolo de aluzia glumeață. Și totuși, soarele care În fiecare zi străbate de la răsărit la apus un arc de cerc, rotindu-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum mai toți pământenii cred, În pofida adevărului cosmic, În acea dimineață răsărise și se Înălțase de „o suliță pe cer” și Soarele ca un excelent șofer ceresc era atent și preocupat numai de a-și menține
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]