2,882 matches
-
pierzanie, nu te poate duce decât spre dezastru, Noga nu va face față situației, îmi este frică și să mă gândesc la ceea ce i s-ar putea întâmpla, îi strâng mâna cu toate degetele, nu îmi este rușine să îl implor, să mă umilesc în fața lui. Udi, îmi este atât de clar faptul că greșești, încearcă să mergi pe calea deschisă de mine, schimbarea trebuie să vină din sânul familiei, mai ai răbdare câteva luni, oricând poți pleca, el îmi desprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu m-aș fi putut gândi niciodată, de care nu mă temusem niciodată. După atâția ani în care un singur cuvânt de-al meu îi putea provoca furie, teamă, plăcere, iată că în noaptea aceasta pot amenința, pot acuza, pot implora, nimic nu mai contează, iar în clipa în care înțeleg acest lucru, mă cuprinde o oboseală ucigătoare, oboseala unui bolnav în fază terminală, care nu mai are nici măcar puterea necesară pentru a se jeli pe sine, îndes pe deasupra hainele rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că, dacă nu voi avea de ales, îmi voi asuma paternitatea copilului și voi plăti pensie alimentară, dar nu voi putea niciodată să trăiesc alături de ea, îți jur, nu am pus problema altfel nici măcar o secundă. Crede-mă, aproape mă imploră el, am făcut totul pentru a pune capăt acestei povești când încă era posibil, odată am dus-o chiar și la medic, dar mi-a fugit din mașină, nici nu ai idee ce nebunie a fost, am urmărit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl alesesem pe el, nu pe mine însămi, îl alesesem pe el în zorii tinereții mele, pentru a-l subjuga, pentru a-mi distrage atenția de la propria mea existență, de la tot ceea ce fusese îngropat înăuntrul meu de viu și cerea implorând să iasă la lumină. De ce să mă mir că m-a părăsit, de vreme ce eu însămi renunțasem la mine, cu mult mai mulți ani înaintea lui, o renunțare cel puțin la fel de crudă, care o anunțase pe a lui, privesc gura aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu atât mai bine, cu cât amintirile legate de ea pălesc mai tare. Și acum știu de ce m-a rugat să nu o uit niciodată. Naoko însăși era conștientă de faptul că amintirile se vor șterge. De aceea m-a implorat să nu o uit niciodată și să țin minte că ea a existat. Sunt cumplit de trist când mă gândesc la toate acestea pentru că Naoko nici măcar nu m-a iubit. Capitolul al doilea Demult, de fapt cu vreo douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prietenele apropiate, care și-ar fi dat imediat seama despre ce e vorba, dar dacă trebuia totuși să facă așa ceva, avea foarte mare grijă ca să nu se descopere că mințise. Și dacă totuși se descoperea, lacrimile îi inundau obrajii și implora iertare. Era mare specialistă în așa ceva. Nimeni nu se putea supăra pe ea. Nu știu nici acum de ce m-a ales pe mine pentru a mă bombarda cu minciunile ei. Mă considera o biată victimă sau un mijloc de salvare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
seama, m-am trezit fără bluză, fără sutien și ea îmi mângâia sânii. Abia atunci mi-am dat seama că era lesbiană în toată puterea cuvântului. Mai cunoscusem una, în liceu, și îmi ajungea. I-am spus să înceteze. „Vă implor! Numai puțin! Sunt atât de singură... nu vă mint, vă rog să mă credeți că sunt atât de singură. Nu vă am decât pe dumneavoastră, vă roooog, nu mă respingeți!“ Mi-a luat mâna și mi-a pus-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
plec undeva singură, înainte, și mi-a promis că va veni și el de îndată ce rezolva toate problemele. I-am zis că nu vreau să merg nicăieri singură, că nu rezist fără el, că am mare nevoie de el. L-am implorat să nu mă lase singură. M-a luat în brațe și m-a rugat să mai rezist puțin, măcar o lună, răstimp în care se va ocupa de toate, își va părăsi slujba, va vinde casa, va căuta o grădiniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
măcar o dată. Nu trebuie neapărat să-i și faci felul, spuse Nagasawa. — În nici un caz! se repezi Hatsumi. E virgină. — Cum ai fost și tu cândva. — Exact, zise Hatsumi cu un zâmbet larg. Așa cum am fost și eu. Dar te implor, mi se adresă ea, nu-mi mai vorbi despre „sărăcie“, nu are nici o legătură una cu alta. Normal că în fiecare grupă sunt și fete îngâmfate, dar majoritatea suntem absolut normale. Noi mâncăm de prânz la bufetul facultății și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
doresc. După ce mă scol mâine dimineață, o să mă simt iar bine și nu o să te mai bat niciodată la cap cu tâmpenii. Jur! Promit că o să fiu fată cuminte. Te cred, dar nu te pot ajuta de data aceasta. — Te implor! Dacă nu accepți, o să mă așez aici, o să plâng toată noaptea și o să mă culc cu primul individ care intră în vorbă cu mine. Văzând că nu o scot la capăt cu ea, am sunat la cămin și am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Îți dau adresa ei de acolo și te rog să-i scrii. Mă vor ține la curent cu starea sănătății ei și o să te anunț și pe tine. Sper în vești bune. Știu că îți este foarte greu, dar te implor, ține-te tare. Chiar dacă Naoko nu mai e aici, te-aș ruga să îmi scrii și mie din când în când. La revedere. * În primăvara aceea am scris extrem de multe scrisori: una pe săptămână lui Naoko, câteva lui Reiko și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
boli mintale, deschide-ți puțin sufletul și lasă viața să-și urmeze cursul ei firesc. Eu sunt o femeie slabă și imperfectă, dar tot am momente când gândesc că viața este foarte frumoasă. Crede-mă că-ți spun adevărul. Te implor, fii mai fericit! Te rog să faci în așa fel încât să fii fericit. Cred că nu e cazul să-ți spun cât de rău îmi pare că relația ta cu Naoko nu va avea un sfârșit fericit. Dar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Mai sunt și în restul casei? — Nu, doar aici, crede-mă... Davey se îndreaptă spre dormitor. Îi ațin calea. Am băut deja jumătate de pahar, așa că nu vărs nici o picătură. A fost destul pentru o zi. —Nu intra acolo, îl implor. Te rog, Davey. Voi da toate fotografiile jos, promit. Aveam de gând, pe cuvânt... —Rebecca, lasă-mă să intru! — Nu, nu vreau. E dormitorul meu. Nu poți intra acolo decât dacă îți spun eu. Vorbesc ca un copil de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să mă gândesc la cât de neimportantă sunt. Liam O’Connell flirtează cu mine doar pentru a-mi reaminti că, de obicei, vreau doar ce nu pot avea și că acum sunt îngrozitor de singură. Aș da zece celebrități care mă imploră să le fiu amantă pentru un singur telefon de la Patrick, care să-mi spună că nu poate trăi fără mine. Am fost pândită de depresie toată seara. Cam așa stau lucrurile de fiecare dată. Începutul e promițător: haine de firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
întregii povești pe la zece seara, când îmi dau seama că sunt atât de beată că mă voi prăbuși pe gresia din baie dacă nu plec imediat. Daisy se supără foarte tare când o anunț că vreau să plec și mă imploră să rămân peste noapte. Urăsc să mă trezesc dimineața în paturi străine, plus căar trebui să mă îmbrac cu aceleași haine îmbibate cu miros de alcool și fum de țigară. Când ridic ultima obiecție, Daisy îmi spune că pot împrumuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mail ca să nu ai de-a face cu toți ciudații care vor să afle unde stai sau unde lucrezi. Te va ajuta să-i ții la distanță pe demenți. —Davey! reușesc eu să îngaim. Nu fi supărată pe mine, mă imploră el, pe un ton destul de iritat. N-ai decât să n-o faci, dacă nu vrei. Am crezut că ți-ar fi de folos, atâta tot. Se uită la mine cu nevinovăție. Când face astfel de mutre, arată ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
foarte bine în el. Știu, de fiecare dată când îl văd îmbrăcat așa, că a venit să-mi ceară să ne împăcăm. Îl tratez cu indiferență: nu-i dau ocazia să vadă ce mult mă bucur. Îl fac să mă implore ore întregi până să îi răspund afirmativ. (2) Furia/Resentimentul - De ce tocmai eu? E normal să fii furios/ă pe fostul partener, pe cei din jurul tău sau pur și simplu pe situație. Îl consideri pe celălalt responsabil pentru durerea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în față și o aruncam la câțiva metri mai încolo, în cameră. Apoi mă întorceam spre el - el arăta surprins și înfuriat - și-l băteam sub ochii ei. Îl loveam și-l pocneam până când cădea la podea, plin de sânge, implorându-mă să încetez. Apoi îi mai dădeam și un picior sub centură și plecam țanțoșă, îmbrăcată în negru, cu părul legat la spate și fără vreun suvenir al dezastrului. Dar tot nu-mi puteam imagina urmarea. Înțelegeți ce vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dintre androizii de la bursă, și de Mopsy, care, evident, neavând nici o idee originală, se mulțumește să execute ceea ce i se ordonă. —Gata, mi-ajunge, zice Davey. Mă duc să mă culc. —Davey, te rog eu, nu mă lăsa baltă, îl implor pe un ton plângăreț. Ideea scăldatului la miezul nopții îmi pare dintr-odată nemaipomenită. Este o noapte minunată și apa era după-amiază destul de caldă, iar acum trebuie să fie numai bună. Dar nu vreau să fiu ca măgarul între oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e ironic că, deși la început nu am fost de acord cu el, acum am ajuns să accept opinia lui, pe când el, prin toate mesajele patetice, aproape imploratoare, din fiecare zi, contrazice tot ceea ce afirmase. Poate că voia să-l implor eu, să încerc să continui relația, și se simte respins fiindcă n-am făcut ce voia el. Vreau să vorbesc despre Jake cu grupul. Număr zilele până miercuri. Pentru o oarecare pricină, simt că, dacă aș vorbi despre cele întâmplate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aduc aminte corpului meu: inspiră, expiră, reține aerul în plămâni, apoi evacuează-l prin nări, moale și cald. N-o să plâng, nu vreau să plâng. Am plâns destul. Nici nu mă așteptam ca Patrick să fie dărâmat și să mă implore să mă întorc la el; știam că n-o să facă asta. Poate că de asta l-am sunat, să-mi confirm că nu se va întâmpla niciodată așa ceva. S-a sfârșit. Despre Patrick nu mai pot vorbi decât la timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de salutat mătușa. Suntem În dubiu dacă să lăsăm În secțiunea asta Pilocatabaza, care e arta de-a o șterge la mustață, și nu pare cu totul inutilă. Nu?” „Vă rog, acum spuneți-mi ce-i cu povestea asta...”, am implorat eu. „Păi, Diotallevi, și eu Însumi, lucrăm la proiectarea unei reforme a științei. O Facultate de Irelevanță Comparată, unde să se studieze materii inutile sau imposibile. Facultatea are scopul de a produce Învățați capabili să sporească la infinit numărul materiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trimis o telegramă.” „Fiat lux, stop. Urmează epistola”, zise Belbo. „Către Tessaloniceni, așa mi-nchipui”, zisei eu. „Templierii”, ceru Belbo. „Deci”, am zis. „Nu se Începe niciodată cu, deci”, obiectă Diotallevi. Am dat să mă ridic. Am așteptat să mă implore. N-o făcură. Mă așezai și-ncepui să vorbesc. „Nu, vreau să spun că povestea asta o știe toată lumea. Are loc prima cruciadă, nu-i așa? Godefroy se Închină la sfântul mormânt și-și ține legământul. Balduin devine primul rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
început a stat pe fotoliu - mi-a tot repetat ce mult îi plăcea de mine și că s-a îndrăgostit de cum m-a văzut. Nu știu cum, dar m-am trezit cu el alături. A început să mă sărute și să mă implore. Plângea. - Un fătălău! intervin eu la moment. - Nu, nu, chiar era un bărbat sigur pe el. Mă simțeam jenată pentru situația în care care se afla. I-am cedat ca să se termine odată. - Păi ăsta e viol...psihic. - Poți zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
abia trei săptămâni mai târziu, când, uitându-se peste mesajele intrate la rubrica spam, să vadă dacă le poate șterge, îi sări în numele lui Abis-Uican Beligrad. Chiar așa, era un mail din partea profesorului evoluționist, în care acesta susținea că îl implorase pe Leo să-l ia și pe el o dată la sala de sport. Deși Leo nu pomenește de o asemenea escapadă (nevrând probabil să stârnească suspiciunile Sabinei), sorbonardul descrie cu minuțiozitate antrenamentul respectiv. Beligrad mai susținea în mesaj că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]