3,194 matches
-
să mă întind pe nisipul fierbinte, să simt curii soarele îmi dogorește trupul, să aud cum marea foșnește confuz la câțiva pași de mine continuând o melopee din care nu pricepeam nimic decât că eternitatea nu e altceva decât murmurul indiferent al tăcerii, golul prin care alergăm, pe care îl întrerupem o clipă cu fuga noastră, dar în momentul când ne-am prăbușit se reia... așadar, îmi era de ajuns să simt asta ca să regăsesc acel adevăr elementar din mine și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mi se părea că întreaga primăvară trecuse de partea cobrei. Cu flori, cu arbori, cu cerul limpede și cu soarele care șiroia peste tot, cu căldura tandră care făcea să gâlgâie viața. Cobra se târa prin această primăvară nerușinat de indiferentă, adulmecând victima, gata s-o atace fulgerător, și în timpul acesta, din parcuri, de pe alei, i se aruncau flori. Întreaga primăvară încuraja cobra să urmărească victima, să fie necruțătoare. Doamne, cum putusem fi atât de orb? Soare, primăvară, poezie. Dar ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să-i supăr pe ai mei. Trebuie să vă povestesc primul drum în mlaștină. Într-o zi a apărut pe neașteptate o pisică. Era primul eveniment mai important. Leșinată de căldură, s-a oprit și ne-a privit cu ochi indiferenți. Pe urmă s-a culcat pe una din șine. Dacă ar fi venit vreun tren ar fi călcat-o. Am alungat-o, dar abia după aceea mi-am dat seama de absurditatea gestului. Brusc, m-am hotărât s-o urmăresc
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să mă apăr și să-mi ascund slăbiciunile. Bănuiam, poate, că făceam parte dintre cei care poartă ratarea în ei înșiși. Dar într-o privință nu greșeam. N-am știut ce caut în viață, dar viața nu mi-a fost indiferentă. Acesta a fost mereu singurul meu punct de sprijin adevărat. Și, în noaptea aceea, aproape mă bucuram că spaima de a rămâne fără apă și de a muri de sete mi-l luminase din nou. A plouat puțin, iar în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o vreme când am crezut că fericirea mi se cuvenea datorită calităților mele. Și, neobținînd-o, am socotit asta nu un nenoroc, ci o nedreptate care mi se făcea. M-am revoltat, dar destul de repede am constatat că lumii îi era indiferentă revolta mea în aceeași măsură ca și nefericirea mea. Atunci, în marele meu orgoliu, am găsit cea mai rea soluție. Am început să am vanitatea și voluptatea suferinței. Și am ajuns într-un punct unde sinceritatea era străină de modestie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pentru a omorî încă. Alții pentru că s-au săturat de cât sânge a curs... Și, în sfârșit, o mulțime de gură-cască e gata să aplaude orice sentință, cu condiția ca ea să dea impresia că aparține celor mai puternici... Ceilalți, indiferenții sau cei scârbiți de atâta discuție în jurul eșafodului, au plecat. Pe ei nu-i mai interesează această dezbatere. Călăul stă deoparte și așteaptă. El le vede tuturor numai gâtul. Deformație profesională, căci în toată cariera lui n-a văzut decât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că ar fi o amantă agreabilă. Ba mergeam până acolo, încît socoteam că mi-ar trebui o femeie în imediata mea apropiere, de care să dispun oricând. Mărturisesc, când mi-a venit acest gând, nu numai că-mi era total indiferentă, dar nici nu mă simțeam prea măgulit că mă remarcase, cum se simt bărbații în asemenea împrejurări. Așadar, inițial gândul de a o. cuceri pe Mihaela n-avea nici o corespondență cu simțirea mea, ci pornea de-a dreptul dintr-un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
amenințătoare explicația, marea explicație. "Cum ai ajuns aici? Ce s-a întîmplat? De ce m-ai înșelat?" Totuși, în ciuda acestor întrebări inevitabile pe care trebuia să i le pun și la care trebuia să-mi răspundă, continuam să conversăm despre lucruri indiferente, fără nici o legătură cu teribila faptă. Se cunoștea că-i un joc penibil, apăsător, pe care mă încăpățînam să-l duc până la capăt cu toată sforțarea supraomenească pe care mi-o cerea. Zâmbeam înghețat, vorbeam cu sufletul pustiu și mâna
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o lojă, calculând să fie în dreptul fotoliilor ei (știam chiar locurile cumpărate). Dar ce era să fac singur într-o lojă? Trebuia neapărat să găsesc o femeie (și încă una frumoasă) ca să-mi dau seama cum reacționa Mihaela. Va rămâne indiferentă sau are s-o doară faptul că mă vede în tovărășia unei femei? (Simțeam că această verificare mi-e absolut necesară pentru edificarea mea.) Am trecut în revistă cunoștințele feminine care ar fi putut să mă ajute. M-am oprit la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că acei sinucigași și-au pus în moartea lor toată dragostea lor de viață. Delicatețea pedantă cu care s-au îngrijit de detalii care n-ar fi trebuit să însemne nimic în ochii lor arată că nu le era deloc indiferentă lumea pe care o părăseau. Pavese a trecut pe la redacțiile câtorva ziare, interesîndu-se ce fotografii ale sale existau în filmotecă. Și-a exprimat și preferințele. Abia după aceea s-a dus la un hotel din Torino, a închiriat o cameră
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de numele d-v. ș-am gândit că, prin pozițiunea distinctă ce ocupați, veți fi în stare să-mi dați o asemenea relațiune. Cugetați după aceea că v-aș fi păstrat desigur această supărare într-o cestiune pentru d-v. indiferentă. Așteptând un grabninc răspuns, am onoarea a mă semna al d-v. prea supus M. Eminescu. [HARIETA EMINOVICI] [februarie 1872] Mult iubita Harietă, Am citit scrisoarea din urmă de-acasă. Eram singur eu bolnav și lipsit de cugetare, de aceea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
scrise cu lacrime de foc - nici asta n-o pot ști, și neștiinții nimic nu-i poți opune decât încredere sau neîncredere. Să vă cred, sau să nu vă cred, trebuie să vă fie foarte indiferent, // după cum v-au fost indiferente și iubirea și durerea mea. Însă dacă, spre mângâierea sufletului meu, acele sincere mărturisiri de durerea câtă mi-a pricinuit, nu aceea că nu am devenit soția d-tale, dar că v-am pierdut sufletește, vă sunt de oarecare preț
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
puțin. Unei inime lipsite de credință și speranță putea-voi fi eu în stare să-i redau aceea ce natura nu i-a dat? Oricum ași fi fost cu înainte // de a te cunoaște, astă treaba să-ți fi[e] indiferentă, cu atâta mai vârtos că tot ce am făcut au fost provocate de un gelos ca d-ta, care credea că face bine făcîndu-mi scenă fără cauză, cel puțin când esistă cauze este o compensație, du reste foarte plăcută. Tu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ea ca și soneria. Dar doctorul Rim nu cunoștea vibrațiile decât la vioară. Doctorița Lina, bondoaca lui soție, era afonă și Sia, infirmiera, era un bloc impermeabil, care slujea de adăpost unor gânduri puține, dosnice, încăpățînate. Negreșit că nu sunt indiferente raporturile unui vizitator cu o casă neîncercată încă; nici raporturile dintre un domiciliu și locatarii lui noi, mai ales când e chiar vorba de o casă proprie, unde și locuința și locatarii își dezvoltă reciproc toate defectele posesiei. Agitația lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
decât la numele Elenei. Totuși domnișoara Norica se acomodase, în afară de Adolf, ea niciodată nu lucrase erotica decât in vedere de beneficii. Se putea deci lipsi de ea. Nu i se ura încă, si in ce privea beneficiile, metoda îi era indiferentă. Peste confortul programului, era rost de mici avantagii suplimentare, cultivând pasiunea conjugală a lui Drăgănescu. O cultiva! Nu o costa nimic. N-avea nici scrupule, nici ambiții de prisos. Drăgănescu putea comenta toate faptele mari ale Elenei; putea descrie un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
doliu. O zi minunată de aprilie, caldă, poleită. Mulți rămăsese pe scară sau în amvon și, păstrând cuviința locului, vorbeau discret între ei. Din cauza zilei frumoase, glasul lor șoptit era vesel și fețele toate luminoase. De altfel, era o ceremonie indiferentă. Mai toți erau aduși acolo de considerații indirecte. Erau intimii numeroși ai Drăgăneștilor și tot concertul Bach în ființă, printr-o atenție exagerată către Elena, înlesnită de timpul frumos. Era o zi când vreai să faci o plimbare, fie și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Așa ascunși, scăpară de ceremonia rămasului bun de la Sia. De altfel, nimeni acum afară de preoți nu se mai ocupa de salutul de pe urmă. Odată ipnoza muzicei risipită, toți se strecurau lin spre ieșire. își reluau cu grabă bucuria zilei minunate. Indiferenți către ceremonie, o uitau repede și porneau ca o ceată molcomă spre primăvară. Automobilele așteptau lenoase. Nici un bufnet de motor, nici o claxonare nu turbura liniștea. Afară din biserică asistenții se opreau în curtea verde în grupuri domoale, care vorbeau de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
soiul de sicrie dar cea mai ochioasă era vitrina cârpaciului, împodobită cu botine, cizme crețe și pantofi pingeluiți și mai ales cea a ceaprazarului. Pândită de păienjenișul negustorilor ascunși prin unghere întunecate, mulțimea se mișca în toate părțile. Solemni și indiferenți, bătrânii ieșeau cu scaunul pe trotuar, neîncetând să converseze cu cei rămași în casă. Seara ieșeau să facă mișcare, ca Maier Melțer care, țeapăn și disprețuitor la cei optzeci de ani, se plimba izbind cu cârja în bordură. Avea privire
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
doar amintiri : vorbea răgușit, era lălâie, avea buze groase și pieptul gras. Până și picioarele i se trunchiaseră. Doar ochii erau deosebiți, dar, lipsiți de nevinovăție, mai degrabă te înfiorau : tăioși și aspri când priveau cu interes, apoși, dacă erau indiferenți. Vopsită violent și îmbrăcată țipător, ieșea în fiecare seară pe Ulița Mare. Ceea ce rănea sensibilitatea noastră de adolescenți era hidoșenia la care ajunsese un trup atât de frumos. Eram prea nevârstnici ca să înțelegem această lege violentă și că vina nu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
asigurarea tatei că voi ajunge preot și mă voi întoarce, în această calitate, să păstoresc parohia din Lisa. I-a zis, știind că poveștile de la cârciumă cu "subsecretari de stat" și cu locuitul "într-un bloc, la etaj", o lăsau indiferentă: "Tu nu vrei să-l vezi ieșind din altar în odăjdii?" Astfel, a convins-o pe mama să se îndoiască de dreptatea lacrimilor ei. Ideea că voi rămâne "prin străini" numai până ce voi începe o carieră preoțească i-a oferit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
băiețandrii din cartierul Marconi, văzînd că paharul de Jerez e pentru Susan, altul tocmai voia să spună că poate era și ea o poamă ca flight hostess... dar În clipa aceea Își făcuseră apariția fetele și ei se prefăcură deodată indiferenți, fluierînd a pagubă și amintindu-și din nou de nord-american, o să meargă În curînd la cabine să se schimbe, fumați, băieți, fumați. Șobolanul se gîndea tot timpul cum să termine mai repede oranjada și să ceară un Jerez, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru Bobby. Într-adevăr, fratele lui și străinul se purtau grozav. Merita să vezi cum se prăpădesc fetele după ei, o plajă Întreagă murea după ei! Și ei stăteau Întinși pe nisip, cu privirile ascunse În dosul ochelarilor de soare, indiferenți, siguri de succes și apoi deodată hotărîți, sprinteni, ridicîndu-se dintr-o singură săritură și pornind În goană spre mare, un salt mortal și pleosc!, făceau o săritură periculoasă de pe dig. Se iveau apoi din valuri, acum Înotau nu glumă, treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atenție și, într-un târziu s-a hotărât să încerce. L-a invitat la un film, apoi la cofetărie, i-a dat alte și alte întâlniri... Încetul cu-încetul, băiatul și-a dat seama că Mariana nu-i mai e indiferentă. Dar, ce să-i facă timidității? Fata a avut leac și pentru asta: ea l-a sărutat prima oară, tot ea i-a făcut prima declarație de dragoste. Nu așa, patetică, cum scrie-n cărți, ci simplu și direct. “Vasile
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai fi o soluție. Să combin altceva: tic-tac-urile ceasului cu număratul. ... tic-tac... tic-tac... tic-tac... tic-tac... tic-tac... tic tac... tic-tac... ...unu... doi... trei... patru... cinci... șase... șapte... Cât să fie ceasul? Presupun că e, încă, noapte. O noapte întunecoasă, sobră și indiferentă. Chiar răutăcioasă. Cum altfel s-o calific, după cât îmi este dat să îndur?! Și - culmea! - când am, mai mult ca oricând, nevoie de odihnă, de somn mai ales. Cu toate acestea, nu s-ar spune că sunt foarte, foarte obosit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
rochii din tul mov, părul pieptănat în sus. Era elegantă, impresionantă, sigură pe ea, exact ca un manechin. Avea brețele și umerii goi, o brățară grea de aur și chihlimbar, un colier foarte lung identic. Detașarea ei, nici rece, nici indiferentă, era o distanțare lucidă a unei femei cu câțiva ani mai în vârstă decât mine. S-a așezat pe scaun, și-a încrucișat mâinile, apoi mi-a zâmbit vag. -E foarte cald aici, zise ea. Desfăcu un evantai tot mov
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]