2,901 matches
-
consideră critica adusă de reclamanți interpretării Decretului-lege nr. 8/1989 de către instanțele interne, care consideraseră că obiectivul PCN de a instaura o societate bazată pe doctrina comunistă contrară ordinii juridice și constituționale a țării, ca aparținând mai degrabă examinării necesității ingerinței decât caracterului previzibil al legii. Având în vedere observațiile anterioare, Curtea pleacă de la principiul că ingerința în cauză era "prevăzută de lege". 2. Scop legitim 35. Pentru Guvern, ingerința litigioasă urmărea mai multe scopuri legitime, și anume protecția securității naționale
HOTĂRÂRE din 3 februarie 2005 din 3 februarie 2005, definitivă la 6 iulie 2005, în Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171878_a_173207]
-
obiectivul PCN de a instaura o societate bazată pe doctrina comunistă contrară ordinii juridice și constituționale a țării, ca aparținând mai degrabă examinării necesității ingerinței decât caracterului previzibil al legii. Având în vedere observațiile anterioare, Curtea pleacă de la principiul că ingerința în cauză era "prevăzută de lege". 2. Scop legitim 35. Pentru Guvern, ingerința litigioasă urmărea mai multe scopuri legitime, și anume protecția securității naționale, protecția moralei și protecția drepturilor altuia. Din programul politic și din statutul PCN reieșea că formațiunea
HOTĂRÂRE din 3 februarie 2005 din 3 februarie 2005, definitivă la 6 iulie 2005, în Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171878_a_173207]
-
juridice și constituționale a țării, ca aparținând mai degrabă examinării necesității ingerinței decât caracterului previzibil al legii. Având în vedere observațiile anterioare, Curtea pleacă de la principiul că ingerința în cauză era "prevăzută de lege". 2. Scop legitim 35. Pentru Guvern, ingerința litigioasă urmărea mai multe scopuri legitime, și anume protecția securității naționale, protecția moralei și protecția drepturilor altuia. Din programul politic și din statutul PCN reieșea că formațiunea acționează, în realitate, împotriva democrației pluraliste și principiilor protejate de Convenție. Guvernul consideră
HOTĂRÂRE din 3 februarie 2005 din 3 februarie 2005, definitivă la 6 iulie 2005, în Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171878_a_173207]
-
interveni ca un partid politic să preia puterea pentru a aplica un proiect politic incompatibil cu Convenția și democrația. Așadar, el consideră că în speță statul nu a depășit marja de apreciere ce îi este conferită, pentru a interpreta necesitatea ingerinței litigioase într-o societate democratică. b) Aprecierea Curții ... 44. Curtea amintește că, în pofida rolului autonom, cât și a specificității sferei de aplicare, art. 11 trebuie privit, de asemenea, în raport cu art. 10. Protecția opiniilor și a libertății de a le exprima
HOTĂRÂRE din 3 februarie 2005 din 3 februarie 2005, definitivă la 6 iulie 2005, în Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171878_a_173207]
-
aplicate pentru aceste motive (vezi Cauza Yazar și alții împotriva Turciei, cererile 22.723/1993 și 22.725/1993, paragraful 49, CEDO 2002-II, și Cauza Refah Partisi și alții, citate anterior, paragraful 98). 47. În plus, în examinarea necesității unei ingerințe într-o societate democratică, adjectivul "necesar", în sensul art. 11 alin. 2, implică o "nevoie socială imperioasă". 48. Curtea amintește că, pentru a determina dacă refuzul înregistrării unui partid politic răspunde unei "nevoi sociale imperioase", aceasta trebuie să stabilească în
HOTĂRÂRE din 3 februarie 2005 din 3 februarie 2005, definitivă la 6 iulie 2005, în Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171878_a_173207]
-
le-au pronunțat, în conformitate cu puterea de apreciere. Ceea ce nu înseamnă că aceasta trebuie să se mărginească la a examina dacă statul pârât a uzat de această putere cu bună-credință, cu grijă și în mod rezonabil: trebuie să ia în considerare ingerința litigioasă în conformitate cu ansamblul cauzei, pentru a determina dacă aceasta este "proporțională cu scopul legitim urmărit" și dacă motivele invocate de autoritățile naționale pentru a o justifica sunt "pertinente și suficiente". Așadar, Curtea trebuie să se convingă că autoritățile naționale au
HOTĂRÂRE din 3 februarie 2005 din 3 februarie 2005, definitivă la 6 iulie 2005, în Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171878_a_173207]
-
Hotărârea din 2 septembrie 1998, Culegere 1998-VI, p. 2377-2378, paragraful 55, și Cauza Goodwin împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 27 martie 1996, Culegere 1996-II, p. 500-501, paragraful 40). 50. În speță, Curtea este cea care trebuie să aprecieze dacă ingerința litigioasă, adică respingerea, prin Hotărârea din 28 august 1996 a Curții de Apel București, a cererii de înregistrare a PCN ca partid politic răspundea unei "nevoi sociale imperioase" și era "proporțională cu scopurile legitime urmărite". 51. Curtea notează de la bun
HOTĂRÂRE din 3 februarie 2005 din 3 februarie 2005, definitivă la 6 iulie 2005, în Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171878_a_173207]
-
de la PCN sau pe oricare altă luare de poziție, fie din partea celui de-al doilea reclamant, fie a unui alt conducător al PCN. Asemenea autorităților naționale, Curtea se bazează deci pe programul politic și statutul PCN pentru a aprecia necesitatea ingerinței litigioase (vezi, între altele, Cauza Refah Partisi și alții, citată anterior, paragraful 116, și Cauza Partidul Comunist Unit din Turcia și alții, citată anterior, paragrafele 25-51). 52. În această privință, Curtea nu poate da curs cererii Guvernului de a extinde
HOTĂRÂRE din 3 februarie 2005 din 3 februarie 2005, definitivă la 6 iulie 2005, în Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171878_a_173207]
-
din Turcia și alții, citată anterior, paragrafele 25-51). 52. În această privință, Curtea nu poate da curs cererii Guvernului de a extinde sfera analizei sale la luările de poziție ale celui de-al doilea reclamant, formulate cu câțiva ani după ingerința litigioasă, adică articolele de presă din 1998-1999 citate anterior și cartea Contrarevoluția antisocialistă, antipopulară și antinațională, publicată în 2000. Aceasta amintește că a adoptat aceeași abordare într-o cauză în care discursurile politice anterioare dizolvării partidului reclamant nu fuseseră luate
HOTĂRÂRE din 3 februarie 2005 din 3 februarie 2005, definitivă la 6 iulie 2005, în Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171878_a_173207]
-
Democrației (DEP) împotriva Turciei, nr. 2.514/1994, paragraful 50, 10 decembrie 2002]. Ea nu s-ar putea substitui instanțelor interne în aprecierea faptelor care depășesc cadrul cauzei a fortiori în speță, în care faptele invocate de Guvern sunt ulterioare ingerinței litigioase. În orice caz, Curtea nu vede în publicațiile ulterioare, citate anterior de domnul Ungureanu, în pofida limbajului critic și uneori chiar virulent folosit, vreo luare de poziție care ar putea fi interpretată rezonabil ca o chemare la violență, sub forma
HOTĂRÂRE din 3 februarie 2005 din 3 februarie 2005, definitivă la 6 iulie 2005, în Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171878_a_173207]
-
hotărârilor rezultă că reclamanților li se reproșa că obiectivele PCN nu respectă suveranitatea țării și, în special, că mijloacele de punere în aplicare a obiectivelor nu sunt conforme cu ordinea constituțională și juridică a României. Așadar, Curtea va examina necesitatea ingerinței litigioase, luând în considerare, în principal, motivele de respingere reținute de instanțele interne (vezi, mutatis mutandis, Cauza Partidul Comunist Unit din Turcia și alții, citată anterior, p. 25, paragraful 52). 54. Analizând statutul și programul politic ale PCN, Curtea observă
HOTĂRÂRE din 3 februarie 2005 din 3 februarie 2005, definitivă la 6 iulie 2005, în Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171878_a_173207]
-
asemenea, dispusă să ia în considerare contextul istoric al cazurilor ce îi sunt supuse spre examinare, anume, în speță, experiența de comunism totalitar a României înainte de 1989. Cu toate acestea, ea observă că doar acest context nu poate justifica necesitatea ingerinței, cu atât mai mult cu cât partide comuniste cu ideologie marxistă există în câteva țări semnatare ale Convenției. Curtea observă așadar că toate criteriile ce definesc "nevoia socială imperioasă" (paragraful 48 anterior) nu sunt reunite în speță: instanțele nu au
HOTĂRÂRE din 3 februarie 2005 din 3 februarie 2005, definitivă la 6 iulie 2005, în Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171878_a_173207]
-
Capitolul I Cadrul instituțional Articolul 1 (1) Potrivit art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență, Comisia pentru manageri publici, denumită în continuare Comisia, este un organism de interes general, independent față de orice ingerință politică și față de orice posibil interes specific predominant reprezentat de președinte, de membrii acesteia sau de terți. ... (2) Comisia urmărește respectarea interesului public și asigură transparența, imparțialitatea, reprezentativitatea și obiectivitatea în exercitarea atribuțiilor prevăzute în Ordonanța de urgență și în
NORME METODOLOGICE din 14 iulie 2005 (*actualizate*) de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2004 privind crearea statutului special al funcţionarului public denumit manager public. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/169824_a_171153]
-
a amenzilor." 39. Guvernul consideră că viciul de procedură invocat de către reclamant, mai precis absența motivării hotărârii Curții de Apel Galați, nu reprezintă în sine o atingere a dreptului său de proprietate și că, în general, nu a existat o ingerință în dreptul său privind respectarea bunurilor, instanțele care au hotărât asupra apelului și a recursului împotriva Hotărârii din 24 februarie 1999 - prin care i se admisese acțiunea în revendicare - nefăcând altceva decât să interpreteze dreptul intern. 40. Reclamantul contestă argumentele prezentate
HOTĂRÂRE din 28 aprilie 2005 definitivă la 28 iulie 2005, în Cauza Albina împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171921_a_173250]
-
încă suma dispusă de către instanțele interne. 36. În consecință, refuzul autorităților de a plăti despăgubirile constituie o atingere adusă drepturilor reclamantei ce decurg din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Guvernul nu a oferit nici o justificare valabilă pentru ingerința cauzată prin neexecutarea Sentinței din 3 martie 1999. Această ingerință a fost, deci, arbitrară și constituie o încălcare a principiului legalității. O astfel de concluzie face inutilă verificarea de către Curte a aspectului dacă a fost menținut un just echilibru între
HOTĂRÂRE din 24 martie 2005 definitivă la 24 iunie 2005, în Cauza Şandor împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171927_a_173256]
-
autorităților de a plăti despăgubirile constituie o atingere adusă drepturilor reclamantei ce decurg din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Guvernul nu a oferit nici o justificare valabilă pentru ingerința cauzată prin neexecutarea Sentinței din 3 martie 1999. Această ingerință a fost, deci, arbitrară și constituie o încălcare a principiului legalității. O astfel de concluzie face inutilă verificarea de către Curte a aspectului dacă a fost menținut un just echilibru între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor individuale
HOTĂRÂRE din 24 martie 2005 definitivă la 24 iunie 2005, în Cauza Şandor împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171927_a_173256]
-
Susținerile părților a) Reclamantul ... 61. Reclamantul a arătat că hotărârile instanțelor române care au soluționat cererea sa de înapoiere a copilului și poziția Ministerului român în cursul procedurii inițiate la cererea sa, în baza Convenției de la Haga, au reprezentat o ingerință în dreptul său la respectarea vieții de familie. Autoritățile au făcut imposibilă înapoierea copilului la reședința comună a familiei și exercitarea drepturilor părintești de către reclamant, în conformitate cu dreptul ungar. 62. Procedura, inițiată de reclamant la 20 ianuarie 1999 și finalizată de instanțe
HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171956_a_173285]
-
i-ar fi admis cererea de înapoiere a copilului. Reclamantul a concluzionat că procedura a fost viciată de erori și neajunsuri, care au condus la încălcarea drepturilor garantate de art. 8. b) Guvernul ... 63. Potrivit Guvernului, nu a existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale de familie. 64. În ceea ce privește perioada anterioară hotărârii definitive a instanțelor interne, în procedura întemeiată pe Convenția de la Haga, autoritățile statului și-au îndeplinit obligațiile impuse de Convenție, care erau limitate la introducerea cererii pentru
HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171956_a_173285]
-
împotriva Spaniei (Cererea nr. 56.673/00, Hotărârea din 29 aprilie 2003), în care reclamanților le fuseseră acordate astfel de drepturi prin hotărâri judecătorești definitive. 66. Cu privire la procedura de înapoiere a copilului și la rezultatul acesteia, nu a intervenit nici o ingerință în dreptul reclamantului garantat de art. 8, în măsura în care instanțele interne au decis că deplasarea copilului de către soția reclamantului nu a fost "greșită" în sensul Convenției de la Haga. Instanțele interne, care sunt mai potrivite pentru a examina această chestiune, au analizat pe
HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171956_a_173285]
-
în cauzele Guichard împotriva Franței (Cererea nr. 56.838/00, Decizia din 2 septembrie 2003) și Paradis și alții împotriva Germaniei (Cererea nr. 4.783/03, Decizia din 15 mai 2003). 68. În măsura în care Curtea va considera că a existat o ingerință în dreptul reclamantului, Guvernul arată că aceasta este conformă cu art. 8 din Convenție. Instanțele interne au respins cererea reclamantului în lumina prevederilor Convenției de la Haga, care a fost ratificată prin Legea nr. 100/1992 . Hotărârile instanțelor servesc interesului superior al
HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171956_a_173285]
-
în sensul art. 8 din Convenție. 70. Curtea reiterează că posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile naționale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul protejat de art. 8 [a se vedea, printre alte precedente, Tiemann (decizie) și Bronda, p. 1.489, § 51, citate mai sus]. Evenimentele analizate în prezenta cauză, în măsura în care angajează răspunderea statului pârât, reprezintă în mod clar o ingerință în dreptul reclamantului
HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171956_a_173285]
-
reprezintă o ingerință în dreptul protejat de art. 8 [a se vedea, printre alte precedente, Tiemann (decizie) și Bronda, p. 1.489, § 51, citate mai sus]. Evenimentele analizate în prezenta cauză, în măsura în care angajează răspunderea statului pârât, reprezintă în mod clar o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale de familie, întrucât au limitat posibilitatea acestuia de a se bucura de compania fiicei sale. 71. În consecință, Curtea trebuie să stabilească dacă dreptul reclamantului la respectarea vieții sale de familie a fost încălcat
HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171956_a_173285]
-
dispozițiile art. 1718 din Codul civil, care instituie gajul general asupra bunurilor debitorului pentru urmărirea creanțelor creditorilor". De altfel, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, "dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci un drept comportând ingerințe". Avocatul Poporului arată că textul criticat este constituțional. Astfel "procedura reorganizării judiciare și a falimentului este una specială, prin care se urmărește executarea unei creanțe certe, lichide și exigibile față de un debitor care nu numai că nu își îndeplinește de
DECIZIE nr. 511 din 6 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171999_a_173328]
-
care ne referim. Prin hotărârea pronunțată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, cu privire la aplicabilitatea articolului 1 din Protocolul nr. 1, ca "în speță nu a existat o privare directă de către autoritățile naționale de bunuri aparținând reclamantei și nici o altă ingerință comparabilă unei asemenea privări". Curtea Europeană a reținut însă în cauză respectivă caracterul inechitabil pe care "l-a îmbrăcat procedura litigioasa care are o legătură directă cu dreptul petiționarei la respectarea bunurilor sale". S-a reținut în acest sens, de către
DECIZIE nr. 275 din 26 mai 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/169349_a_170678]
-
asupra apartamentului nr. 3, nu era revocabil; de altfel, acesta nu a fost infirmat sau contestat până în prezent. Din acel moment, Curtea consideră că reclamanții aveau un bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. 2. Cu privire la existența unei ingerințe 39. Curtea amintește că instanțele naționale au constatat că naționalizarea imobilului aparținând reclamanților fusese nelegală (paragrafele 17 și 34 de mai sus). Or, revânzând unor terți unul dintre apartamentele imobilului, înainte ca problema legalității naționalizării să fi fost tranșată definitiv
HOTĂRÂRE din 21 iulie 2005 în cauza Străin şi alţii împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/174324_a_175653]