2,412 matches
-
să le divulge "secretul". În cele din urmă, alături de rolul central pe care Misterele din Eleusis 1-au jucat în istoria religiozității grecești, ele au adus, indirect, o contribuție semnificativă la istoria culturii europene și în special la interpretările secretului inițiatic. Prestigiul său unic a sfârșit prin a face din Eleusis un simbol al religiozității păgâne. Incendiul sanctuarului și suprimarea Misterelor marchează sfârșitul "oficial" al păgânismului 12. Acest lucru, însă, nu implică deloc dispariția păgânismului, ci numai ocultarea sa. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înjurai său. După tradiție. Zarathustra a venit pe lume râzând. Abia născut, el a fost atacat de devi (= daeva), dar el i-a pus pe fuga rostind formula sacră a mazdeismului. El iese învingător din patru confruntări, al căror caracter inițiatic este evident (el e aruncat pe un rug, într-o vizuină de lupi etc.)8. Ar fi inutil să continuăm, încercările, victoriile și miracolele lui Zarathustra urmează scenariul exemplar al Salvatorului, pe cale de a fi divinizat. Reținem insistenta repetare a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
compara efortul speculativ al lui Zarathustra cu meditațiile și descoperirile înțelepților evocate în Upanișade, meditații care au transformat radical concepțiile vedice despre lume și existența umană (§ 80). Dar comparația cu rsi-i Upanișadelor devine și mai convingătoare dacă se observă caracterul inițiatic și eshatalogic al "înțelepciunii" mazdeene. Desigur, fiind o religie personală (ca și vedismul și brahmanismul), mazdeismul permitea dezvoltarea unei dimensiuni ezoterice, care, fără a fi interzisă, nu era totuși accesibilă tuturor. Yasna, 48: 3 menționează "doctrine secrete". Caracterul inițiatic și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
caracterul inițiatic și eshatalogic al "înțelepciunii" mazdeene. Desigur, fiind o religie personală (ca și vedismul și brahmanismul), mazdeismul permitea dezvoltarea unei dimensiuni ezoterice, care, fără a fi interzisă, nu era totuși accesibilă tuturor. Yasna, 48: 3 menționează "doctrine secrete". Caracterul inițiatic și eshatologic este evident în cultul pe care Zarathustra îl propune în locul riturilor sângeroase și frenetice tradiționale. Cultul este în asemenea măsură spiritual încât însuși termenul de "sacrificiu" (yasna) este echivalent, în găthă, cu noțiunea de "gândire"19. Când Ahură
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
proprie, autorii Brahmane lor împărtășeau o concepție similară: lumea era periodic restaurată, i.e. "recreată" de puterea nelimitată a sacrificiului. Dar funcția eshatologică a cultului în mazdeism reunea, ca să ne exprimăm astfel, promovarea supremă a sacrificiului, realizată în Brahmana, cu gnosa inițiatică și "iluminarea" vizionară din Upanișade. În Iran, ca și în India brahmanică, tehnica sacrificială și gnosa eshatologică erau cultivate de către o elită religioasă și constituiau o tradiție ezoterică, în măsura în care cele câteva episoade privind folosirea cânepei de către credincioșii lui Zarathustra corespund
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ne vorbesc textele pehlevi și în care judecători sunt Mithra însoțit de Sraosa și de Rasnu (înarmată cu o balanță), ea este necunoscută în textele găthă. Ea e de altfel de prisos în scenariu: trecerea Podului, comparabilă cu o încercare inițiatică, constituie în ea însăși judecata, căci, după o concepție destul de răspândită, Podul se lărgește sub picioarele dreptului și devine ca tăișul unei lame când se apropie un necredincios. 112. Învierea corpurilor Și mai superficial atinse de zoroastrism sunt miturile și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Dumnezeu"], dar nu se poate vorbi de o adevărată afecțiune psihopatologică. Este vorba de zguduiri afective provocate de prezența terifiantă a lui Dumnezeu și de gravitatea misiunii pe care profetul și-a asumat-o. Fenomenul este bine cunoscut, de la "bolile inițiatice" ale șamanilor până la "nebunia" marilor mistici din toate religiile, în plus, la fel ca și "specialiștii sacrului" din societățile arhaice și tradiționale, profeții sunt înzestrați cu facultăți divinatorii 20 și fac dovadă de puteri miraculoase de natură magică: el învie
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
el n-a mai trăit multă vreme "pentru că ajunsese dușmănit de toți zeii nemuritori". Se poate descifra în acest episod, în care e vorba de o urmărire de către un "om-lup" și de o scufundare în mare, amintirea unui vechi scenariu inițiatic 3. Totuși, în vremea când Homer îl evocă, sensul și intenția mitului sunt altele. El ne revelă una din trăsăturile specifice ale destinului lui Dionysos: "persecutarea" sa de către personaje antagonice. Dar mitul mărturisește, 1 Pindar, fr. 85; Herodot II, 146
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
câteodată confundat, de la Rohde încoace; căci zeul geților îi "nemurea" pe inițiații în misterele sale. Dar grecii nu îndrăzneau încă să depășească distanța infinită, care, în ochii lor, despărțea divinitatea de condiția umană. 125. Când grecii redescoperă prezența Zeului. Caracterul inițiatic și secret al tyasiilor particulare pare sigur (vezi, mai sus, Bacchantele, 470-^474)18, deși cel puțin o parte din ceremonii (de exemplu, procesiunile) ar fi fost publice. E greu de precizat când, și în ce împrejurări, riturile secrete și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și secret al tyasiilor particulare pare sigur (vezi, mai sus, Bacchantele, 470-^474)18, deși cel puțin o parte din ceremonii (de exemplu, procesiunile) ar fi fost publice. E greu de precizat când, și în ce împrejurări, riturile secrete și inițiatice dionysiace și-au asumat funcția specifică a religiei Misterelor. Savanți de vază (M. Nilsson, A.-J. Festugiere) contestă existența unui mister dionysiac, pentru motivul că lipsesc referințe precise cu privire la speranța eshatologică. Dar mai ales pentru epoca veche, cunoaștem foarte puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lipsesc referințe precise cu privire la speranța eshatologică. Dar mai ales pentru epoca veche, cunoaștem foarte puțin despre riturile secrete, ca să nu mai vorbim de semnificația lor ezoterică (ce, cu siguranță, a trebuit să existe, din moment ce semnificațiile ezoterice ale riturilor secrete și inițiatice sunt atestate în întreaga lume, la toate nivelurile de cultură). În plus, nu trebuie să limităm morfologia speranței eshatologice la expresiile cu care ne-au familiarizat orfismul ori misterele epocii elenistice. Ocultarea și epifania lui Dionysos, coborârile sale în Infern
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și, mai ales, cultul lui Dionysos-copil19, cu rituri celebrând "trezirea" sa - lăsând deoparte tema mitico-rituală a lui Dionysos-Zagreus, asupra căruia vom insista îndată - indică voința și speranța unei înnoiri spirituale. Copilul divin este, pretutindeni în lume, încărcat de un simbolism inițiatic revelând 17 Conform gloselor antice, termenul saboi (sau sabaioi) era echivalentul, în limba frigiană, al grecescului bacckhos; cf. Jeanmaire, Dionysos, pp. 95-97. 18 Amintim că, în timpul sărbătorii Anthesteriilor, anumite rituri erau săvârșite, în cel mai strict secret, numai de femei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din Homer, el întemeiase niște orgia pentru Dionysos, făcând din Titani autorii suferințelor zeului". Conform mitului, Titanii se apropiaseră de copilul divin mânjiți cu ipsos ca să nu fie recunoscuți. Or, în misterele lui Sabazios, celebrate la Atena, unul din riturile inițiatice consta în mânjirea candidaților cu o pulbere ori cu ipsos 23. S-a făcut încă din Antichitate apropierea între cele două fapte (cf. Nonnos, Dionys., XXVII, 228 sq.). Este vorba despre un ritual arhaic de inițiere, bine cunoscut în societățile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
le-au fript - era cunoscut, în toate amănuntele, în secolul al IV-lea; în plus, aceste amănunte erau amintite în legătură cu celebrarea Misterelor"24. Jeanmaire a arătat pe bună dreptate că fierberea într-o căldare sau trecerea prin foc constituie rituri inițiatice conferind imortalitate (cf. episodul cu Demeter și Demophon) sau reîntinerire (fetele lui Peleas își sfâșie tatăl și îl fierb într-un cazan)25. Menționăm că cele două rituri - sfârtecarea și fierberea ori trecerea prin foc - caracterizează inițierile șamanice. Se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sau reîntinerire (fetele lui Peleas își sfâșie tatăl și îl fierb într-un cazan)25. Menționăm că cele două rituri - sfârtecarea și fierberea ori trecerea prin foc - caracterizează inițierile șamanice. Se poate deci recunoaște în "crima Titanilor" un vechi scenariu inițiatic căruia i se uitase semnificația originară j Căci Titanii se comportă ca maeștri de inițiere, adică "omoară" novicele ca să-1 facă să "renască" la un mod superior de existență (în exemplul nostru, s-ar putea spune că ei îi conferă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
supremația absolută a lui Zeus, Titanii nu puteau să joace decât un rol demonic - și ei au fost trăsniți. După unele variante, oamenii au fost creați din cenușa lor - și acest mit a jucat un rol considerabil în orfism. Caracterul inițiatic al riturilor dionysiace se lasă ghicit și la Delfi, când femeile celebrau renașterea zeului. Căci vânturătoarea delfică "conținea un Dionysos dezmembrat și gata să renască, un Zagreus", așa cum ne spune Plutarh (De Iside, 35), și acest Dionysos "care renăștea ca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
unui rit colectiv, dithyrambos-u implicând frenezia extatică în spectacol și în cele din urmă în gen literar 27. Dacă, pe de o parte, anumite liturgii publice au devenit spectacole și au făcut din Dionysos zeul teatrului, alte ritualuri, secrete și inițiatice, s-au transformat ajungând Mistere. Cel puțin indirect, orfismul este îndatorat tradițiilor dionysiace. JMai mult decât oricare alt olympian, acest zeu tânăr n-a încetat să le dăruiască fidelilor săi noi epifanii, mesaje neprevăzute și speranțe eshatologice. J 27 Ditirambul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
spre universul erotic sau chiar spre moarte. Călătoria implică deseori simboluri acvatice sau chiar sugestii ale curgerii legate de metafora timpului care trece sau a gândurilor, a amintirilor care se pierd. Totul pare să se înscrie într-un straniu ritual inițiatic - spunem straniu pentru că cel mai adesea sfârșește printr-un eșec sau o dezamăgire. Poetul are sentimentul că lumea aceasta atât de obișnuită îi este necunoscută și surprinde cititorul cu perspectiva pe care o deschide asupra ei. E un parcurs al
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
eliberare de constrângerile lui, însă apare și regretul creatorului, situarea "dincolo de lumină, dincolo de mare" echivalează cu o plasare în întunericul inconștientului, la limita dintre cosmos și haos. Dacă plecarea în călătoria de căutare a soarelui amintește de atâtea alte trasee inițiatice, faptul că, de data aceasta, căutătorii sunt orbi schimbă coordonatele istoriei prezentate. Discursul cu elemente repetitive, cu enumerații, jocuri verbale devine incantatoriu ("Patru orbi,/ Patru umbre, cu umbrele lor,/ Din răsărit, din apus, de la nord, de la sud,/ Cu ceață în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să facem o analiză cât mai apropiată a filmelor. Vom fi conduși de ideea, că cinematograful, mai mult decât artă, este un inedit și particular limbaj, un mijloc de expresie generală, cu funcție socială depășind prin urmare complicitatea esoterică și inițiatică a amatorilor și a esteților", în Cadran, an I, seria a II-a, nr. 2, p. 3. 108 Ibidem. 109 Cadran, an I, seria a II-a. nr. 1, p. 3. 110 "Și-a căpătat porecla de "Vătafu", fiindcă pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în societatea urbană, proces început după Revoluția franceză, s-a accelerat în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. În această perioadă Parisul se constituie că un cadru al reprezentării teatralizate a umanului. Pariziana se implică în acest joc inițiatic de proporțiile urbei, iar caracterul ei impasibil și indiferent determina trăirea unor drame de factură existențiala a subiecților din jur. Teatralitatea este realitatea pe care Pariziana și-o creează. Teatralizării îi sunt supuse nu doar partea publică, dar și cea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
luni după ce devenisem "ieșean", când regretatul meu unchi Ionel Rășchitor (căruia îi și dedic, în filigran, acest articol!), o replică nu numai fizică - pe stadionul de la Valea Lupului - a celebrului Tamango, mă lua la meci. Era, în sine, o experiență inițiatică pentru un puști de 12 ani care venea de la Botoșani și pentru care Divizia " A" suna mai fabulos atunci decât poate să însemne azi pentru un copil Champions League. Am stat, înghesuit între "ultrașii" care tălăzuiau în ritmul pletelor blonde
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
au orizontul interior suficient de sensibil în manieră intuitivă sau cărora le lipsesc informațiile și lecturile erudite care au hrănit versurile profetice, frisonante și mustind de sens și care au făcut ca poezia lui Cezar Ivănescu să fie o încercare inițiatică, și nu o gargară salonardă, atentă la mode și servilă găștilor literare. Am simțit nevoia să-l evoc aici, frugal, în contextul curățirii sufletești pe care o necesită pregătirea întâmpinării Învierii Mântuitorului, nu ca pe o formă de spovedanie, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
printr-o perioadă de inițiere, concretizată în expedițiile nocturne numite criptii, tot așa, și la vechi daci avea loc inițierea războinică în cadrul unei ceremonii în care se petrecea „transformarea” rituală a tânărului războinic în fiară . Se prea poate ca dansul inițiatic al Călușarilor să păstreze rădăcinile adânci ale trecerii tinerilor în rândul bărbaților războinici la vechii daci. Acești tineri inițiați formau o conferie de războinici, care purta numele de „lupi” sau „cei asemenea lupilor”, numele lor dând apoi numele etnic de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
știm dacă regele putea fi și mare preot, așa cum, de exemplu, Octavian Augustus și apoi împărații care i-au urmat erau și pontifex maximus, fără să aibă o pregătire anterioară teologică. La geto-daci, sacerdoții aveau o pregătire specială, urmau „cursurile” inițiatice în misterele Zeului sau zeilor, la care se adăugau cunoștințe din domeniul științific: astronomie și medicină, iar marii preoți erau, după cum am văzut, pregătiți pe lângă filosofii greci și pe lângă preoții egipteni, în timp ce regii trebuie să fi avut numai o
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]