3,018 matches
-
a privirilor fasci nate ale celor din jur. Privind-o, înțelegeam de ce se spune câteodată „frumusețe răpitoare“: eram cu toții osta ticii ei, așteptând parcă, din clipă-n clipă, să fim, pe rând, sacri ficați cu cruzime. Și totuși timiditatea și inocența erau singurele ei puteri. N-aș putea spune când apăruse în vagon, dar a ieșit odată cu mine în piața Kennedy, cu maga zine de lux și palmieri, și, mergând dreaptă în sari-ul ce-i înfășura omoplații și fesele, s-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lăptoasă care, odată ajunsă la capătul proiecției sale, face să se creeze impresia că efectivul adunării e, de fapt, dublu. Atâta doar că nu și umbrele, ci numai titularii lor, au fost trecuți în convocator. Cu toate acestea, umbrele, în inocența lor, dau senzația aflării în preajma unui spectacol, toți cei prezenți acum în sală situându-se, parcă, în pântecul imens al unor culise. “Scena”, liberă până acum, se umple deodată: pe ușa sălii apar: Niculina, Epaminonda Apostol, Emil Lambru,... ...” De ce nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
neasemuita lui putere de creație, prin posibilitatea de a rupe toate barierele înălțate în calea comunicării inimilor, nesocotind secoli și evenimente. Câțiva spectatori părăsesc sala. Sub locurile rămase, acum, libere, uneori chiar pe ele, se odihnesc, foarte vinovate în completa inocență a celor ce pleacă, tot felul de coji de semințe, multe de floarea-soarelui, câteva, însă de dovleac... “Fericiți cei...” Chipurile abandonatorilor se profilează aievea unor portrete dintr-o expoziție a realului dur, a faptului nud, bun și rău. Tineri, foarte
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ei agrava și mai rău starea lui Mark. Ea și-ar fi dorit ca el să fie așa cum nu va mai fi niciodată, așa cum nici nu mai era sigură că fusese vreodată. Nu avea puterea să facă față noii lui inocențe zdrobitoare. Se așeză într-un scaun pliant. Arcul vieții ei nu mai ducea nicăieri. Viitorul se prăbușea, îngropând-o sub greutatea lui. Apoi, atingerea unor degete pe brațul ei o scoase din ea însăși. Se uită în sus la Barbara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
i se făcu salcie. Pumnii îi stăteau în poală ca niște pietre. De care-ți place mai mult? întrebă ea. —De care ce? Știi tu. De picoliță sau de chelneriță? El îi zâmbi și clătină din cap, un model de inocență evazivă. Ea privea fix un punct nu prea îndepărtat, cu fața de aramă, în ton cu părul. —Ai prefera să fii în altă parte? El încercă să-și mențină zâmbetul chiar și acum. —Cum adică? Îi admira stăpânirea de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cutii. Făcea corectură. Dădea telefoane politicienilor locali și potențialilor donatori, folosind tonul acela plin, moderat, liniștitor, de relații cu clienții, cel mai mare atu de care dispunea. —Robert. Știi? N-am voie să spun. —Înțeleg. Ochii aceia albaștri-verzui scânteiară de inocență rănită. Vechiul Robert. Cel care o putea demonta fără manual de instrucțiuni. Karsh cel de care nu putea scăpa așa cum nu putea scăpa de sine însăși. Secrete bine păzite de protectori ai râurilor. Înțeleg perfect. Ce mai contează experiența noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apropii de ai mei care nu se mișcau chiar dacă n-aveau nici lacăt și nici chei... și-am început din nou să scriu mai repede și la vedere, prietenia, ce putere! Mă proteja de-orice pustiu. Un rău ce-ncurcă inocența și-n viața omului apare când lenea și cu somnolența - s un trai fără piper și sare. Sunt nori care pătează cerul, ne-ntunecă în mod perfid și ușa vieții ne-o închid ca florilor, spre iarnă, gerul. Umblam prin
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
la-nceput de lume, Biblia nu spune cum e mărul ce le-ntinde seva pe care o beau și nu mai știu ce e și nu oprit șarpele i-a ispitit și-au fost izgoniți din Rai. Au căzut din inocență triști ca niște-ai nimănui, totuși, Sfânta Providență le-a lăsat la scară-un cui. al speranței că se poate reveni unde au fost dacă vor trăi cu rost dragostea fidelitate. De aceea Mărțișorul se oferă o dată-n an, în
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
preț de sânge, și pe Care ești dator aL iubi și a te jertfi pentru dragostea Lui, așa precum au făcut-o de-a lungul veacurilor toți sfinții. Tainica și negrăita bucurie a Învierii să umple de pace, bucurie și inocență inimile tuturor celor ce intră cu evlavie și credință în acest loc sfințit de nevoințele marilor iubitori de Dumnezeu. Maica Stareță Mihaela, Monahia Gabriela, Monahia Mina, Monahia Nectaria și Sora Mariana Schitul Iezer, județul Vâlcea 22-23 septembrie 2004 La miez
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Preotul are acea știință care e lumină De sfințenie; știința care dobândește pe Cristos În prețiosul timp, și nu-i prezumțios. Preotul stă divizat Între Cer și pământ; și în timp ce îngrijește lumea, invocă Sfinții în avânturi spre Paradis. Preotul înalță inocența Botezului și îi păstrează pe cei puri; Dar unde este pată, geme în penitență. Preotul este cu totul o rugăciune Care, să știi, nu-i văzută ca sacrificiu lui Dumnezeu: Astfel sleiește diavolul, și ceata sa. Preotul, fără încetare, cere
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
reinvenții și reprezentări variate. Simfonismul este mai mult decât o muzică - dilatată și mare -, el devine un mesaj personal, o atitudine și o gândire filozofică, o viziune subiectivă sau individuală asupra lumii. Este limbajul optimismului fantazat al lui Haydn, a inocenței lui Mozart, a furiei titanice a lui Beethoven, a ceremonialismului convins al lui Cherubini sau a melancolicelor solilocuri ale unor romantici, îndeosebi germani. Simfonismul este triumful muzicii absolute, iar atunci când se asociază unor texte sacre sau profane, acestea sunt forțate
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
survenea în spațiu-timp, aceasta implica o mulțime de factori inobservabili sau imperceptibili. O tânără femeie, diferită de toate celelalte tinere femei din univers, țâșnise înnebunită dintr-o stradă laterală. Groaza ei era adevărată sau simulată. Mintea lui Gosseyn elimină varianta inocenței și aprecie că respectiva aparență de groază era simulată. Își și imagină un grup de indivizi pândind după colțul străzii, avizi să-și împartă roadele jefuirii unui oraș fără poliție, dar nedispuși să-și asume riscul unui atac direct. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și deprinderilor mele, se lasă transcrisă, și încă destul de vag, numai prin mijlo cirea a ceea ce numesc pohem; ar fi trebuit să nu uit că, altfel, tentația de a o descrie cât de cât aduce după sine texte a căror inocență artizanală nu are decât un merit : acela de a mă situa în afara literaturii... 18. Înainte de plecarea în mlaștini obișnuiam să fac plimbări lungi, fără o țintă precisă. Un fel de impuls greu de definit îmi vestea momentul când trebuia să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
reușit să o umplu, dar mi-a trecut, mă duc să cumpăr vinete și pâine...“ „Ah thebui să te ahăți la un doctoh“, mi-a spus doamna Gerda, „dacă vhei, te duc eu...“. „Dumneavoastră, doamnă Gerda, sunteți prea bună; cu inocența pe care o posedați, în ciuda vârstei (eu vă consider, bineînțeles, fecioară și să nu mă interpretați greșit), ar trebui să aveți, ca îngerii fenicieni, trei perechi de aripi : cu una să vă acoperiți obrazul, cu alta picioarele și cu alta
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
numi aberante. Încă de a doua zi lucrurile au început să se desfășoare anapoda. Obișnuitele aparențe simple se întorceau parcă împotriva mea. Totul devenea derutant. Era ca și cum o forță puternică și iresponsabilă ar fi vrut să-mi cuprindă mișcările în inocența sa. Orice aș fi făcut (pentru că mai depindea într-o măsură și de mine) mi se părea subminat cu viclenie de forța sau natura aceea. Trăiam, ca totdeauna, printre avertizoare, așteptând ceva din ce în ce mai nedefinit. „De fapt, nu se întâmplă nimic
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de pe față și de pe mâini i se înverzise. Un verde sumbru, bătând în albastru, ca al pădurilor văzute de departe. „Te crezi mare deștept !“, a bombănit el. Nu mă credeam deștept. Culpabilitatea inteligenței mă îndemna, încă de pe atunci, să prefer inocența tâmpeniei. „Hai să vorbim despre altceva“, am propus. „Nu, nu“, s-a împotrivit Constantin, „să rămânem la dragoste...“. „Cum vrei“, am acceptat eu. „Dă-i drumul...“ * Specialistul Ronald Siegel a identificat 18 specii de animale care ingerează substanțe fără valoare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
survenea în spațiu-timp, aceasta implica o mulțime de factori inobservabili sau imperceptibili. O tânără femeie, diferită de toate celelalte tinere femei din univers, țâșnise înnebunită dintr-o stradă laterală. Groaza ei era adevărată sau simulată. Mintea lui Gosseyn elimină varianta inocenței și aprecie că respectiva aparență de groază era simulată. Își și imagină un grup de indivizi pândind după colțul străzii, avizi să-și împartă roadele jefuirii unui oraș fără poliție, dar nedispuși să-și asume riscul unui atac direct. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ta viață: o viață trăită conștient, o viață pe care ți-ai făurit-o așa cum vrei tu, o viață pe care să o iubești! Retrage-te în liniștea spațiului tău interior și urmează-mă în această călătorie de redescoperire a inocenței, de reconectare cu Sinele nostru Divin ce ne va învăța să trăim viața pe care ne-o dorim! Capitolul 1 Chiar pot ? „Doamne dă-mi Seninătatea să accept ceea ce nu pot schimba, Curaj să schimb ceea ce pot, și Înțelepciune să
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Putem alege să acceptăm orice dar și să ne lăsăm atrași în jocul altora, sau să fim selectivi... și să acceptăm doar acele daruri care ne ajută în creșterea noastră.” Cercul iubirii credința bucuria pacea libertatea acceptare prezentul visul dăruirea inocența Cercul iubirii este format din: credința, dăruirea, trairea in ACUM, bucuria, acceptarea, libertatea, visul, inocența inimii. Când experimentezi în viața ta toate aceste “petale”, dai voie iubirii să se manifeste și permiți miracolelor să-ți lumineze cerul vieții. „Sufletul este
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
să fim selectivi... și să acceptăm doar acele daruri care ne ajută în creșterea noastră.” Cercul iubirii credința bucuria pacea libertatea acceptare prezentul visul dăruirea inocența Cercul iubirii este format din: credința, dăruirea, trairea in ACUM, bucuria, acceptarea, libertatea, visul, inocența inimii. Când experimentezi în viața ta toate aceste “petale”, dai voie iubirii să se manifeste și permiți miracolelor să-ți lumineze cerul vieții. „Sufletul este ceea ce voi numiți veselie și bucurie. Un zâmbet este o fereastră spre sufletul tau. Râsul
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
o minge împreună cu prietenii sau copii tăi și mai ales privește copii, bucuria din ochii lor și renunță la toate măștile sociale, la toate rolurile din viața reală și doar dă-ți voie să retrăiești pentru câteva momente libertatea deplină, inocența și seninătatea copilului interior. Bucură-te de aceste momente. Lasă grijile, problemele, provocările zilnice. Deschide poarta sufletului și pășește cu seninătate în Lumea Copiilor. Trăiește bucuria jocului și lasă această stare de libertate, de fericire să te urmeze pe parcursul întregii
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Mirciulică, se uită împreună la televizor, își împart dulciurile etc. și în același timp pune la cale cele mai neașteptate năzbâtii. Iar treburile astea sânt concomitente, înțelegi, le trăiește fără efort, flori gemene ale aceleiași tulpini. Paradoxul e încîntător, iar inocența, așa cum o desprinzi din ochii Melaniei, poartă în ea suflul tinereții. Deci însușire emoționantă și nu act de senilitate. Azimioară își săltă umerii masivi: ― Părerea mea ― dacă-mi permiteți ― e că nu-i normală! Spune-i cuiva că face conversație
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
probă. Nu, o aiureală ca asta n-o poți susține în fața unei instanțe! Melania... Încep să cred că face parte din specia invincibililor." ― Ascultați-mă pe mine! surâse inginerul. O urgisiți de pomană pe biata bătrână. CAPITOLUL XII PLEDOARIE PENTRU INOCENȚĂ ― Să-ți fie de bine, Mirciulică! Nu, dragul meu, napolitanele le mâncăm în odaie. Mai discutăm, mai gustăm! N-am găsit jeleuri, degeaba de uiți așa urât. Mi-e teamă că ai deprins obiceiuri extrem de necuviincioase. Eu una am învățat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
repetă fericită. Ce-ai zice... de o statuie? ― O statuie?!? ― Sînteți sculptor, aveți totul la îndemînă. ― Nu înțeleg... Îngână buimac tânărul. ― Cea mai bună ascunzătoare pentru domnul Popa, gâfâi Melania Lupu. ― Spune naibii odată! ― Îl turnăm în ghips. CAPITOLUL XIV INOCENȚĂ Locotenentul Azimioară îl aștepta în birou. Maiorul își scoase paltonul apoi se așeză în fața mesei. Avea figura odihnită și arăta ca totdeauna elegant, fără să fie. ― Ceva nou? Azimioară înclină capul. ― Au sosit relațiile de la Consiliul Popular. Până la război, casa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atît de tare în vileag. Dar te voi informa, domnule, că nu mă interesează să continui această conversație. ― Cu toate că nu-ți dai seama, îi răspunse Hedrock cu un calm desăvîrșit, am spus tot ce era necesar pentru a-mi dovedi inocența cînd ți-am dezvăluit faptul că știu că la vîrsta de șaisprezece ani ai dormit într-o noapte cu un șarpe viu. ― Ah! spuse Împărăteasa, și tot trupul i se zgudui de un fior de triumf. Acum începe mărturisirea. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]