2,106 matches
-
În acest recueil, Îl rog pe cititor să-mi Îngăduie a mă felicita pentru faptul că, În fine, În pestrițul Musée Grevin al belleliterelor criminologice, Își face apariția un erou argentinian, În decoruri Întru totul argentiniene. Nu e plăcere mai insolită decât să savurezi, Între două rotocoale de fum Înmiresmat și alături de un irefrenabil coniac din vremea Primului Imperiu, un roman polițist care nu se supune fioroaselor precepte ale pieței anglo-saxone, străine, și pe care nu șovăi să-l alătur celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
celulă Îmboldit doar de simpla plăcere, nespus de lăudabilă, de altfel, de a-și prezenta omagiile. Intuiția mea, de multă vreme proverbială, Îmi șoptește că actul de prezență al doctorului T’ung nu-i lipsit de o oarecare legătură cu insolita omucidere din strada Deán Funes. Ha, ha, ha! Punct ochit, punct lovit! Dar nici că mă culc pe lauri; pornesc și a doua ofensivă, căreia Încă de pe acum Îi profețesc izbânzi la fel de mari ca ale primeia. Pun pariu că doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Parcurile lăsate de izbeliște cu opera omonimă a lui Julio Herrera y Reissig și a ajuns la concluzia că Paladión ar fi comis - risum teneatis - un plagiat. Lungi extrase din ambele opere, publicate În coloane paralele, justificau, În opinia sa, insolita acuzație. Dar ea a căzut În gol; nici cititorii nu au luat-o În seamă, nici Paladión nu a catadicsit să răspundă. Pamfletarul, de al cărui nume nu vreau să Îmi aduc aminte, și-a Înțeles greșeala pe loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ițeau de sub leșinata trivialitate. Le menționez acum: Strânși prietenii la colț de stradă Seara manșetă ni se duce. P. Feijoo (Canal?) avea să remarce peste ani (Tratat despre Epitetul din Cuenca del Plata, 1941) cuvântul manșetă, pe care Îl consideră insolit, fără să bage de seamă că el figurează În ediții autentificate ale Dicționarului Academiei Regale. Îl numește curajos, fericit, Înnoitor și propune ipoteza - horresco referens - că ar fi vorba de un adjectiv. Iată, drept exemplu, alt uriaș paravan: Buze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ale unui Vilaseco deja matur, cel din Caleidoscop, care s-a manifestat În revista Proa, deasupra vestitei viniete a lui Longobardi. Dar lucrurile nu se opresc aici; după mulți ani, el avea să producă cu intenție satira Viperine, a cărei insolită duritate de limbaj a Îndepărtat de el - pentru totdeauna! - un procentaj corespunzător de Învechiți demodați. Evita căpităneasă datează din 1947 și a fost lansată cu surle și trâmbițe În Plaza de Mayo. Doar câteva ore mai târziu, Vilaseco devine subdirector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-și servească epoca, În pofida tramvaielor. Acest citat m-a delectat ca atunci când Îți umpli gura cu zahăr tos, dar mi-a picat bine și am izbutit să șterpelesc și alt concept care apare pe aceeași pagină: Distrugerea, apărarea atitudinilor insolite sau conjugarea eșecului sunt elemente al căror aport este pozitiv. Pentru tânărul Ortega - un bărbat dat dracului! - starea mea sufletească nu a fost o surpriză. Îmi surâdea uman și binevoitor, de parcă ar fi fost domnul tata. Binefăcătorul meu știa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ale vandalei invazii napoleoniene, generalul Hugo a intrat În conacul lui Labata, unde contele cu porcelă omonimă l-a primit cu cea mai mare ospitalitate, pentru a-i da acelui gabacho o lecție de politețe de pe vremuri. Abia a ajuns insolitul caz la urechile lui Zúñiga, că ăla a și aflat cum să se alăture ghinionistului străin. Care n-avea să-i fie mirarea când l-a văzut pe gigant Încercând să-i sărute inelul și strigând, În timp ce dansa o jota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și eu credeam [...] că, Într-un fel sau altul, literatura era lucrul cel mai important din viețile noastre. Dar el era mai coerent ca mine. Borges [...] credea că literatura era mai importantă decât adevărul. În schimb, eu nu“. 2. O insolită simbioză literară. Cei doi scriitori argentinieni practicau cu voluptate o formă activă și agreabilă a lenei: șueta nocturnă inteligentă, o horbotă spumoasă de cuvinte schimbate Între prieteni, Împletite după criteriul drag mai ales lui Borges: cel hedonist. În fina ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cazurile organele Îndrăgite pătrund peste tot. Cum stă scris și-n Erotica: „Simțea senzațiile frecării organului lui În interiorul păpușii ei”. Adică el, În loc să facă amor cu ea, făcea cu păpușa. Practică deloc străină celor de la Europa, dacă judecăm după reclama insolită făcută unei „cărți captivante”: Viața intimă la chinezi. Reclamă justificată, fiind vorba de „o carte științifică, dar și plăcută, incitantă, cu exemplificări, utilă”. Imperturbabil Însă la exemplificări, Petre Ionescu se liricoidizează intens În Est-Vest, convins că l-a chemat cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vie numai o floare Maria Tirenescu rămâne o maestră a discreției observației, a iscodirii faptelor mărunte, la limita inobservabilului. Corneliu Traian Atanasiu Leagăn de copil atârnat de-un ram de tei - mireasma florilor Câteva cuvinte: lejeritatea întreruperii unei situații puțin insolite în linia a doua, o blândețe de primăvară ne amăgește (sic) între L1 și L3... Notați că kigo-ul nu apare decât în L3 (teiul este complet înflorit). Francis Tugayé Urme de polen pe o petală de crin - luceafărul Între câine
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
un ceas rău: Viața asta nouă, liberă de exploatarea omului de către om, e un coșmar, din care aș vrea să mă trezesc... S-a trezit ridicat în dricul nopții și dus a fost, în hrubele de la Gherla, nume consacrat detenției insolite și universale, devenind, pe urmă, băieș în minele de plumb și cine mai știe pe unde... Primele amintiri, care-i aparțin lui Petrea Păun din aceste zile, sunt cele care frizează gustul pentru lozinci al soitarilor vremurilor noi: "Proletari din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
duioase, ce aminteau de Livenii lui Enescu. Pianistul, rășchirând degete subțiri și agile, răscoli și reașeză claviatura la loc, după trecerea acelui talaz grăbit al mulțimii clapelor ce reproduse nespus de fermecător aceleași suspine ale viorii, acompaniindu-și, melancolic, discursul insolit: Eh, rumene, rumene, rumene, rumeneee Ghive na mola landa zisia șeineee Eh, rumene, rumene, rumene, rumeneee Ghive na mola landa zisia faine Dah tu naine niesen fenghe nighin Budut neise nihem neser knighen A mamalighele A carnațele A pastramele Na
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de pene de papagal? Și despre Fata lui, cu cap frumos și suspendat pe o spirală de aramă, se scandaliză doamna. Frivola presupunere răzbi instantaneu în livingul spațios, unde oaspeții, după un episod de precipitate șușoteli, se acomodară cu ideea insolitului colocviu pe care îl propunea Profesorul. Acesta irumpse în living, consultându-și ceasul lui de aur și începând abrupt: Doamnelor și domnilor, vă fac cei dintâi auditori și poate că vă voi face primii adepți ai unei translații moderne pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
patriei. În veșminte albe, cu binemirositoare cădelnițe în mâini, ieșiră în întâmpinare demnitarii Cetății de pământ, împreună cu Regina furnicilor, care, spre surprinderea greierilor veniți de departe, nu arbora purpura și mătasea, ci doar borangicul cinstitelor meserii și colierul iscusințelor. Tumultul insolit, mișcările agere ale pictorilor oficiali întinzând culorile pe pânze cetluite pe cadre de frunze de aur, repetatele strângeri de mână și surâsurile pentru dichisit fizionomii se opriră numai când Greierele-dregător începu să-și declame discursul glorificator. Cuvântul său, strălucitoare salbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Stătea la o masă cu cărți și manuscrise. Eleganța lui vestimentară contrasta, violent, cu modul de a se îmbrăca al omului din vremea aceea, rămas încă tributar modei proletare: costumul, gen pe puncte, șapcă, fără cravată". Impresie coroborată cu cea "insolită" a părintelui acestuia, "bătrîn învățător", care-l vede în 1956, la Sângeorz, unde poetul venise pentru un tratament balnear: "I s-a părut prea frumos pentru un bărbat, prea elegant pentru vremurile în care trăia și prea distins pentru stilul
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
să se învârtă încetinel" (p. 59). Toate aceste suflete curioase, neliniștite, "țin în viață lumea". Un roman consistent și palpitant, căruia nu vreau să-i deconspir finalul (destul să spun că e impredictibil și... la înălțime); o apariție cu totul insolită în peisajul literar actual.
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
de stînga - prin T. Teodorescu-Braniște, în Cuvîntul liber - a declanșat scandalul, și anume pornind de la Nae, de la prefața lui, iar nu de la Sebastian. Putem spune că în realitate scandalul a fost al persoanelor implicate în el (Nae Ionescu-Sebastian), al combinației insolite dintre un ideolog antisemit, care prefațează în mod antisemit un roman evreiesc scris de un scriitor român, de origine evreiască, scriitor care a mai avut și "norocul nemeritat" de a fi redactorul lui Nae Ionescu. Bătălia s-a dat însă
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
în anii următori cele ale colegilor săi de generație, precum Eliade, Cioran ș. a. Sebastian a fost "protocron", făcînd experiența extremismului mai devreme decît alți colegi de-ai săi. Anul lui de vîrf a fost 1933. Și e o experiență intelectuală insolită să-i citești textele "revoluționare", unele sîngeroase, iar în paralel să constați că Eliade, prezent și el mereu în Cuvîntul, scrie, acum și aici, numai texte culturale: despre Upanishade, despre Renaștere, despre mătrăgună, sau că, "păcătuind", în vara anului 1933
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
ceasuri dinspre „vai ș-amar”, deși era 24 decembrie. Dar destinul, e destin... În tinerețe, cu toate actele în regulă, a fost dat dezertor. A scăpat. Apoi în război, hărțuit de nemți, apoi de ruși... a scăpat din nou. O insolită întâlnire într-un tren cu o enigmatică doamnă, pe care n-a mai revăzut-o vreodată, o fi fost tot cu ghinion? Apoi i s-a furat valiza. Chiar ghinion... În profesie... noroc cu carul. După ce niște săteni nu reușiseră
Agenda2005-49-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284465_a_285794]
-
constrâns Poartă să dea liberă trecere vaselor de război ruse prin Strâmtori 141, făcând, astfel, posibilă, materializarea uneia dintre direcțiile esențiale ale politicii orientale a Rusiei, fixate încă de Petru I. În sfârșit, ceea ce a imprimat acestui act un caracter insolit, în comparație cu cele anterioare încheiate de cele două state, îl constituie faptul că Poartă Otomană a fost silită de împrejurări să-și pună speranțele de aderare la sistemul politic european, prin intermediul unei largi coaliții, dar nu îndreptată, fie și tacit, împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
mai ales insistența pe ideea de patrie și, în consecință, marșarea pe patriotism. Însă patriotismul propovăduit de cărțile școlare este de esență nu atât naționalistă, cât religioasă. M.-L. Murgescu (1999) sintetizează mariajul dintre doctrina patriotismului și morala religioasă prin insolita noțiune de "civism creștin" (p. 52). Religia primează în fața națiunii, chiar dacă cea din urmă nu este complet absentă din mesajul propagat prin mijlocirea manualelor de istorie. Înainte de orice, educația publică derulată în statele danubiene modelează supusul religios, loial mai întâi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
identificarea lingvistică punctuala ci dezvăluirea; un discurs de o factură aparte, care, practic, nu ne spune dar ne face să vedem (noi preferam să spunem "prevedem"), care facilitează intuiția. Dimensiunea lumii la care omul își deschide drum prin intermediul artei, a insolitului, a misterului, a suprasensibilului nu poate fi atinsă, în inaccesibilitatea ei conceptuală, altfel decât prin mijlocirea posibilităților analogice ale simbolului artistic. Starea poetului este oarecum asemănătoare, în această circumstanță, celei a misticului care experimentează extazul dacă îl credem pe carmelitul
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
domeniul În care autoarea Cleopatra Răvaru În cartea sa „Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități” apărută de curând (2013) la editura PIM, Iași, reușește să demonstreze cu asupra de măsură valoarea pedagogică a creativității În recuperarea acestor copii. O apariție insolită, am spune noi, În peisajul cultural științific vasluian, care abordează, din punct de vedere teoretic și practic, o categorie de copii „nu diferiți, dar altfel” cum Într-o manieră catifelată autoarea Încearcă să definească copilul anormal, subnormal, deficient, dizabil sau
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
a unui bolnav În stare terminală atunci când simte că cineva Îi este alături, că Îi pasă, că nu a rămas cu totul părăsit, al nimă‑ nui. Chiar simpla prezență, tăcută, lângă patul lor le aducea Înseninare și mângâiere. Despre această insolită experiență menționează și Mitropolitul Antonie de Suroj (1914‑2003) Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 105 următoarele rânduri, deosebit de patetice și răscolitoare de suflet : „La Începutul războiului, practicam medicina la secția de chirurgie a unui spital de campanie și pe secția mea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
va Învia «spre viațăă (II Macabei 7, 14), ci spre ocară și rușine veșnică”170. Interesantă este și mărturia Sfântului Ioan Gură de Aur care subliniază precum de multe ori cu impetuozitatea unui temperament vulcanic un lucru de‑a dreptul insolit și minu‑ nat despre martiriul fericitului Roman. Acestuia din urmă, „i‑a fost tăiată limba trupului, dar limba harului a venit În gura fericitului. Trupul, silit fiind de cuțit și‑a pierdut mădu‑ larul lui, dar harul n‑a Îngăduit
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]