1,882 matches
-
1907) -, care vin în completarea mesajelor moralizatoare din proza cu ambianță rurală. Pentru copii, cărora le va dedica și Cartea școlarilor (1923), alcătuiește piesa într-un act Povestea vorbei (1907) și „poemul dramatic” Crăciunul (1912). Tot în categoria compozițiilor dramatice instructive se înscriu două texte ocazionale - De vorbă-n sat (1913, omagiere a memoriei lui Spiru Haret) și sceneta Veniți, copile scumpe (1918, glorificare a Marii Uniri) -, dramatizarea în versuri a unui roman de Carmen Sylva (Astra, 1905), o localizare (Bărbații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
școlare să se constituie prin gruparea anumitor discipline de învățămînt (istorie și istoria literaturii, geografie și științele naturii etc.), realizîndu-se un "tot indivizibil"; aceste discipline se vor preda însă succesiv și nu concomitent (iarna matematică, iar primăvara științele naturii); - procesul instructiv să fie dominat de activitatea personală a elevului, de contactul nemijlocit cu realitatea în întreaga perioadă de studiu; "activitatea personală este lucrul esențial" (5, p. 97), copilul fiind lăsat să vadă, să observe, să descopere, fie că este vorba de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
procesul adaptării la noile situații; ea orientează activitatea mintală într-o anumită direcție, stimulînd-o la efectuarea unei cercetări și emiterea unei ipoteze. Pornind de la cele două teorii asupra jocului și asupra inteligenței Éd. Claparède a stabilit trei etape ale procesului instructiv: 1. trezirea unei trebuințe, a unui interes, a unei dorințe; 2. declanșarea unei reacții menite să satisfacă această trebuință; 3. stimularea cunoștințelor prin care reacția respectivă poate fi controlată, îndrumată și condusă spre scopul propus (19, p. 133). Claparède nu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aplicația, 7. humanismul. Fiecare lecție urma să se încheie deci cu un "moment educativ" în care se valorificau pe planul formației morale noile cunoștințe transmise elevilor. Evident, cerința de a introduce în orice lecție un moment de "humanism" dădea procesului instructiv o notă de stereotipie și de formalism care anula orice intenție pozitivă. "Depășirea" intelectualismului herbartian, spre care aspira Găvănescul, consta în propunerea unor modalități didactice menite să contribuie la antrenarea integrală a activității psihice a copilului. Dacă dobîndirea cunoștințelor stimula
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
considerau că una din caracteristicile școlii contemporane lor era unitatea ei organică, posibilitatea elevilor de a circula în cadrul sistemului școlar, după aptitudini și "în acord cu interesele organismului social" (2, p. 13). Prelungirea duratei învățămîntului obligatoriu avea nu numai obiective instructive, ci și educative: statul putea să extindă încă 3-4 ani procesul "educației cetățenești" preocupat, în special, să cultive armonia socială într-o perioadă caracterizată prin intensificarea confruntărilor sociale și marcată de constituirea partidelor comuniste după modelul celui din U.R.S.S.
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
atît prin tendința de individualizare a învățămîntului, cît și prin importanța acordată factorului ereditar în dezvoltarea ființei umane ambele, idei fundamentale ale educației noi. În general, în numele educației noi, se insistă pe modalitățile de activizare a elevilor, atît în procesul instructiv prin creșterea ponderii activităților practice -, cît și în procesul educativ, prin utilizarea formelor de autonomie școlară conducerea de sine a clasei sau, după o denumire englezească, mult răspîndită selfgovernment. Acest interes, manifestat îndată după război, pentru procesul de activizare a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
adevărat, se recunoștea în răspunsurile la anchetă că nu întotdeauna se reușea să se desfășoare o "activitate spontană", că, de cele mai multe ori, educatorii interveneau în activitatea elevilor mai mult decît îngăduiau principiile educației noi. Dar și în aceste condiții, procesul instructiv avea de suferit, ca și cel educativ, mai ales datorită raporturilor univoce stabilite între conducători și membrii grupurilor. Concomitent cu activitatea lui Cousinet și Petersen se desfășura și experiența lui Makarenko, întemeiată, după propria mărturisire, pe "concepția marxist-leninistă", urmărind alte
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
tratamentul uniform la care erau supuși elevii în școala tradițională. Dintre toate, un ecou mai larg, care a depășit hotarele Statelor Unite, au avut două școli Dalton Plan și Winnetka care au însemnat, totodată, două noi sisteme de organizare a procesului instructiv. Dalton Plan, după numele localității Dalton din statul Massachussetts, a fost inițiat de HELEN PARKHURST și pus în aplicare din 1919. Trăsătura caracteristică a acestei școli de nivel secundar o constituie deplina individualizare a învățămîntului, în condițiile impunerii unei programe
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
preciza pedagogul român, profesorul nu poate avea roade în activitatea sa, dacă nu ține seama de "legile naturale" ale cunoașterii după care se călăuzește metoda didactică. Adaptarea acestor "legi" la firea individuală și la împrejurările în care se desfășoară procesul instructiv constituie opera personală a educatorului, creația sa. Metodele care după părerea sa ar contribui cu precădere la asigurarea cutlurii formative sînt cele care stimulează activitatea elevilor: metoda socratică (euristică), metoda intuitivă și metoda practică (a lucrărilor practice). Abordarea metodelor de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
orientare utilitaristă, împingînd omul spre înstrăinare. Cunoștințele spun existențialiștii se învață nu pentru a fi utilizate, ci pentru ca omul să devină liber. Nu sînt acceptate nici programele școlare; ele anulează libertatea copilului de a alege. Cum se va desfășura procesul instructiv în viziunea existențialistă? Punîndu-se accentul pe înțelegere, nu pe cunoaștere, K. Jaspers, ca și W. Dilthey, făcea distincție între verbele verstehen și begreifen; primul semnifică un act intelectual, presupunînd cunoaștere și conceptualizare, iar celălalt, o comunicare simpatetică, intuitivă înțelegere (25
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
BAGLEY. Cu trecerea anilor, numărul adepților acestei noi direcții în pedagogia americană a crescut foarte mult. Esențialiștii se opun cîtorva din tezele fundamentale ale progresivismului: extinderea funcțiilor școlii, pentru ca aceasta să poată asigura pregătirea profesională și integrarea socială; realizarea procesului instructiv prin organizarea și reorganizarea experienței, prin rezolvarea de probleme, pornindu-se de la interesele elevilor. Potrivit concepției promovate de esențialiști, sarcina școlii o constituie pregătirea intelectuală a tineretului; celelalte funcții cu care a investit-o progresivismul (pregătirea pentru activitatea profesională și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un caracter analitic care permite o mai ușoară pătrundere în cunoașterea lumii înconjurătoare; pe această bază se va putea organiza un învățămînt integrativ. Spre deosebire de progresiviști care propuneau un învățămînt întemeiat pe interesele elevului, esențialiștii apreciază că antrenarea acestuia în activitatea instructivă o realizează profesorul; el este acela care îl obligă pe elev la efort. În sfîrșit, în concepția esențialismului, școala nu trebuie să aspire spre integrarea ei totală în viață, pentru a deveni "viața însăși"; este de dorit ca ea să
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în mod adecvat în activitatea sa. Cu toate că teoria formării pe etape a acțiunilor mintale a fost formulată ca o ipoteză, cei ce au creat-o cred în ea și o susțin. Ea oferă, de altfel, încă un model de activitate instructivă care, în anumite situații, își poate dovedi utilitatea; mai ales pentru perioada de început a instruirii, cînd se impune îndrumarea îndeaproape a activității elevului. Utilizarea acestui model, în exclusivitate, ar conduce însă la o anumită schematizare a activității didactice. 15
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
27, p. 201). Elevul este motivat să învețe de atitudinea sa afectuoasă față de personalitatea profesorului. Potrivit acestei teorii, metoda pedagogică valorează prin cel ce o aplică, prin încărcătura afectivă pe care profesorul o investește în utilizarea ei. Comunicarea specifică procesului instructiv este sprijinită și stimulată de tendința spre identificare a elevului cu profesorul, devenit model de comportament. În relațiile dominate de antipatie, sentimentul de identificare este anulat, iar comunicarea devine extrem de dificilă. Abordarea fenomenului educației din perspectiva raporturilor de afecțiune dintre
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este doar un "facilitator", unul care ajută studentul să reacționeze pozitiv și să manifeste empatie, pentru ca situațiile de învățare să se întemeieze, în esență, pe relații pozitive; nu există evaluări (în sensul obișnuit al practicii școlare), recompensele sînt intrinseci demersului instructiv. Situațiile de învățare au, cel mai adesea, caracterul unor întîlniri individuale; se poate recurge și la munca în grupe mici, în nici un caz la învățămîntul magistral, cu grupe mari. C. Rogers recomandă să se utilizeze învățarea experențială, care presupune o
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pentru a se întări rolul școlii de ,,instrument" al puterii politice, în 1956 printr-o hotărîre de partid și de stat (foarte frecvente în acei ani), s-au produs unele schimbări în structura sistemului de învățămînt și în conținutul procesului instructiv. Astfel, s-a prelungit durata școlarității de la 10 la 11 ani; s-a introdus mixtarea învățămîntului liceal (pînă atunci acest grad de învățămînt era organizat separat pentru băieți și fete). La nivelul claselor a X-a și a XI-a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
acelea referitoare la prevenirea eșecului școlar și la ineficiența repetenției au condus la interzicerea repetenției la nivelul școlii primare, pentru ca, mai apoi, prin "contagiune" să se transfere și la celelalte trepte școlare. Să mai adăugăm și amintita dezorganizare a procesului instructiv prin alternarea activității practice cu cea teoretică în numele "principiului integrării învățămîntului cu producția și cercetarea". Deși se recunoștea, cu diverse ocazii, că programele școlare erau supraîncărcate, nu s-a întreprins nimic serios pentru simplificarea lor, creîndu-se reale dificultăți unora dintre
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogiei occidentale unele chiar ale pedagogiei sovietice pe baza cărora s-au efectuat cercetări și s-au propagat o serie de teorii și concepte noi care, puse în aplicare de o parte a personalului didactic, au contribuit la înviorarea activității instructive din școală. Astfel, pe lîngă cercetări mai vechi, în perioada 1965-1980 au fost adoptate și efectuate cercetări legate de teoria obiectivelor, proiectarea pedagogică, teoria curriculumului, teoria strategiilor euristice, teoria evaluării ș.a. Direcțiile în care s-a afirmat pedagogia românească mai
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
școlii active", practica pedagogică păstra încă multe elemente din didactica herbartiană, îndeosebi modul de desfășurare a lecției după schema "treptelor psihologice". Tocmai de aceea în deceniul al șaselea, pe prim plan a și apărut problema formei de organizare a procesului instructiv, necesitatea folosirii mai multor tipuri de lecții și, strîns legat de aceasta, a varietății metodelor de învățămînt utilizate într-o lecție. Discuțiile purtate atunci stăteau sub semnul contactului cu literatura pedagogică sovietică. După o perioadă de acumulări, de clarificări pe
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educațională se manifestă cu predilecție în afara respectivului sistem, materializîndu-se în absolvenți ce dispun de anumite grade de calificare, competențe etc. Pornind de la o asemenea fundamentare teoretică, s-a propus o programare sistemică a evaluării condițiilor, obiectivelor, factorilor și rezultatelor activității instructive și educative. De asemenea, au fost dezvoltate metode de evaluare a rezultatelor și factorilor, precum și metode de analiză a subiecților și a cererii sociale de educație în legătură cu preferințele și aspirațiile educaționale individuale. Teoria evaluării promovată de pedagogia românească vizează, așadar
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dominant dirijist, elevul va adopta forme variate și contradictorii de protecție a eului (cf. 24 d). Se cuvine să fie reținut faptul că cercetările și scrierile dedicate problemelor de didactică au cultivat în rîndurile cadrelor didactice interes pentru perfecționarea procesului instructiv, într-o direcție care a știut să promoveze spiritul novator și aspirația spre o concordanță cu progresele realizate pe plan mondial. Se observă că în cursul anilor '70 s-au publicat mai multe lucrări de didactică. Faptul are o dublă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
favoriza dezvoltarea aptitudinilor fiecăruia, după cum societatea informatizată va asigura cea mai bună utilizare a acestor aptitudini Din practica și teoria ultimelor decenii, rezultă o puternică tendință către formele de instruire care îngăduie un grad mai înalt de individualizare a procesului instructiv. Este și firesc, din moment cel accentul se pune tot mai mult pe stimularea învățării, pe creativitate și nu pe reiterare. Se pare că, în viitor, clasa, care grupează elevii după vîrstă avînd o tradiție de peste trei secole -, va ceda
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Numeroase țări nu au încă specialiști formați pentru a aborda cu competență problemele educației la această vîrstă. Va trebui să se facă progrese în domeniul teoriei instruirii; deocamdată avem teorii ale învățării, nici acestea riguros verificate și valorificate în practica instructivă. Deși se vorbește foarte mult de valoarea metodelor euristice, pentru ca ele să pătrundă adînc în învățămînt sînt necesare încă cercetări concrete privind specificul utilizării lor pe discipline și vîrste. Educația permanentă a fost, pînă acum, tratată mai ales sub aspectele
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este important e faptul că această infinitate de termeni este generată de numai nouă termeni fundamentali. Structura logică ternară a realității antrenează o structură nonară a oricărui proces al realității: trei își manifestă forța plenară transformîndu-se în nouă. O lectură instructivă a structurii nonare poate fi făcută dacă ne concentrăm atenția asupra stării T. Echilibrul riguros între actualizare și potențializare pare să vrea să indice că nici o manifestare directă a stării T în spațiul-timp continuu nu este posibilă. Suntem obligați să
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
principiu, în schimb e prea puțin înclinat să-l accepte ca stare. În termeni mai formali, am putea spune că lui Abellio nu i-ar plăcea să fie silit să includă ternarul (TT, TA, TP). Asta ni se pare foarte instructiv în ce privește raporturile pe care Abellio le întreține cu propria sa structură absolută. Binarul (AT, PT) este aparent absent. Cele două elemente respective sunt însă prezente în structura absolută, prin ceea ce Abellio numește al treilea și al patrulea ek-staz: " are loc
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]