2,057 matches
-
doar un element care, În lupta pentru supraviețuire, Îi trage În jos pe ceilalți și, deci, și o sursă de amărăciune pentru membrii sănătoși ai familiei, care le iau În nume de rău boala, ca și cînd ar fi o insultă personală adusă celor care trebuie să-i Întrețină. Atunci, În ultimele clipe ale oamenilor al căror orizont nu a fost niciodată mai departe decît ziua de mîine, putem Înțelege tragedia profundă care circumscrie viața proletariatului din toată lumea. Ochii lor muribunzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a fost de ajuns pentru a o face să tacă din gură În ceea ce-l privea pe sergent și să-i arunce cîteva cuvinte tăioase lui Alberto. „Argentinienii ăștia au impresia că le aparține totul“, a spus, plus alte cîteva insulte care s-au pierdut În distanța care se așternea Între noi și ei, pe măsură ce părăseam locul, unul dintre noi gîndindu-se melancolic la bere, iar celălalt la sendvișurile pierdute. Am găsit un alt camion pe care să-l luăm, călătorind Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
neclintită; imensele blocuri ale Templului Soarelui Își expun cu indiferență piatra de culoare gri; oricît de mare ar fi dezastrul supunerii În fața opresorului, nici o piatră nu se clintește de la locul ei. Dar răzbunarea lui Kon e totuși neînsemnată față de proporțiile insultei aduse. Pietrele gri au obosit să se tot roage de zeii lor protectori să-i distrugă pe cuceritorii disprețuiți, iar acum arată numai o epuizare neanimată - ce folosește doar pentru a trezi murmure de admirație din partea cîtorva turiști. Ce rost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
jovială, care s-a terminat cu o bătaie serioasă cu señor Lezama Beltrán, un suflet imatur, introvertit, care probabil că era și pervers. Bietul om era beat și iritat fiindcă nu fusese invitat la petrecere, așa că a Început să profereze insulte și să facă scandal, pînă s-a găsit cineva să-i tragă un pumn În față și o mamă de bătaie. Episodul ne-a indispus un pic, fiindcă bietul om, deși era homosexual și foarte plicticos, fusese foarte drăguț cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
bicicleta, apoi izbucnește În plîns. Imediat, Își pierd cu toții frica de aparatul de fotografiat și se năpustesc asupra mea, aruncîndu-mi În față abuzul. Mă retrag oarecum temător, dat fiind că sînt cu toții excelenți aruncători de pietre, și sînt urmat de insultele grupului - inclusiv de cea mai disprețuitoare: „Portughezule!“ Pe marginea drumului sînt Îngrămădite containere pentru transportul mașinilor, folosite de portughezi ca locuințe. Într-una dintre ele, unde trăiește o familie de culoare, zăresc un frigider nou-nouț, iar din multe duduie radiouri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și aruncați unul peste altul într-un camion unde mai erau arestați și alți enoriași care veniseră la Sf. Liturghie la orele 7. Am fost transportați la închisoarea din Bacău, unde am fost luați în primire cu tot felul de insulte și loviți în fel și chip. Au urmat nesfârșitele interogatorii de zi și noapte, și mai ales noaptea, timp de 18 luni. Am fost bătuți ca hoții de cai cu ciomagul. Am fost supuși la șocuri electrice până n-am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
era ajutat. A fost internat și la spitalul din Bacău la secția de cardiologie unde îi mai duceam mâncare de la parohie. Ne spunea că pe pr. Rotaru îl bateau gardienii îngrozitor, spânzurat cu capul în jos, pentru că reacționa mereu la insultele lor; pe pr. Ghiță nu-l băteau că era mai pașnic și bolnav”. I-am făcut prima vizită amândoi la parohie, apoi venea la noi. La mine a fost numai de două ori deoarece apartamentul era la etajul 1 si
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu cuvintele și înțelegerile dintre noi. Toate lucrurile și toate locurile sunt pline de înțelegerea dintre noi. Te sărut. Revenire probabilă - marți. Cinci zile - o scrisoare: nici măcar nu e mult. Am știut-o: ce tâmpenie să-ți port pică! Ce insultă adusă fericirii mele! Miercuri, 30 iulie 1952 Sosirea lui Mihai! A venit pe la mine cu vești rele: este direct amenințat... Pentru mine - exil, imperativ al exilului... Mihai e consternat. Vorbește puțin, aproape mereu surâ zând - semn de tristețe profundă. Aș
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
principală. Dar, în clipa în care puneam piciorul în catul de jos, am fost prins de doi servitori: mă țineau strâns de mâini și m-au obligat să cobor pe o altă scară, cea destinată elevilor. Aceștia mă urmăreau cu insulte... (și totuși nu erau elevii mei reali.) Eram acuzat de o crimă, de un asasinat, după câte mi-am dat seama... Abia acum îmi amintesc că tot ce povestesc nu constituie decât partea a doua a visului meu... Înainte avuseseră
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
copiii ăștia au nevoie de tine, cum ne vom descurca? Cine din noi va muri Înainte ca trupu-i să-i moară? Cine-o să-și lepede inima-n colb Insuportabil de mare povară? Ca un vânt rău ori ca o insultă Întrebarea prin rânduri trecu. Ascultă, ascultă, ascultă! Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!" (Nicolae Labiș) În viața noastră începea o nouă etapă. Cum a fost? Vom vedea mai departe... Sfârșitul caietului numărul 3 Destine frânte de comunism. Mărturii Cînd televiziunile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nevestei sale. După 10 luni de pustiu marin, omul a ajuns în portul Tahiti și a spus-o pe șleau: lui nu i-a trecut prin cap să câștige cursa solitarilor! „Ideea unei curse a solitarilor e grotească, e o insultă adusă mării...”. Este exact ceea ce am prevăzut că gândește - și mă simt mândru ca și cum nu el, ci eu aș fi dat ocol lumii. Nu se poate face din singurătate o competiție, un clasament, un trofeu: un adevărat solitar nu va
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și mă simt mândru ca și cum nu el, ci eu aș fi dat ocol lumii. Nu se poate face din singurătate o competiție, un clasament, un trofeu: un adevărat solitar nu va încasa niciodată un premiu pentru că e solitar. E o insultă adusă mării și singurătății. După trecerea Capului Horn, „m-am întrebat, în Atlantic, ce-aș avea de făcut în Europa; trăisem patru luni în singurătate și puritate, privind stelele - aș fi fost nebun să revin în Franța...”. Și atunci a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Iașul intercalării politicianiste făcea calcule de guverne și socoteli de profituri din pânea mucenicilor, pe când cei ce nu se pot ierta paradau obraznic în zilele nenorocirilor naționale, pe când cetățuia împotrivirii la cea mai nobilă faptă colectivă a unei generații împroșca insulte asupra răstignirii unei armate, sentimentalii de la 1890 dovedeau un lucru: că faptele cele mai reale se îndeplinesc de aceia care au părut mai străini de realitățile pe care nu trebuie să le vezi ca să păstrezi mândria de a fi om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
treilea punct. Să privesc și să iau aminte la ceea ce fac șeiț, ca de pildă cum merg și muncesc, pentru ca Domnul să Se nască în cea mai mare sărăcie și, după ce va fi îndurat atâta foame, sete, căldură și frig, insulte și ocări, pentru ca să moară pe cruce; și toate acestea pentru mine; apoi, reflectând, să trag vreun folos spiritual 2. 117. Dialog. Să termin cu un dialog, ca și în contemplația de mai înainte, și cu un Pater noster. 118. CEA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în cea mai mare sărăcie spirituală, iar dacă Maiestatea Sa dumnezeiască ar fi astfel slujită și ar binevoi să mă aleagă și să mă primească, și în sărăcie materială; în al doilea rând, șsă mă întăreascăț în îndurarea ocărilor și insultelor, pentru a-L imita mai mult, numai să le pot îndura fără șsă existeț păcat din partea cuiva și fără a leza Maiestatea Sa dumnezeiască; voi adăuga un Ave Maria. Al doilea dialog. Să cer același lucru de la Fiul, ca să mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lucru din baie, se rezemă de chiuveta de sub oglindă, se privi în interior fără să se vadă, iar apoi intră sub duș. După ce se spălă, se șterse meticulos și aruncă prosopul pe jos la întâmplare, mormăind fel de fel de insulte la adresa prostiei pe care o făcuse, dar o făcuse. Regretul era de prisos. Se opri din nou în fața oglinzii, iar când se văzu se simți atât de vinovată încât oftă amar și trase aer în piept, mai mult ca de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sprijin, fără mormânt“ și despre „gândul cumplit că ființe dezgustătoare și-ar bate joc de trupul acesta istovit, că le voi auzi vocile rostind cuvinte nemiloase și că voi îndura, și dincolo de viață, cele mai adânci tristeți, cele mai grele insulte“. Viziunea finalului vieții ei este șocantă - după câte se știe din mărturia altor deținute, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu a fost considerată decedată, a fost târâtă de colegele de celulă până la morga spitalului pe nitenciar Văcă rești, s-a trezit din comă, după
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mor. Dacă n-ar fi gândul cumplit că ființe dezgustătoare și-ar bate joc de corpul acesta istovit, că le voi auzi vocile rostind cuvinte nemiloase și că voi îndura, și dincolo de viață, cele mai adânci tristeți, cele mai grele insulte, că această Mabell va veni să jumulească de pene jalnica pasăre care voi fi! Nici o ființă alături de mine, în clipa aceea! Spaima mea e că voi auzi, că voi trăi, misterios, după moarte.[...] M. c. p. 6 iunie [1950], marți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
evreiești <endnote id="(300)"/>. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, economistul Thibault Lefèbvre descria astfel lașitatea, umilința și lipsa de demnitate de care dădeau dovadă evreii din Țările Române : „Nimic nu-i supără [pe evrei] ; nici o vorbă nu-i descurajează, nici o insultă nu-i atinge. Ei primesc cu umilință sau cel puțin În tăcere observațiile cele mai aspre, asprimile cele mai simțitoare și câteodată cele mai nedrepte” <endnote id="(109, p. 113 ; 816, p. 307)"/>. Scriind În aceeași epocă despre mila pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pp. 66-67"/>). Nu numai românii percepeau frica evreului, ci și alți minoritari care trăiau printre români. Mihail Sebastian, de pildă, Își aducea aminte că În copilărie, În Brăila natală, grecii din oraș aruncau după el cu pietre, strigându-i bine-cunoscuta insultă „jidan fricos” <endnote id="(219, p. 29)"/>. Este o injurie preluată chiar și de către evrei. La sfârșitul anilor ’50, când Nicolae Steinhardt era anchetat de Securitatea română, tatăl lui Îi spunea : „Să nu fii jidan fricos, să nu te caci
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scria Arghezi -, n-au ezitat o singură clipă să aducă jertfa lor de sânge pentru Patrie... ; acești oameni se bucură de bucuriile noastre și se Întristează de Întristările noastre ; acești buni patrioți, cărora li s-a contestat, ca o supremă insultă, chiar dreptul la sinceritate și suferință au sărit cu toții În ajutorul Patriei, prea fericiți ca să o slujească...” <endnote id="(699, I, p. 9)"/>. Și la războiul de reîntregire a Patriei (1916-1919) participarea evreilor a fost entuziastă. Ei și-au luat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(754, II, pp. 46 și 146)"/>. Adolf Eichmann Însuși, În timp ce organiza Holocaustul În Europa Centrală, se lăuda cu „prietenii mei evrei” <endnote id=" (268, p. 336)"/>. După publicarea În revista Săptămâna (5 septembrie 1980) a unui editorial plin de insulte la adresa evreilor, Corneliu Vadim Tudor a Încercat să-l convingă pe rabinul șef Moses Rosen că nu este antisemit : „Am mulți prieteni evrei - i-a spus C.V. Tudor - și am avut o iubită evreică”. Replica rabinului a fost adecvată : „Toți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
judecată pe Gh.Z. (inculpatul), În baza art. 205 din Codul Penal. Conform acestui articol, „atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură” se consideră „infracțiunea de insultă” și se „pedepsește cu Închisoare de la o lună la doi ani sau cu amendă”. „Aceeași pedeapsă se aplică și În cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
apelativul «jidan Împuțit», aducându-i și alte injurii”, cum este consemnat În documentul menționat. În timpul procesului, avocatul apărării a susținut că expresia folosită de clientul său „nu are caracter jignitor”. În urma deliberării, Gh.Z. a fost achitat pentru acuzația de insultă, pe motiv că „fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni”. Este și acesta un fapt care vorbește despre „imaginea evreului În cultura română”. 627. Călători străini despre Țările Române, volum Îngrijit de Maria Holban et alii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
notă informativă nr.137 din 17 iulie 1940 preciza că un puternic curent antisemit și-a făcut loc în sânul armatei și numai printr-o puternică disciplină morală și militară nu-și ia avânt spre a rezolva prin sânge toate insultele și defăimările aduse armatei și familiilor lor de către acei de care până mai ieri erau exploatați și care azi se prezintă oprimați ocupanților ruși. Un alt document, telegrama Gorun, nr.140, nr.13919/2 iulie 1940 în general armata și
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]