2,101 matches
-
miros la fel de asfixiant , ori dârlăind fugar prin râpele pline de omăt ale Baisei, Nicanor acceptă o altă cale, spre a fenta supliciul hărțuielii, exercitat de către droaia de găzari și de activiști ai stăpânirii, care năvăleau zilnic în casa omului, debitând insuportabile locuri comune: Intră-n colectivă, intră-n colectivă! De ce nu intri în colectivă, când ai să intri în colectivă ? Băgându-se drept în gura lupului, Nicanor Galan mergea, seară de seară, la căminul cultural, incintă supravegheată de indivizi ai Partidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
celulă o dată pe săptămână să fac duș, iar în rest camera era plină de șobolani. După trei săptămâni de carantină am fost repartizat într-o cameră unde împărțeam două toalete și un duș cu alți 80 de oameni. Mizeria era insuportabilă. Dormeam pe niște paturi așezate pe trei nivele. Repartizarea paturilor o făcea șeful de cameră. Un deținut cu porecla Orbu, deoarece a rămas cu un ochi pe jumătate închis în urma unei încăierări cu cuțitele. Dacă ai ceva țigări, îți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
răspuns eu. Nu te cunosc, dar te-am văzut și pe tine schimbând canalele la televizor. Este corect să am și eu acest drept. Dar dacă pentru asta trebuie să merg în iad, bine, accept. Tăcerea care a urmat era insuportabilă. Eram încordat și am transpirat de frică. În sfârșit „durul“ a vorbit: „Ești singurul de aici care ai curaj. Îmi place de tine. Înțeleg ce vrei să spui. Cât mă privește pe mine, te poți uita la tot ce dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
spre cerul albastru. — Gas-san, la revedere, îi șopti Takamori, încet, păsării. Era duminică dimineață. Pe floarea albă de magnolie din grădină s-a mai oprit un greieraș, vrând parcă să anunțe, prin zbaterea aripilor gingașe și a trilurilor lui, căldura insuportabilă a după-amiezei. Takamori stătea ghemuit în așternut, ca un pui la grătar. Visa nori de vată pe cerul albastru și aer proaspăt de munte. I se păreau atât de aproape, încât avea senzația că dacă întinde mâna ajunge la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aflu vești despre el? — Nu. Vă mulțumesc, dar nu acesta e motivul pentru care v-am sunat. — Cu siguranță a citit anunțul. Unde l-ați Întâlnit? Trebuia să-i spun. Am rămas tăcut câteva clipe, și această tăcere deveni brusc insuportabilă. I-am spus. — În Bowery. Am perceput imediat un „aa?“ de surpriză. — Bowery? E cumva cartierul acela unde se afla odată CBGB, un club punk? — Exact. De altfel, clubul CBGB se află și acum tot acolo. — A, da? Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-o În forma ei cea mai elaborată Într-un documentar despre Auschwitz, Noapte și ceață, realizat de Alain Resnais, un cineast francez la fel de cunoscut ca Godard. Un comentariu În limba franceză Însoțea imaginile acestui documentar de scurtmetraj, care prezintă orori insuportabile, grămezi de cadavre aruncate unele peste altele. Însă cele mai terifiante mi s-au părut toaletele. — Toaletele? — Da. În plus, și paturile erau ceva de speriat. Paturi suprapuse pe trei nivele, În care de-abia Încăpea un om lungit. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
trebuie să fi fost un spectacol Îngrozitor, probabil că unii aveau diaree sau eliminau sânge odată cu fecalele, alții vomitau, sau alții Își scărpinau crustele sau furunculii. Pe scurt, toaletele alea de la Auschwitz erau pentru mine reprezentarea concretă a celei mai insuportabile terori, pe care numai un Château Latour 1976, cocaina columbiană, cu cristalele ei lucioase, de culoarea fildeșului, sau un traseu de golf atât de desăvârșit Încât Îți taie respirația pot să mă facă s-o uit, Înțelegi? Mie era traducătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
trei sute de dolari pe oră, dar se pare că era o regulă universală că ședința lua sfârșit odată cu ejacularea clientului. Joanna a plecat după treizeci de minute, aruncându-mi un zâmbet: — Mai sună-mă! Am fost cuprins de un sentiment insuportabil de dezgust față de mine Însumi la gândul că cheltuisem banii primiți de la Keiko Kataoka pe o curvă. Pentru mine Keiko Kataoka reprezenta atât un fel de medic psihiatru, cât și un medium dotat cu puteri supranaturale. Putea să vadă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
funie gata să se rupă În orice moment. Am auzit clar un pârâit, ca și cum funia Întinsă la maximum ar fi plesnit, și am simțit o durere ascuțită de parcă cineva Îmi jupuia pereții stomacului. În timp ce Încercam cu stoicism să rezist durerii insuportabile, mi-am dat seama că substanța excitantă Îmi străbătea pereții stomacului, răspândindu-se În Întreg corpul. Am simțit o asemenea energie Încât am avut impresia, doar o secundă, că eu eram cel care punea avionul În mișcare, și a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
când Caravella nu avea decât optsprezece și toată lumea îi spunea pe numele ei adevărat, Magistratul, aflat, cu treburi, într-un oraș de pe malul mării, îi devenise logodnic. Tot Golful știa de iubirea lor, păreau ieșiți din minți. O vară năucitoare; insuportabilă, pentru că, altfel, Magistratul nu ar fi plecat fără veste. A revenit spre iarnă, era așteptat; peste câteva luni a dispărut iar. Întâlnise o pianistă-contesă. Ducesă. Cam așa; avea un de între un nume și altul. Și iarăși cel plecat s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pentru nereușitele de dinainte. Nu pricep nimic, tot mai convinse că înțeleg totul. Amuzante, detestabile, te-ai folosit de ele. S-au folosit de tine. Nu le regreți, nu te regretă, erați incompatibili. Două singurătăți suportabile duc, alăturate, la una insuportabilă. Poate Femeia solară... Scrii. Noaptea, experiențele de peste zi capătă dimensiuni neverosimile: proiecția lor deformată se constituie în pagini: pentru fiecare capitol ai o infinitate de posibilități. Dumnezeu, când a făcut Lumea, a avut una singură, de aceea a ieșit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
e cu noi e împotriva noastră!”. „Din copilărie ai fost ascuns. Noi, ceilalți, nu am știut niciodată ce gândeai cu adevărat!” ți-a zis, de curând, cineva. Ca și atunci, ceva nedefinit îți tulbură mintea. Istorii nebuloase, mereu mai dense, insuportabile: încerci să le așterni pe hârtie, mai scapi: nu faci nimic altceva. Ți-ai pierdut slujba: nu cauți alta. „Un venit sigur, la date fixe, lungește viața!” ți-a zis un arhivar. Un aspirator de praf, vreme de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în inima deținutului sunt verzi, cele semănate în zid se desfac odată cu focul cărămizilor. Glasul fiarelor imprima groază până și-n pardoseala celulei. Ca o confirmare a captivității, pleoapele nu reușeau să rupă luciul uscat al apelor, umerii să evite insuportabila gravitație a absurdului, picioarele să sfideze starea de rădăcină. Un abur alb, vinețiu, muced, plutea prin aer; un alb de ceață, murdar i s-a așezat precum un praf lichid pe cizme, pe genunchi, pe obraz. Starea de brumă târzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai absorbit. Își gâdilase călcâiele cu marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice, își frecase picioarele de o bucată de scoarță ca să fie cuprins de același extaz insuportabil pe care îl simte o pisică frecându-se de un trunchi de copac. Storsese cleiul lipicios din arbuști, tăiase tulpini ca să curgă sava ca laptele și să se picteze cu albul ei pe picioare. Scuturase stamine încărcate cu polen ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
creionul cu un singur capăt și țigara cu trei, pentru fumătorii grăbiți, un ochian cu trepied mobil de văzut bezna de dincolo (topit în secret de Biserică), drapelul cameleonic și un convertor de temperament. O brevieră, care împrăștia o putoare insuportabilă, odată ce sesiza că o discuție trenează, e inutilă ori de umplutură, salvând astfel timp prețios. Tot lui îi aparținea paternitatea jocului Xantipol, pentru relaxarea bibliotecarilor. Doi cilindri magnetici încapsulați în plastic se fugăreau pe o tăviță învârtită manual. Făceai pariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
gândurile referitoare la eveniment, comentariul formulat, acțiunea reprimată, acțiunea rezultantă, etc. Gosseyn ajunse în cameră, își scoase pantofii și se întinse în pat. De o oră îl încerca greața. Iar efortul depus pentru prinderea sabotorului îi cauzase o tensiune aproape insuportabilă. Își dorea atât de mult să nu-și arate slăbiciunea. Așa că simți cu mare plăcere cum se întrema. După douăzeci de minute de repaos, cu ochii închiși, se întinse, căscă și deschise ochii. Se așeză pe pat și respiră adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în Uzbekistan. Îi dăduse sarcomului posibilitatea de a metastaza nestânjenit. Era o femeie tolerantă, Raffaella, lăsa pe oricine să trăiască. Pe vremea aceea, desigur, nu avea cancer. Avea o pereche de saboți care, în contact cu dalele, produceau un zgomot insuportabil. Am rămas în tăcere până când tropăitul acela deranjant nu s-a pierdut în tăcerea nisipului. Picioarele Elsei ieșeau afară de pe șezlong. M-am așezat pe jos și am început s-o mângâi. Îmi întindeam încet mâinile spre genunchii ei, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un al treilea, abordarea e în primul rând introspectivă; în altul, acționează o puternică tensiune existențială, proiectată asupra istoriei, a politicii și a acțiunii; în fine, în altul, explodează violența cea mai brutală; și apoi, într-altul, crește un sentiment insuportabil de teamă și anxietate. În fine, mai există romanul erotic-pervers, cel teluric-primordial și romanul apocaliptic.“1 Pentru a defini aceste zece incipit-uri, majoritatea criticilor au căutat modele posibile sau izvoare (și, adesea, în aceste liste de autori apar nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trebui, căci mă îndoiesc că vorbele scrise pot da o asemenea idee, chiar și parțială. Nu e suficient nici să declar că e vorba de o reacție de refuz, de fugă de chemarea agresivă și amenințătoare; dar și de urgență insuportabilă, de constrângere, care mă-mpinge să ascult de ordinul acelui sunet, grăbindu-mă să răspund, deși sunt sigur că nu-mi va aduce decât amărăciune și supărare. Nici nu cred că o încercare de a descrie această stare de spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în luna iulie, spuse Leigh. — De lene. Nu, zău. Nu cred așa ceva. — Ba să crezi. Am tot ce-mi trebuie. Doar că nu-mi vine să plec. În plus, în oraș se renovează apartamentul de deasupra mea și zgomotul e insuportabil. — Mmm, făcu Leigh, luând meniul de la chelner. Jesse scutură din cap și se lăsă pe speteaza scaunului. — Cum de suporți să stai atâtea ore cu nemernici obsedați de propria persoană așa ca mine? Leigh nu se putu abține să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Nerăbdători cu prezentul lor, dușmani ai propriului trecut și lipsiți de viitor, semănăm astfel mult cu cei pe care dreptatea sau ura omenească îi face să trăiască în spatele gratiilor. Și ca să sfârșim, singurul mod de a scăpa de această vacanță insuportabilă era de a pune din nou, cu ajutorul imaginației, trenurile în mișcare și de a umple orele cu țârâitul repetat al unei sonerii care totuși rămânea cu încăpățânare tăcută. Dar dacă era exil, în majoritatea cazurilor era vorba de un exil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o telegramă a tinerei doamne Rieux, că mâinile doctorului tremurau. ― Da, spunea el, dar, perseverând, o să fiu mai puțin nervos. Era voinic și rezistent. De fapt, încă nu era obosit. Dar vizitele la bolnavi, de pildă, începeau să-i devină insuportabile. A diagnostica febra epidemică însemnă a ridica iute bolnavul și a-l duce la spital. Atunci începeau într-adevăr abstracția și dificultatea, fiindcă familia bolnavului știa că nu-l va mai vedea pe acesta din urmă decât vindecat sau mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
odinioară, neîndurător cu păcatul, poate chiar și El... Speriată, se autoflagela, În minte, pentru blasfemie: Iau În deșert numele Domnului, sînt o păcătoasă, sînt o stricată, o nenorocită: se plesnea pe spinarea minții cu bicele ultimei pocăinți, gemea; o durere insuportabilă Îi străbătea, atunci, cu adevărat, creierul, ar fi putut face o comoție ori chiar să se aprindă cu totul, Într-o combustie spontană; ea prima, ispășind pentru toți muritorii; dar suferința trecea, venea un somn liniștitor, după care, odihnită, Antonia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bărbați. Or tocmai asta Îi lipsise, o iubire nebună, care să Îi ia mințile: altfel s-ar fi rînduit, pe urmă, viața lui; ori s-ar fi ales praful. Ar fi avut familie, copii sau, părăsit, ar fi trăit decepții insuportabile; s-ar fi sinucis, și asta s-ar fi putut Întîmpla. Era viu, singur. Ingrid nu era femeia așteptată, care ar fi putut să Îi schimbe decisiv viața sau să i-o piardă, copiii lui trăiau În case neștiute. Să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și Ingrid erau Împreună, iar asta Însemna ceva. Imaginația unui cuplu - bun, rău - salva deseori aparențele; prefăcătoria, la rîndul ei, putea să aducă o anume pace, după mici, dar tot mai dese războaie: armistițiile vremelnice prelungeau, de fapt, stări aproape insuportabile: Thomas știa și excepții, dar tocmai acestea - considera - Întăreau regula, făcîndu-l tot mai sigur de faptul că nu se va apropia cu sufletul niciodată, total, de vreo femeie. Și cum să Îi spună Rusoaicei despre lungul șir de strănepoți care
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]